Vassilikos cel cu vocea de aur

Când o persoană care, neştiind că există muzică psaltică, îl aude prima dată pe Theodoros Vassilikos şi exclamă că acesta cântă o muzică din ceruri, înseamnă că este ceva extraordinar în vocea lui şi în felul acesta de muzică. Şi nu doar ceva extraordinar, ci mai degrabă dumnezeiesc. Dacă ar fi să descriu împărăţia lui Dumnezeu, aş spune că este un loc plin de cântări ca ale lui Vassilikos. I s-a dat darul de a face din inimile ascultătorilor - participanţi la slujbe ori spectatori la concerte - nişte vase în care se strâng pe furiş fie lacrimi de pocăinţă, fie gânduri de slavă a Creatorului care a făcut un asemenea glas, fie alinare pentru deznădăjduiţi. Căci nu se poate să rămâi neatins de o asemenea voce. "Dar cine cântă acum?", auzeam pelerinii întrebându-se în ziua Sfântului Dimitrie, la Liturghie. Era Vassilikos, bineînţeles. Acest grec care a cântat de foarte tânăr în corurile multor biserici, având un tată tot cu o voce excepţională de psalt. Şi-a descoperit talentul şi l-a pus în lumina slujbelor bisericeşti, acolo unde îi stă cel mai bine cântând, dar, spre bucuria semenilor, şi în diverse concerte. Au dorit să-l audă de-a lungul carierei lui - are un renume mondial - grecii ortodocşi din America şi Australia, în frunte cu episcopii lor, şi le-a cântat, amintindu-le că rădăcinile lor sunt în vechea Grecie. Dar a cântat şi la Vatican, în faţa papei Ioan Paul al II-lea şi a 60.000 de catolici. Ce-şi vor fi spus în sinea lor catolicii nu ştiu, dar cu siguranţă au admirat bogăţia muzicii bizantine şi, dacă au fost sinceri, şi-au recunoscut în ea rădăcinile tăiate cândva dureros. Căutând pe internet muzica lui Vassilikos, m-am şi amuzat că unii tineri ortodocşi se ceartă pe acolo şi se laudă în "psalţii lor". Ba că e cutare cel mai bun, ba cutare… Important este că şi Theodoros Vassilikos, şi alţii, fie greci, fie români, fie de alt neam, încă păstrează şi duc mai departe aceste cântări inspirate de Dumnezeu şi că slujbele ne sunt înfrumuseţate cu ele. Iar cei care consideră că muzica psaltică ar fi o "lălăială" fără rost ar fi bine să asculte mai întâi fără nici un gând rău, iar apoi, dacă tot nu le place, să meargă liniştiţi doar la slujbele cu coruri simandicoase. Noi, dacă am avea de ales, am alege muzica bizantină.