Medicina de urgență este o specializare deosebită între cele din acest domeniu vast care are în vedere vindecarea omului. Una e să fii medic legist, medic de familie, medic de medicina muncii și cu totul altceva să lucrezi în UPU (Unitatea de Primiri Urgențe). Aici intri fie pentru că ai un spirit de jertfelnicie ieșit din comun, fie ai nevoie de adrenalină și nu o găsești decât în contact cu situațiile dificile. În UPU gărzile sunt... gărzi adevărate. Nu ai timp nici să te uiți pe geam și să-ți spui: Hmmm, deja s-a făcut dimineață. Uneori te duci cu mâncarea pe care ai adus-o de acasă neatinsă. Un medic de urgență seamănă cu un pilot de supersonic, ia deciziile corecte nu în minute, ci în secunde. Doctorița Diana Cimpoeșu e șefa UPU de la Spitalul „Sfântul Spiridon” din Iași, dar și profesoară la UMF „Gr. T. Popa” din capitala Moldovei. Despre o gardă mai puțin obișnuită, petrecută de Crăciun, ne povestește domnia sa în materialul de față.
Al VIII-lea Simpozion Internaţional „Religie, ştiinţă şi mediu“
▲ În Memphis, Tennessee (SUA), s-a desfăşurat până pe 25 octombrie 2009 cel de-al VIII-lea Simpozion Internaţional „Religie, ştiinţă şi mediu“, intitulat, anul acesta, „Restaurarea echilibrului: Fluviul Mississippi“, relatează rsesymposia.org ▲
Prezent la eveniment, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I a menţionat că „acest simpozion este atât istoric, cât şi unic. Fluviul Mississippi cuprinde un microcosmos al planetei noastre. În apele sale, putem recunoaşte multe dintre problemele lumii ecologice. (…) Am extins dominaţia noastră asupra naturii, până în punctul în care limitele absolute necesare supravieţuirii noastre sunt aproape atinse. Am pierdut jumătate din pădurile mari ale lumii, în urma cererii mari de materie lemnoasă şi a convertirii în teren agricol, fără să gândim că aceşti bureţi gigant, umezi, sunt responsabili de livrarea unei mari cantităţi de apă proaspătă. Irigaţiile în agricultură presupun 70% din cererea mondială de apă, şi - aproape inimaginabil - unele dintre cele mai mari râuri din lume sunt atât de slăbite de influenţa omului încât nu mai ajung să se verse în mare; până şi cele rămase au deversate în apele lor îngrăşăminte chimice, ierbicide, insecticide şi deşeuri colectate de-a lungul cursului lor“, a subliniat Patriarhul Ecumenic. În loc de a trăi în câştig, noi consumăm tot capitalul de mediu şi distrugem resursele sale, care nu vor mai exista nici ele de mâine, a continuat Sanctitatea Sa. Ne confruntăm cu dilema problemelor create de fiinţa umană. Luptând de secole pentru a scăpa de sub tirania foamei, a bolilor, şi dorindu-ne progresele tehnologice din ultima jumătate de secol, ne-am creat singuri iluzia că am deţine controlul asupra destinului nostru, ca niciodată până acum. Am spart codul ADN, putem crea viaţa în eprubete, putem modifica genetic culturi, putem trimite oameni pe Lună - dar ne-am pierdut echilibrul, pe plan extern, cât şi în interior. „Deciziile noastre, personale şi colective, determină viitorul planetei“ „În căutarea acestui echilibru între noi şi mediu, avem nevoie să descoperim echilibrul în noi înşine, să reevaluăm valorile noastre şi ceea ce este cu adevărat valoros. Să ne amintim cine suntem noi, că toţi avem rolul nostru în acest joc şi astfel responsabilitatea noastră e sfântă faţă de viitor. Să ne amintim că responsabilitatea aceasta a noastră creşte odată cu privilegiile noastre, iar noi să devenim cu atât mai responsabili cu cât suntem situaţi ierarhic mai sus, în funcţii de conducere. De succesele noastre sau de eşecurile personale sau colective depind vieţile a miliarde de oameni. Deciziile noastre, personale şi colective, determină viitorul planetei. După cum vedem şi în cazul acestui fluviu, să explorăm provocările cu care se confruntă comunităţile locale, să căutăm soluţii din perspectiva credinţei, conştienţi că toţi suntem în aceeaşi barcă fragilă a vieţii - că trăim momente definite din istorie şi că trebuie să trăim împreună în adevăr şi iubire, în speranţă şi, mai presus de toate, într-un mediu de responsabilitate“, a subliniat Patriarhul Bartolomeu. Prima ediţie a Simpozionului Internaţional „Religie, ştiinţă şi mediu“ s-a desfăşurat în 1995, toate întâlnirile având ca scop studierea destinului apelor lumii care ocupă 70% din suprafaţa globului. Întrunirile aduc împreună oameni de ştiinţă, specialişti în protecţia mediului, reprezentanţi ai principalelor religii mondiale, toţi dorind să stabilească o etică a mişcării de protejare a mediului ambiant.