Un monah al ascultării (II)

Părintele Ieroftei (Ierotei) Nedelcu a urmat şcoala din comuna Cernica pentru a absolvi ciclul gimnazial. După terminarea claselor V-VIII, cu binecuvântarea mitropolitului Efrem Enăcescu, alături de nepotul acestuia, a plecat la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamţ, unde a fost înscris în urma examenului de admitere, iar nepotul mitropolitului a trebuit să se întoarcă la Cernica. Din nefericire, în anul al III-lea de studii s-a îmbolnăvit şi a fost nevoit să întrerupă cursurile, fiind internat pentru o perioadă de timp în spitalul din Târgu Neamţ. Pe parcursul celor trei ani de seminar s-a bucurat de pregătire teologică şi spirituală oferită de câţiva dascăli cu înaltă ţinută intelectuală, dintre care amintim pe: arhid. Ioan Ivan (director al seminarului), arhim. Benedict Ghiuş (profesor de Vechiul şi Noul Testament), arhimandritul Nicodim Sachelarie (profesor de catehetică), arhimandritul Victor Ojog (profesor de muzică), arhimandritul Ghenadie Niţoiu (profesor de Istoria Bisericii Universale), arhimandritul Varahiil Muraru (profesor de pictură bisericească şi ceramică), părinţii Ghenadie, Lucian şi Brebenel (pedagogi) şi alţii.

Datorită personalului redus de la Cernica din acea perioadă, stareţul Atanasie Gladcovschi i-a cerut monahului Ieroftei să aducă de la Mănăstirea Neamţ monahi sau mireni pentru a răzbi cu numeroasele activităţi gospodăreşti ale mănăstirii. Întors la Cernica, alături de doi fraţi de la Mănăstirea Neamţ şi cinci mireni, consiliul mănăstirii a hotărât recomandarea pentru hirotonia întru ierodiacon care a avut loc în duminica Floriilor din anul 1956. Din actele Arhivei Mănăstirii Cernica (oferite de ierom. secretar Ignatie Grecu) aflăm că în anul 1948 fratele Ion Nedelcu avea ascultarea la stăreţie, iar în anul următor i s-a aprobat un ajutor financiar pentru a pleca în Armată, fiind deja tuns în monahism. În perioada 1950-1951 a stat pentru câteva luni în obştea Mănăstirii Slatina, din ţinutul Fălticenilor, unde stăreţea cunoscutul arhimandrit Cleopa Ilie.

În urma Decretului 410 din 1959, a fost nevoit să părăsească Mănăstirea Cernica şi a fost trimis în satul natal, la Şendreni, unde a lucrat, aproximativ un an, la un depozit de cherestea. Din cauza unor ilegalităţi săvârşite de contabilul CAP-ului, care furase 16 pielicele de miel, conducerea comunei i-a cerut tânărului ierodiacon să-l înlocuiască. Astfel, timp de trei ani a fost contabil alături de un bătrân basarabean, după care a fost trimis la Brăila, pentru şcolarizare, timp de şase luni. În urma examenului a obţinut calificative foarte bune, dar abuzurile unor rude în desfăşurarea activităţilor curente l-au determinat să rămână doar ajutor de contabil. În serviciul de contabilitate al comunei natale a funcţionat timp de nouă ani şi jumătate, după care s-a hotărât să se reîntoarcă la mănăstire.

În 1970 s-a prezentat la Departamentul Cultelor, unde, în urma unui interogatoriu sever al autorităţilor vremii, inclusiv al miliţiei, i s-a aprobat reintrarea în cinul monahal.

A plecat la Arad, la ieromonahul Casian, ucenic al protosinghelului Augustin Mateescu, fost vieţuitor ca şi el al Mănăstirii Cernica, slujitor atunci la Episcopia Aradului, sub ascultarea episcopului Teoctist Arăpaşu, unde a rămas o săptămână. A fost îndrumat să se stabilească la Mănăstirea Căldăruşani, unde a fost primit de stareţul arhimandrit Gherasim Cristea (ales arhiereu), înlocuit, la scurt timp, de protosinghelul Veniamin Nicolae (mai târziu şi el arhiereu). Stareţul Veniamin l-a numit responsabil în serviciul de contabilitate al mănăstirii, înlocuindu-l pe protosinghelul Veniamin Gavrilovici, basarabean deosebit de priceput.

La propunerea consiliului mănăstirii şi a episcopului-vicar Roman Ialomiţeanul a fost hirotonit ieromonah, conform temeiului 8817/1982. La recomandarea exarhului Chesarie Gheorghiescu şi a arhimandritului Irineu Iuraşcu, stareţul Mănăstirii Căldăruşani, ieromonahul Ieroftei a fost aprobat de patriarhul Iustin Moisescu pentru primirea rangului de protosinghel (conform temeiului 6372/1985).

În Mănăstirea Căldăruşani a conlucrat armonios şi cu stareţii Maxim Mereanu, Irineu Iuraşcu şi Lavrentie Gâţă.

Învăţase în tinereţe o formă simplă de ţinere a contabilităţii, şi anume socotitul cu bile (instrumentul, în limba rusă, se numeşte sciot). Aceasta nu l-a împiedicat să gestioneze contabilitatea mănăstirii într-o ordine desăvârşită. Cu ani în urmă, stareţul Lavrentie îşi amintea că, la o inspecţie periodică, contabilul-şef al Patriarhiei, Constantinescu, cu studii universitare de specialitate, n-a reuşit să încheie revizia înaintea părintelui Ieroftei, care folosea doar acelaşi sistem vetust cu bile.

În luna ianuarie 2013, când îi cinstim pe marii cuvioşi ai pustiei, la 88 de ani, protosinghelul Ieroftei Nedelcu şi-a încheiat călătoria pământească.

Pentru că a fost aproape necunoscut muritorilor, au venit mulţi îngeri să-l petreacă către veşnicele locaşuri. Oamenii au fost puţini de tot, cum se întâmplă deseori în lumea monahilor simpli.

Mult s-a ostenit, tăcerea a iubit şi făgăduinţa şi-a împlinit-o.

De acum i s-a pregătit cununa dreptăţii, pe care El, Dreptul Judecător, i-o va da în ziua aceea... (II Timotei IV, 8)