Versuri populare culese de Patriarhul Miron Cristea

Patriarhul Miron Cristea (1868-1939) a fost un mare iubitor de folclor autentic, dovadă fiind multele versuri și însemnări populare pe care le-a cules din zona Mara­mu­reșului. Preotul Andrei Ţâr­les­cu, cercetător la Serviciul Manuscrise și Carte rară al Bibliotecii Academiei Române, ne propune spre lectură o parte din aceste versuri, după ce le-a transcris și revizuit, folosind pentru aceasta arhiva G.T. Kirileanu (X VARIA 4), ediția după manuscrisele autograf ale Patriarhului Miron din 1907.

Să ne bucurăm, așadar, de aceste minunate versuri ce reprezintă atât texte de strigături utilizate în ceremoniale desfășu­rate în diverse momnente din viața țăranului, cât și doine de dragoste, dor și cătănie. Remarcabil este numărul mare de cuvinte arhaice și regionalisme, ale căror explicații le găsiți în notele de subsol, dar și diversitatea stărilor sufletești descrise, autorii anonimi care le-au compus fiind înzestrați cu un real talent literar.

1.

Frunză verde ruptă’n trii,
Dulce-o fost gura badii,
Dulce-o fost ș’amu-i amară
Îndulcește-o, Doamne, iară.

Frunză verde de ciucoare,
Doru-mi-i de șezătoare,
Doru-mi-i și nice prea,
Dacă nu-i drăguța mea,
Care m’am iubit cu ea.

Frunză verde di pă luncă,
N’am hârtie să-mi ajungă
Să scriu doru mândrului,
Dacă nu-i în satu lui;
În sat cu mine de-ar hi
Totdeauna ne-am tâlni.

Mare-i apa la Ghișău,
Rău mă tem că oi trea-o1 eu.
Oiu, tu mândruțule
De mă treci
Să nu mă ’nneci
Că n’ai bani să mă plătești.

Mi-o făcut mândra cu mâna
Să mă duc că-i gata cina,
Mi-o făcut mândra cu capu
Să mă duc că-i gata patu.

De m’ar ști fereasta spune,
De multe m’ar da la lume,
Da fereasta-i mare mută,
Nu ști cine mă sărută.

Vai amar, mândrule amar,
Dragostea noastră’n zădar,
Dragostea noastră cea mare
Ni-o căzut la supărare,
-Mie nu, da’ ție tare!

Drăgucioru din alt sat,
Cu pcită de cumpărat.
Când o cumperi, nu te bucuri;
Când o mânci, nu te saturi.

U, iu, iu ș’așa mă chiamă,
Iepurele-i bun de zamă,
Iepuroaica de friptură,
Lelea de țucat în gură.

De trii ceasuri strâg la poartă,
Mândra doarme, doarme moartă;
De trii zile strig la ușă,
Mândra doarme, doarme dusă!

Mândruluț, de dorul tău,
Mă topesc ca inu’n tău,
Mândruluț, de jalea ta,
Mă topesc ca dragostea.

-Uitându-mă pe deluț,
Mi se fac ochii bănuț,
Pentru tine, mândruluț.
-Uitându-mă pe luncuță
Mi se fac ochii dulcuță,
După tine, mândruluță.
Grăi2 mândră, cu cine-i vrea,
Nu trage nădejdea mea;
Grăi, mândră, cu cine-ți place,
Nădejdea mea nu mi-o trage.

Taie, mamă, tăiței,
Că vin pețitorii mnei;
Taie, mamă, și mai lasă,
C’o trecut a triia casă.

Pă la casa mândrului
Leac de soare ziua nu-i,
Nice foc nice lumină,
Nici îi fă3 nime de cină.

Leliță cu ochii verzi,
Tătă noaptea te visez...

Gura dulce de nevastă
Te poartă și pă fereastră.
Și te scot pă unde pot,
Pă su streșină pân pod.

Trii drăguțe-am avut eu
Și le-oiu pune pă olaltă
Și mi-o face una’naltă.

Ce mi-i drag, mamă și mnie?
Bădiță care ști scrie;
Măru roșu jumătate,
Bădiță care ști carte.

Fosta-am una la mama,
De trei sute nu m’ar da-
Și-o venît un om frumos
Și-o țipat sutele jos
Și mi-o dat șăpte zloți.

Mult mă mustră bădița,
Mă iubesc cu cineva?
Eu mă jor, el nu mă crede,
Mă iubesc când nu mă vede.
Eu tot numa m’am jurat,
M’am jurat sfântului soare
Să mor de spânzurătoare:
P’ăcăstăi4 de petrinjei
Pe fune de tăieței,
Cocoșu față5 să-mi fie,
Cupa de gin6 mărturie.

Crede-mă bărbate drag,
Nime’n lume nu mi-i drag,
Cum nu-i vara frunză’n fag.
De mi-i drag mi oarecine,
Să n’ai tu hasnă de mine;
De mi-i drag mie altu,
Să n’am hasnă de dracu.
Eu mă jor și tu nu crezi
Că nu mă iubesc când mă vezi.

- Tu nevastă, nevesteancă7
Cine șede su fereastră?
-Mă, bărbate, nu hii prost
C’acela-i cânele nost’.
-Tu nevastă, nu hii curvă,
Că cânele nu-i gubă8.
-Mă, bărbate, nu hii prost
Că și cânele-i dupos9.

Fata popii din Borcut
De trii ai nu s’o lăut,
Ţipă mâna-odată’n cap,
la păduche cât un țap,
La lăutul capului
Strânge cânii satului.

Popa pentru preoteasa
Fost-a să-și aprindă casa,
Cu diacu-avu noroc
C’o turnat apă pe foc!

Frunză verde baraboi,
Are popa șase boi,
Preuteasa buze moi.
Frunză verde de lăptuci10
Are popa șese junci,
Preuteasa buze dulci.

Numa esta joc îl joc
Și mă duc la oboroc11
Și-i fac popii zoroboc12.
La popa cel catolic,
Mult i-am dat și nu-i nimic.
La nost’la iest orintari
li plătim zece crițari,
Trăește ca un ghinărari.

Bine-i, mămulucă, bine
Cu trii drăguți lângă mine.
Când cu cela mă sfădesc,
Cu cela bine trăiesc,
Când cu cela m’am sfădit
Cu cela bine-am trăit.

La mnijlocu codrului
Este-o mas’a dorului,
Pe masă oiegi13 cu bere
Bea-om, mândruț,
cât ce-om mere.
Pe masă oiegi cu vin,
Bea-om, mândruț, cătilin14
Cătilin și boierește,
Dumnezeu așa voește.
Io-s ficior Rozovolean15
Șăd în cârșmă câte-on an
Și nu dan nice un ban.

M’o făcut mama cântând
Și ziua la crâșmă bând.

Bate, Doamne, oiegariu
C’o făcut oiaga mare
Și păharul mititel
Nu mă pot hrăni din el.

Păhăruțu-i cât un cui,
Cum îl pui la gură, nu-i.

Tot oiu bea, îtu-i amarul
Pân’oiu bea boii și carul.

Să trăiești că ți se șede
Că la rât16 cu iarbă verde
Ca la munte
Cu oi multe.

Frunză verde di pă văi,
Rămas bun, drăguții mniei,
Rămas bun cu sănătate
Că mă duc drumuț departe.

2.

Și iară dăina, dăina,
Măgheran di pă poiană,
Rămas bun tată și mamă
C’am fost mic și m’ați crescut
Ș’amu-s mare și vi-s drag
M’ați dat slugă la ’mpărat
Cumva de-a fi un bine’n țară,
Duce-m’oiu și-oiu vini iară;
Da de-a fi vo bătălie
Frumoasă carte v’oiu scrie,
Pă margini cu bosâioc,
Pă mijloc pară de foc;
Pă margini cu floricele
Pă mijloc cu mare jele.
Cine-a rumpe pecetea
Rupă-i-se inima
Cum s’o rupt și la mama,
Când mi-o făcut merindea
Meringioară de un ban
Ca să-mi hie pe un an.

Vină, mândrulucă, vină
La mine’n țară străină
Că tu numai ți-i vedea, măi:
Un rânduț de tufe mici
Și morminte de voinici,
Un rânduț de tufe mari
Și morminte de căprari,
Un mormânt încorunat
Și pân inimă’mpușcat
Neamțu groapa mi-o săpat
Cât o fost șanțu de lat.
Tu mândră nu mă căta:
Neamțu groapă mi-o făcut,
Cât o fost șanțu de lung,
Tu, mândrucă n’ai știut.

-Pasere di pă hinteu,
N’ai văzut pe mândru meu?
-Poate și de l-am văzut,
Bine nu l-am cunoscut.
-Putut-ai cunoaște bine
Că’n frunte-i cu steaua verde
Și-i frumos și i se șede
Și de-acolo l-o trimăs
Dela Ţaligrad în jos
Unde-s Domnii mai frumoși.
Haine albastre că i-o scos
Tisturile17 l’o ’mbrăcat
Și el de dobaș18 s’o dat,
De dobaș și de căprari
Pe uliță de jandari.

Săracu măndrușu meu
Mi-i cătana la Brașău
Ș’așteaptă să mă duc eu.
Atuncea să hie rău
Când m’oiu duce,
mândruț, eu.
Ducâ-se drăguțele,
Ţi-o purtat inelele;
Și eu m’aș duce-on picuț
Să hi dat un ineluț.
Da ducă-se mândrele,
Ţi-o purtat inelele.

Bate-l, Doamne, pe maioru
Că departe mi-o dus doru,
Pe maiorul cel din Paște
Pe mândru mi-l năpustește.

Frunză verde de-alunari,
Am drăguț și-i păcurari,
Alunari cu d’aluni multe,
Am drăguț și-i dus la munte,
Nu știu nume cum i-aș pune,
Dă i-aș pune ruja verde,
Rău mă tem că mi l-oiu
pierde,
Că l-am mai pierdut odată
Și l-am aflat la o fată,
La o fată cam bătrână,
Nu i-ai bea apa de-amână,
Să nu bei o săptămână;
Nu i-ai bea apa din vasă,
De să mori de sete’n casă.

Mă surată, mă surată!
Ce ești pe mine supărată?
Că drăguțu nu ți-l ieu
Nici paharul nu ți-l beu.
Na-ți petea19 din părul meu
Și-ți leagă drăguțul tău
Da ți-l leagă așa de bine
Să nu mă vadă pe mine,
Nu știu cum ți l-ai legat
Că peteaua i-o picat
Și pe tine te-o lăsat
Și pe mine m’o d’aflat,
Pe tine că te-o urât
Și pe mine m’o dorit.

Oiu, tu mândruluțule,
Tu cu mine tot grăești
Și-a vosti tot mă ocărăsc
Că te zbat și te-amăgesc.
Spune-mi tu mândrule’n față,
Nu-ți hie urât și greață,
Decând mă iubesc cu tine
Ce-am amăgit de la tine?
Păntr’o litră de holircă
Nu te-am sărăcit nimică.
De m’ai mai chemat vreodată,
N’am băut doi boi ș’o vacă,
De m’ai mai chemat cândva
Și-atuncia cu de-a frica,
Nu ți-am sărăcit casa,
Nici ție, nici mâne-ta.

Decât cu urât mă culc,
Mai bine trei ai mă duc;
Decât cu urât mă scol,
Mai bine trii ai mă’ntorn.
Decât cu urâtu’n casă,
Mai bine cu boală’n oase
Din boală popa te scoate,
Dela urât nu te poate;
De boală pop’a cetit
De urât n’a pomenit.

Pe unie urâta mere,
Pământu și iarba piere;
Pe unie urâta calcă,
Pământu și iarba sacă.

Note:

1 Trece-o
2 Grăieşte
3 Cupa de gin - cupa de vin
4 Spânzurătoare.
5 Cocoşul să-l am cu mine
6 Cupa de vin
7 Poamă bună
8 Suman
9 Dupuros, cu lână
10 Din care fac lanţ
11 Oboroc, şopru sau şopron, adăpost pentru a ţinea fânul
12 Zoroboc, câştig. Am zorobjit,
am câştigat
13 Sticle
14 Încet
15 Rozavlea, sat pe Valea Izei
în Maramureş
16 Livadă
17 Ofiţer, funcţionar
18 Toboşar
19 Cordeluţă, panglicuţă