Renumit pentru peisajele spectaculoase care atrag anual mii de turişti români şi străini, Transfăgărăşanul a fost inaugurat la 20 septembrie 1974, după lucrări care au durat patru ani. Ajunge la altitudinea de 2.042 m, fiind pe locul al doilea în clasamentul şoselelor alpine din România după Transalpina (DN67C), care urcă până la 2.145 m. Are peste 90 de kilometri pentru care „au fost făcute circa 4 milioane mc de derocări şi terasamente, peste 290 mii mc de zidărie, peste 830 de lucrări transversale, din care 28 de poduri şi viaducte în beton şi fier, 550 de podeţe, 80 km de parapeţi precum şi un tunel rutier în lungime de aproape un kilometru care străpunge masivul muntos între vârfurile Negoiu şi Moldoveanu”, scria „România Liberă” în 21 septembrie 1974.
Cea mai mare catastrofă navală din istoria României
În dimineața zilei de 10 septembrie 1989, la ora 8:00, nava „Mogoşoaia”, cu o capacitate de 160 de pasageri, dar având la bord 216 pasageri și 9 membri ai echipajului, pornise în cursă din portul Galaţi spre comuna Grindu, situată la câţiva kilometri, pe malul tulcean al Dunării. Tot atunci, un convoi bulgăresc, format din împingătorul „Petăr Karanicev” şi şase barje, cu o lungime totală de 191 de metri, naviga în amonte, spre portul Ruse. Membrii echipajului bulgăresc nu au respectat regulile de navigaţie şi au intrat în coliziune cu ambarcațiunea românească, ce s-a scufundat în zona numită Cotul Pisicii, scrie Agerpres. Cei nouă membri ai echipajului şi 207 pasageri din cei 216 aflaţi la bordul navei „Mogoșoaia” și-au pierdut viața. Accidentul este considerat cea mai mare catastrofă navală din istoria României.
Responsabil de tragedie a fost considerat comandantul remorcherului bulgăresc, Gheorghi Petrov Anghelovschi, ulterior arestat, care a făcut în România doar două luni de puşcărie. După Revoluţia din 1989, acesta a fost extrădat în Bulgaria, unde nu a mai executat nici o zi de detenţie, deşi a fost condamnat de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la zece ani de închisoare.
Timp de trei zile, în presa locală s-a păstrat tăcerea asupra catastrofei, deşi la „mica publicitate”, la rubrica „decese”, zeci de familii anunţau pierderea celor dragi. Tragedia a fost menţionată abia pe 13 septembrie în „Viaţa nouă”, ziar care apărea la Galaţi, printr-un articol foarte scurt intitulat „Accident naval pe Dunăre”.