Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Un misionar rugător şi discret

Un misionar rugător şi discret

În timpul arhipăstoririi fericitului întru pomenire patriarh Justinian, la Catedrala Sfintei Patriarhii din Bucureşti au slujit mulţi părinţi monahi înzestraţi cu daruri speciale puse în slujba Bisericii Mântuitorului Hristos dintre care amintim: arhim. Benedict Ghiuş, arhim. Paulin Leca, arhim. Ghervasie Creţu, arhim. Justinian Dalea, arhim. Gherontie Ghenoiu, arhim. Ambrozie Filiuţă, arhim. Grigore Băbuş, protos. Iasim Neagu, protos. Maxim Mereanu şi alţii. Despre unii dintre ei nu se mai ştie aproape nimic, deşi viaţa şi slujirea lor au însemnat foarte mult în vremea aceea pentru Sfânta noastră Biserică.

Arhimandritul Justinian Dalea a fost pentru o perioadă de timp duhovnic, preot slujitor şi mare eclesiarh la cea dintâi biserică a Patriarhiei Române. Anii săi de slujire au coincis cu cea mai grea perioadă a dictaturii comuniste când Biserica, ierarhii, preoţii şi credincioşii ei au avut mult de suferit. În faţa acestei opresiuni Biserica a luptat cu perseverenţă prin lucrarea misionară a monahilor şi preoţilor de enorie, între ei aflându-se un grup ales de ieromonahi de la Catedrala Patriarhală şi Mănăstirea Antim din Capitală. Aceştia au constituit un grup de rezistenţă prin rugăciune şi cuvânt viu de învăţătură, în vremea când autoritatea seculară încerca să stingă ultimii cărbuni ai Rugului Aprins.

Justinian Dalea s-a născut la 4 octombrie 1914 în localitatea Bocşa Română, raionul Reşiţa, judeţul Caraş-Severin, din părinţii Ioan şi Florica. După studiile primare, gimnaziale şi liceale urmate în Banat s-a înscris la vestita Facultate de Teologie din Cernăuţi pe care a absolvit-o în anul 1937. A avut profesori mari care confereau valoare specială facultăţii, de asemenea colegi cu vocaţie sacerdotală, unii dintre ei devenind ulterior personalităţi de ţinută ale Bisericii Ortodoxe Române. După absolvirea studiilor universitare a fost tuns în monahism la Mănăstirea Neamţ, în ajunul sărbătorii Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul din anul 1938, de către stareţul arhimandrit Melchisedec Dumitriu, naş de călugărie fiindu-i ieromonahul Grigorie Cobzaru. În acelaşi an a fost hirotonit ierodiacon la ziua hramului Mănăstirii Văratic, 15 august, de către mitropolitul Moldovei şi Sucevei, Nicodim Munteanu, viitorul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Tânărul monah s-a întors în ţinuturile natale funcţionând ca prefect de studii la Academia Teologică din Caransebeş până în anul 1940, apoi diacon şi preot slujitor la Catedrala Episcopală din Caransebeş vreme de doi ani. A fost hirotonit ieromonah la 25 martie 1940 de către episcopul Vasile Lăzărescu la Caransebeş, iar la 29 mai 1942, hirotesit protosinghel la Timişoara.

Activitatea sa de slujire a continuat în Arhiepiscopia Timişoarei până în anul 1951. A fost preot la Catedrala mitropolitană, exarh şi duhovnic la Mănăstirea Timişeni. În această calitate s-a îngrijit de construirea unor clădiri la Mănăstirea Timişeni şi a unei frumoase troiţe aşezate în faţa bisericii. Printre credincioşii şi monahii pe care i-a îndrumat atunci s-a numărat şi părintele Teofil Părăian, arhimandritul şi duhovnicul de mai târziu, care-l evoca printre sfătuitorii şi binefăcătorii săi din tinereţe.

În urma inspecţiilor pe care le făcea periodic la mănăstiri înainta ierarhilor rapoarte prin care încerca înviorarea monahismului în zona respectivă.

Activitatea lui s-a împletit atunci cu cea a cuviosului protosinghel Vichentie Mălău de la Vasiova, călugăr cu viaţă sfântă şi apreciat misionar de la jumătatea veacului al XX-lea. Părintele Justinian Dalea a încercat să înfiinţeze chiar şcoli monahale vorbind călugăriţelor în fiecare zi două, trei ore, după un plan metodic atent întocmit.

În anii 1951-1952 a fost vieţuitor în Mănăstirea Antim, iar între 1 septembrie 1952 şi 1 noiembrie 1953 a activat ca preot slujitor la Mănăstirea Agapia. În perioada 1 noiembrie 1953 - 1 octombrie 1956 a funcţionat ca profesor şi spiritual la seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamţ.

S-a remarcat şi ca autor de piese religioase, elevii seminarului interpretând la marile sărbători după scenariul alcătuit de părintele Justinian. Atmosfera academică şi duhovnicească din seminarul nemţean a fost mult apreciată, corpul profesoral al şcolii fiind ilustrat de numeroase personalităţi ale vieţii bisericeşti, între care şi câţiva monahi vestiţi. Dintre ei Justinian Dalea şi Benedict Ghiuş aveau să revină la Bucureşti, răspunzând chemării patriarhului Justinian de a sluji la Catedrala patriarhală.

Până în anul 1976 - timp de 20 de ani -, părintele Justinian Dalea a slujit la Catedrala patriarhală ca preot, iar din 1963 ca mare eclesiarh. Pe lângă ascultările specifice unei catedrale, părintele Justinian Dalea a avut şi preocupări cărturăreşti, dintre care amintim scrierea mai multor predici şi a unor studii de cateheză. Pentru întreaga sa slujire, patriarhul Justinian Marina l-a răsplătit acordându-i rangul de arhimandrit şi mai apoi distincţia Crucea Patriarhală.

În anul 1976, arhimandritul Justinian Dalea a mers să slujească ca misionar peste Ocean, în eparhia arhiepiscopului Victorin Ursache, pe care-l cunoştea din obştea Mănăstirii Neamţ. Arhiepiscopul Victorin Ursache, înconjurat de câţiva monahi români, a semănat pe continentul nord-american seminţele Evangheliei, învăţătura filocalică şi frumuseţea trăirilor româneşti cu întreg tezaurul de datini şi obiceiuri aduse de pe pământul străbun.

Zelul misionar-pastoral şi administrativ al părintelui Justinian Dalea a dat roade bogate în California, Arizona, Alliance - Ohio, Winnipeg şi New Westminster unde s-a implicat în construirea unor biserici şi mai ales la modelarea sufletelor românilor aflaţi departe de casă. Parohiile la care a slujit au fost vizitate de numeroşi ierarhi şi clerici români şi de membrii unor delegaţii ale Bisericii Ortodoxe Române, participante la întruniri intercreştine în SUA şi Canada.

În anul 1998, arhim. Justinian Dalea a revenit pentru totdeauna ACASĂ, stabilindu-se la Mănăstirea Văratic, unde fusese hirotonit cu 50 de ani în urmă. Bătrân şi bolnav, fără rudenii şi cunoscuţi, a petrecut ultimele luni de viaţă în rugăciune, reculegere şi linişte, încredinţându-şi sufletul în mâinile Mântuitorului Iisus Hristos.

Arhimandritul Justinian Dalea a fost un monah misionar în ţară şi departe în lume, urmând astfel modelul Sfinţilor Apostoli care au răspândit Evanghelia Mântuitorului Hristos până la marginile pământului. A trecut, asemenea ucenicilor Domnului, prin încercări, mari strâmtorări, singurătate, umilinţe şi lipsuri de tot felul.

Numele său a rămas înscris în pomelnicul Catedralei patriarhale mai ales datorită slujirii din vremurile de încercare când Biserica a înfruntat, cu răbdare, demnitate şi jertfă opresiunea abuzivă a regimului ostil timp de o jumătate de veac.