Un foarte cunoscut romancier german, Heinrich Böll, explica într-un interviu rămas celebru că valoarea amintirilor nu reprezintă doar legătura noastră cu trecutul, ci, și mai important, un univers emoțional
Liturghia Darurilor înainte sfinţite
Suntem în timpul Postului Mare când în cursul săptămânii (de luni până vineri) se oficiază în biserici Liturghia Darurilor înainte sfinţite sau a Sfântului Grigorie Dialogul, autorul ei, pe care-l sărbătorim pe 12 martie.
El a trăit în urmă cu un mileniu şi jumătate. A fost Episcop al Romei, apărător al dreptei credinţe şi un mare misionar. Sfântul Grigorie Dialogul este „modelul desăvârșit al modului de guvernare a Bisericii”, după cum afirmă Jacques-Bénigne Bossuet. Este considerat unul dintre cei mai importanţi papi din istorie. Pentru creştinii ortodocşi este cunoscut mai ales prin Liturghia Darurilor la care participă în timpul Postului Mare.
Sinodul Trulan din anul 692 a consfinţit, prin canonul 52, ca „în toate zilele Sfântului şi Marelui Post, afară de sâmbătă şi duminică şi de sfânta zi a Bunei Vestiri, să se săvârşească Sfânta Liturghie a Darurilor înainte sfinţite”. Ea nu a fost săvârştă în primele două zile ale Postului Sfintelor Paşti, care sunt aliturgice, adică zile când nu se săvârşeşte Liturghie.
Această Liturghie s-a născut din dorinţa credincioşilor de a se împărtăşi şi în cursul săptămânii în Postul Mare. Ea este de fapt un ritual de împărtăşire dezvoltat prin îmbinarea Vecerniei cu elemente ale Sfintei Liturghii. Cu toate că în timpul săvârşirii ei nu se sfinţesc Darurile, ea poartă denumirea de Liturghie deoarece în cadrul ei are loc împărtăşirea cu Sfintele Taine.
În cadrul ei se folosesc Darurile sfinţite la Liturghia din duminica precedentă. Pentru aceasta, „dator este preotul ca, în Sfântul şi Marele Post, atunci când urmează a face Liturghia Darurilor înainte sfinţite, să scoată la Proscomidia din duminica dinaintea acelor zile, pe lângă Sfântul Agneţ pentru acea duminică, încă atâtea Sfinte Agneţe câte Liturghii ale Darurilor înainte sfinţite va săvârşi în cursul săptămânii ce vine...” (Liturghier).
La finalul acestei Liturghii, cerem Bunului Dumnezeu să ne dea nouă puterea ca „lupta cea bună să luptăm, calea postului să o săvârşim, credinţa nedespărţită să o păzim, capetele nevăzuţilor balauri să le sfărâmăm, biruitori asupra păcatului să ne arătăm şi fără osândă să ajungem a ne închina şi Sfintei Învieri”.