Agricultura contribuie cu 4-5% la Produsul Intern Brut, iar dacă se iau în calcul şi industria alimentară şi sectoarele conexe, ponderea în economie depăşeşte 10%, se arată în „Carta Albă a
Amenințări climatice la adresa siturilor UNESCO
Aproape trei sferturi din cele aproximativ 1.200 de situri din Patrimoniul Mondial UNESCO sunt ameninţate fie de lipsa apei, fie de excesul de apă şi, uneori, de ambele, alternativ, arată studiul realizat de World Resources Institute (WRI) şi UNESCO, publicat recent şi citat de AFP. Această tendinţă poate fi, însă, frânată sau chiar inversată dacă sunt implementate politici corecte la nivel local, naţional sau internaţional, se precizează în raport.
În total, 73% din cele 1.172 de situri non-marine înscrise în Patrimoniul Mondial se confruntă cu cel puţin un „risc grav legat de apă”: lipsa apei în raport cu nevoile sau „stresul hidric” (40%), riscul de inundaţii (33%). Unul din cinci situri (21%) „se confruntă cu o dublă problemă: prea multă apă într-un an, insuficientă în următorul. Tendinţa se va înrăutăţi, siturile urmând să se confrunte cu un stres hidric ridicat în 2050 (44%), comparativ cu situaţia din prezent (40%).
Raportul detaliază situaţia a patru situri deosebit de expuse. Două sunt ameninţate de deficitul de apă: Ahwar din sudul Irakului - zone mlăştinoase care conţin ruinele oraşelor mesopotamiene-, şi cascada Victoria de la graniţa dintre Zambia şi Zimbabwe. Alte două situri sunt sub risc de inundaţii: situl arheologic Chan-Chan din Peru, pe fondul reapariţiei fenomenului climatic El Nino, şi sanctuarele păsărilor migratoare aflate de-a lungul coastei Mării Galbene şi a Golfului Bohai din China.





