Preotul Nicolae Bălănuţă din Focşani, în temniţa comunistă

S-a născut la 27 august 1911 în Străoane de Jos, judeţul Vrancea. După absolvirea Seminarului Teologic din Galaţi şi a Facultăţii de Teologie din Cernăuţi, la 25 iulie 1935, tânărul Bălănuţă a primit darul preoţiei pe seama Parohiei Păuleşti, judeţul Vrancea. Date despre activitatea sa pastoral-misionară nu se regăsesc în dosarul penal întocmit de Securitate. Aflăm că în 1941 a fost mobilizat pe frontul de est în calitate de confesor militar şi că la 20 august 1944 a căzut prizonier la sovietici. La 17 iunie 1946 a fost repatriat. Ulterior, avea să ajungă preot la capela militară din Focşani, mai apoi devenită Biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” şi chiar să ocupe postul de protopop de Focşani. În această postură, la 25 ianuarie 1958 a fost ridicat de Securitate şi trimis în arestul Direcţiei Regionale a Ministerului Afacerilor Interne din Galaţi. După întocmirea formelor penale preliminare, la puţin timp a fost trimis în lagărul de muncă forţată de la Culmea. În urma cercetărilor întreprinse de Securitate, despre părintele Bălănuţă se arăta: „Din materialul ce-l deţinem asupra sa, reiese că înainte de 23 august 1944 a desfăşurat activitate legionară, deţinând funcţia de şef de garnizoană legionară; în ultima perioadă a fost semnalat cu manifestări duşmănoase împotriva măsurilor luate de guvern şi partid”. În consecinţă, prin Ordinul MAI nr. 10.003 din 15 aprilie 1958, părintele Bălănuţă era trimis în detenţie administrativă, în lagăr de muncă, pentru o perioadă de 36 de luni. De la Culmea, în septembrie 1959 este mutat în lagărul de la Periprava. Câteva luni mai târziu este anchetat asupra trecutului său politic. Preotul Bălănuţă nu recunoaşte să fi fost şef de garnizoană legionară, ci doar un simplu membru legionar înscris în 1940, de circumstanţă, şi fără să fi deţinut funcţii. La 26 decembrie 1960, într-un referat al Securităţii privind comportamentul în timpul detenţie, despre părintele Bălănuţă se consemna că „a căutat să se sustragă de la muncă în mai multe rânduri”, motiv pentru care a fost pedepsit cu „19 zile izolare”. La 23 februarie 1961 a fost eliberat din lagărul de la Periprava. S-a întors la Focşani, în mijlocul familiei, dar nu i s-a permis reintegrarea în preoţie. O perioadă de timp a lucrat ca muncitor la Fabrica de Mobilă din Focşani. Mai apoi avea să fie reintegrat la Parohia Cosmeşti, iar după un an, la fosta capelă militară din Focşani. La 17 iulie 1986 a decedat. A fost tatăl celebrei actriţe Leopoldina Bălănuţă.