Un moment inedit: urbea Bucureștilor sub binecuvântarea Sfintei Cuvioase Parascheva

Aproape un mileniu a trecut de la minunata vie­țuire pământească a Sfin­tei Cuvioase Parascheva, de la care învățăm necontenit să părăsim cele trecătoare și să ne preocupăm, cu nădejde neclintită, de dobândirea celor veșnice.

Părinții Bisericii au sintetizat în mod admirabil iubirea față de patria cerească și au așezat preafrumoase cuvinte întru cinstirea Sfintei mult Milostive: Patria și rudeniile ai lăsat, și lui Hristos Mirelui tău ai urmat, Cuvioasă Paraschevo, și la Ieru­salimul cel de sus ai ajuns; cu fecioarele cele înțelepte nedormitând, ai intrat în cămara cea înțele­gă­toare, şi vezi frumusețea Mirelui tău; pe care roagă-L pentru sufletele noastre.

Dorind viaţa îngerească, cuvioasă maică Paraschevo, această viaţă tre­cătoare ca un vis o ai socotit; şi ne­voindu-te cu înfrânarea, cu rugă­ciunile cele îndelungate, cu postul, cu privegherea, cu zăcerea pe pământ şi cu curăţia, vas preacinstit te-ai arătat dumnezeiescului Duh şi dar de minuni luminate şi negrăite de la Dumnezeu ai luat. Pe care, preafericită maică, roagă-L să mântuiască şi să lumineze sufletele noastre...

Despărțindu-se de cele trecătoare, le-a primit pe cele veșnice. De aceea, Sfânta Parascheva, îndată după îngroparea ei într-un sat învecinat, aproape de casa părinților pe care a părăsit-o din dragoste față de Mântuitorul Hristos, a devenit împlinitoare, rugătoare și ajutătoare grabnică celor care ajungeau și se închinau moaștelor ei.

De prezența acestui cort duhovnicesc în care Duhul Sfânt Și-a făcut sălaș prin aspra ei nevoință, și prin faptele iubirii creștine, îndreptate către Mântuitorul prin oamenii care aveau nevoie de ele, Sfânta Parascheva a fost cunoscută încă din locul nașterii, Epivata Traciei, până la Iași, unde a ajuns ca semn minunat al răsplătirii celei drepte față de marele domnitor al Moldovei, îm­păr­tășind credincioșilor nenumărate binefaceri.

Așa s-a întâmplat mai întâi la Constantinopol, apoi în cetatea Târnovei, pentru scurt timp, în vremea lui Mircea cel Bătrân, ajungând și pe pământul valah, după cum mărturisesc contemporanii acelei perioade, apoi la Belgrad și din nou la Constantinopol, iar din 1641 la Iași, în capitala Moldovei.

La Kallikratia (la 17 km depărtare de Epivata), Sfânta Parascheva s-a aflat vreo 200 de ani, apoi peste un veac și jumătate la Târnovo (Bulgaria), puțin în țara Valahiei, un veac și vreo 20 de ani la Belgrad (Serbia), din nou la Constantinopol 120 de ani, după care la Iași, unde se află din anul 1641.

Sfânta a împărtășit credincioșilor din darurile lui Dumnezeu. Într-o perioadă tulbure, în vremea Războiului Al Doilea Mondial, când se apropia invazia armatelor rusești, s-a luat hotărârea ca moaștele Ocrotitoarei Moldovei să fie duse la Mănăstirea Turnu de pe Valea Oltului, nu departe de cunoscuta ctitorie a voievodului Mircea cel Bătrân, care, conform mărturiilor lui Grigore Țamblac, a cinstit-o mult pe Sfânta Parascheva și a dus-o în țara Ungrovlahiei în vremea Domniei sale.

Neajungând la Turnu, moaștele Cuvioasei au fost adăpostite la Mănăstirea Samurcășești din localitatea Ciorogârla, nu departe de București. Mai nou, din mărturiile unor călugărițe din Mănăstirea Pasărea, potrivit tradiției care s-a păstrat aici, moaștele Sfintei Parascheva au fost adăpostite pentru scurt timp și în Mănăstirea Pasărea. De la Samurcășești-Ciorogârla, la sfârșitul lunii octombrie, chiar în ziua pomenirii Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, la 27 octombrie 1944, moaștele Sfintei Parascheva au fost aduse la Catedrala Patriarhală.

După ce au fost purtate într-un transport special până în Bariera Cotrocenilor, moaștele au fost așe­zate pe un afet de tun, acoperit cu tricolor și escortate de militari, împreună cu un impresionant sobor de preoți, monahi, monahii și cre­dincioși.

S-a dorit atunci ca racla cu sfintele ei moaște să treacă și prin fața Palatului Regal. Conform imaginilor fotografice se observă o aripă a Reședinței Regale afectată de obuzele care căzuseră în vremea războiului.

De asemenea, din imaginile fotografice surprinse cu acel prilej se mai pot remarca multe locuri importante din Cetatea Bucureștilor pe unde a trecut convoiul care însoțea moaștele Mult Milostivei Parascheva. Între aceste locuri speciale ale Capitalei, în care s-au revărsat mulțime de credincioși, se poate întrezări statuia lui Brătianu din Piața Universității, înlăturată de regimul totalitar, Biserica Enei, demolată în anul 1977, și alte construcții din zonele cunoscute.

Mulțimea adunată în jurul statuii lui Brătianu era greu de cuantificat. Convoiului solemn care venise din Bariera Cotrocenilor i s-au adăugat alt sobor și alți soldați, care, pe de o parte, întâmpinau racla, iar pe de altă parte păstrau ordinea.

Din fotografiile epocii constatăm că au fost prezente sute de călu­gă­rițe și numeroși preoți, fiind greu a se stabili numărul exact al celor prezenți.

O parte a clădirilor pe lângă care au fost purtate moaștele Sfintei Parascheva se aflau în stare de degradare în urma războiului. Biblioteca Universitară, având în față statuia regelui Carol, purta urmele unui incendiu și ale focurilor de arme care au distrus-o în parte. Clădirile de pe Calea Victoriei erau într-o stare mai bună.

Se observă mulțimea credincio­șilor care ocupau cele două laturi ale străzilor pe unde trecea procesiunea. Aceeași mulțime poate fi zărită pe treptele Palatului de Jus­tiție ori pe Colina Patriarhiei, unde a fost așteptată de Patriarhul Nicodim, dimpreună cu ierarhii Irineu Mihălcescu, Policarp Morușca, Antim Nica și Veniamin Pocitan.

Rămase în Catedrala Patriarhală până la 13 noiembrie 1944, moaș­tele Sfintei Parascheva au adus mân­gâiere credincioșilor afectați de război și de incertitudinea acelor momente.

Din mărturiile slujitorilor de la Catedrala Patriarhală, biserica nu a fost închisă nici o clipă în acel răstimp. Mulțimi de credincioși au așteptat pe Dealul Patriarhiei ore la rând pentru a se închina moaș­telor Sfintei Parascheva. Au umplut străzile Bucureștilor și atunci când au fost conduse până la Arcul de Triumf, înainte de a fi așezate într-un autobuz care urma să le ducă în Moldova.

Puține evenimente au cunoscut o asemenea amploare, atenție și evlavie, cum au fost cele din ziua de 27 octombrie 1944, când sfintele moaște ale Mult Milostivei Parascheva au fost aduse de la Mănăstirea Ciorogârla, apoi ziua de 13 noiembrie a aceluiași an, când au fost conduse către Moldova, patria ei de peste trei secole, care o aștepta cu dor.

Conform mărturiilor vremii, moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva au binecuvântat în drumul lor spre cetatea Iașilor mai multe localități din Ilfov și Prahova (orașul Ploiești, Mănăstirea Ghighiu), Buzău, Vrancea, Bacău și Neamț. Sunt special menționate popasurile de la mănăstirile Neamț, Agapia și Văratec, unde vor reveni trei ani mai târziu, însoțite atunci de arhimandritul Teoctist Arăpașu, Mare Eclesiarh al Catedralei Mitropolitane din Iași, viitorul ierarh și Patriarh al României.

O prețioasă mențiune trebuie consemnată pentru neuitare: în fotografia realizată în anul 1947 la Mă­năstirea Neamț, racla Sfintei Pa­ras­cheva apare însoțită de mul­ți­mea monahilor care făceau parte din soborul lavrei. Între cele două biserici din incinta mănăstirii, cu hramurile „Înălțarea Domnului” și „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, apare mormântul impunător al familiei Botez, mutat ulterior în cimitirul de lângă Biserica „Sfântul Ioan Teologul (Bogoslov)”.

Nimic întâmplător! Familia Botez din Fălticeni făurise la rugămintea Mitropolitului Iosif Naniescu racla de argint în care au fost așezate moaștele Sfintei Parascheva după incendiul din 1889.