Închisorile părintelui Ştefan Dima

S-a născut la 20 septembrie 1907 în localitatea gălăţeană Slivna. După absolvirea Seminarului Teologic, în anul 1935, tânărul Dima a primit darul preoţiei, fiind numit slujitor la Parohia Balagea, judeţul Caliacra. După cedarea Cadrilaterului, la 1 noiembrie 1940 este numit paroh al Catedralei „Sfântul Nicolae” din Călăraşi. Totodată, începând cu 16 decembrie 1940 este profesor-suplinitor de religie la Liceul Comercial din Călăraşi. După adoptarea Legii cumulului, părintele Dima renunţă la catedră pentru a rămâne slujitor al catedralei din Călăraşi. În timpul guvernării legionare este atras în politică, ocupând chiar funcţia de ajutor-şef de sector în Călăraşi. Din aceste motive, după 23 august 1944, părintele Dima a suferit detenţie în mai multe rânduri. La 19 iunie 1945 este internat în lagărul de la Caracal timp de două luni. După eliberare ajunge învăţător la Mangalia, de unde în 1947 este transferat la Şcoala Elementară nr. 6 din Constanţa. La 31 decembrie 1947 este „reţinut pentru cercetări” de către Siguranţa Ialomiţa pentru suspiciunea că ar desfăşura activitate legionară. Este eliberat la 4 ianuarie 1948, când revine ca slujitor al Bisericii „Sfântul Nicolae” din Călăraşi.

La 15 august 1950 este arestat de Securitatea din Călăraşi, care după o anchetă sumară îl trimite în justiţie. Prin Sentinţa nr. 2597 din 7 noiembrie 1950 a Tribunalului Militar Bucureşti, părintele Dima primeşte o condamnare de 5 ani de temniţă grea. Cunoaşte penitenciarele şi coloniile de muncă de la Jilava (august 1950), Aiud (februarie 1951), Poarta Albă (martie 1951), Valea Neagră (mai 1951) şi Gherla (mai 1954). Este eliberat la 14 august 1955 din Gherla. Se întoarce în mijlocul familiei, însă pentru puţin timp. La 20 septembrie 1957 este arestat din nou pentru a fi trimis în domiciliu obligatoriu la Fundata, în Bărăgan, pentru 24 de luni. Pentru că în domiciliul obligatoriu „întreţine relaţii cu elemente suspecte şi comentează duşmănos hotărârile partidului şi guvernului”, prin Ordinul nr. 10.029 din 26 august 1958 al Ministerului Afacerilor Interne, părintele Dima este trimis în lagăr de muncă pentru 48 de luni. Ajunge în lagărul de la Culmea (1958), apoi la Periprava (noiembrie 1960), unde este declarat „inapt pentru muncă”. Pentru o perioada scurtă de timp este anchetat de Securitate la Jilava (noiembrie 1960), apoi la Galaţi (noiembrie 1960). Conform unui raport informativ al Securităţii, „pe timpul lagărului de muncă a fost tatonat în vederea recrutării, însă s-a dovedit a fi un fanatic şi că nu va accepta colaborarea”. Este eliberat la 12 septembrie 1962 de la Periprava. Totuşi, fiind considerat potenţial duşman al regimului, părintele Dima este trimis din nou în domiciliu obligatoriu, pentru încă doi ani, la Perieţi, judeţul Ialomiţa.