Veşti bune: Proiecte în infrastructură

Oraşul nostru, în ciuda repetatelor valuri ale distrugerii, dar şi al prostului gust urbanistic şi arhitectural - războiul, comunismul şi neocapitalismul de după 1990 -, mai are încă un anume patrimoniu istoric, urbanistic şi artistic care îl poate face atractiv pentru eventualii turişti. Faptul că este, totuşi, un oraş cultural, un puternic centru universitar şi de cercetare, îl poate face interesant şi pentru forme ceva mai specializate de „turism“ - ar putea deveni un oraş al târgurilor, congreselor, conferinţelor, festivalurilor. În oarecare măsură, deocamdată cumva lacunar, punctul şi „pe sărite“, a şi început să-şi exploateze acest important capital de savoir şi simbolic.

Lucrurile ar putea sta mult mai bine dacă infrastructura necesară acestor forme variate de turism ar evolua ceva mai rapid. Un semn bun ar fi că, de vreo zece ani, măcar avem apă caldă şi rece non-stop! Nu glumesc, e un element absolut indispensabil pentru turiştii care vin din ţări normale, ca să se simtă normal, nu să participe la turism extrem! Pentru acela, pot găsi destinaţii extra-europene. Un alt semn bun poate fi înregistrat în domeniul cazării hoteliere - majoritatea vechilor hoteluri au fost refăcute după standarde similare cu cele din lumea civilizată, au apărut şi câteva hoteluri noi, iar oferta de categorii/preţuri este suficient de largă. Se anunţă construcţia unor noi hoteluri, a unor clădiri de birouri şi sedii de firme, precum şi a mai multor cartiere şi zone rezidenţiale. Chiar dacă unele, precum Palas, sunt controversate, intrând sub lupa presei şi a DNA, semnul e, totuşi, pozitiv. Nimeni nu simte mai bine potenţialul de dezvoltare al unui oraş decât investitorii în imobiliar, „developării“, cu un termen care conţine şi acest sens, al dezvoltării. Iar în ce priveşte proiectele cu „bube în cap“, le va descâlci până la urmă justiţia.

Primăria ne-a anunţat lansarea programului de refacere a străzilor, fiind planificate lucrări pe circa 70 dintre acestea. Cum la anul sunt alegeri, mă aşteptam la asta, dar nu pot să nu-mi pun nişte întrebări. Când pretutindeni în lume o stradă făcută ca lumea are durata de viaţă de 8-10 ani, cum se face că la noi ţin cam jumătate din interval suprapunându-se suspect pe ciclul electoral? Iar între timp, de vreo două ori pe an, se mai şi cârpesc găurile suspect de rapid apărute. Când se lucrează aşa des, e clar că se lucrează prost. Iar dacă se lucrează prost şi mereu aceleaşi firme obţin comenzile, nu poate să nu-mi treacă prin cap gândul la eventualele comisioane! Cred că Primăria va trebui să-şi regândească strategia de refacere a infrastructurii stradale - se lucrează prea scump, prea des, prea prost, fiind mai mereu selectate aceleaşi firme ce s-au dovedit fie incapabile de pricepere, fie de onestitate, fie de ambele. Că una aparţine Primăriei, puţin mă interesează - nu plătesc impozite pentru a stimula risipa, nici ceilalţi ieşeni de altfel.

Însă, probabil, vestea cea mai bună în privinţa infrastructurii a sosit de la ultima şedinţă de Guvern, în care a fost aprobată finanţarea pentru demararea lucrărilor de dezvoltare a aeroportului internaţional. Oricum, aici, după terminarea noii aerogări, s-au făcut progrese. Când am preluat aeroportul de la ministerul de resort, aveam o cursă Iaşi-Bucureşti pe zi, iar noua aerogară se prefigura a fi una de aeroport sovietic militar. Proiectul a fost schimbat, noua aerogară e cochetă, dar a devenit deja insuficientă pentru traficul actual - trei curse Iaşi-Bucureşti, una de Viena, alta de Timişoara, cu legături spre Italia şi Germania, iar în sezonul estival curse spre Turcia, Grecia, probabil şi Tunisia. Dacă lucrurile merg bine, în câţiva ani, vom avea un aeroport modernizat, cu zonă cargo, cu încă o aerogară şi o pistă care va permite aterizarea avioanelor de orice capacitate. Cum proiectul e realizat şi finanţarea aprobată, nu văd de ce lucrurile nu ar merge bine. Mai ales că este, probabil, singura investiţie majoră din Iaşi pentru care s-au bătut toate forţele politice, la care au colaborat administraţiile locală şi judeţeană şi parlamentarii locului, indiferent de titularii care s-au aflat acolo. Chiar şi acesta mi se pare un semn bun.

Cum şansele de a lega Iaşul la reţeaua naţională de autostrăzi sunt încă destul de incerte şi, oricum, îndepărtate, e limpede că aeroportul este prioritate absolută dacă dorim să oferim o şansă dezvoltării Iaşului şi, în acelaşi timp, exploatării potenţialului său turistic, religios şi cultural. Să fie într-un ceas bun!