Medicina de urgență este o specializare deosebită între cele din acest domeniu vast care are în vedere vindecarea omului. Una e să fii medic legist, medic de familie, medic de medicina muncii și cu totul altceva să lucrezi în UPU (Unitatea de Primiri Urgențe). Aici intri fie pentru că ai un spirit de jertfelnicie ieșit din comun, fie ai nevoie de adrenalină și nu o găsești decât în contact cu situațiile dificile. În UPU gărzile sunt... gărzi adevărate. Nu ai timp nici să te uiți pe geam și să-ți spui: Hmmm, deja s-a făcut dimineață. Uneori te duci cu mâncarea pe care ai adus-o de acasă neatinsă. Un medic de urgență seamănă cu un pilot de supersonic, ia deciziile corecte nu în minute, ci în secunde. Doctorița Diana Cimpoeșu e șefa UPU de la Spitalul „Sfântul Spiridon” din Iași, dar și profesoară la UMF „Gr. T. Popa” din capitala Moldovei. Despre o gardă mai puțin obișnuită, petrecută de Crăciun, ne povestește domnia sa în materialul de față.
Memoria, cel mai important ingredient al viitorului
Revista „Memoria” a marcat apariţia numărului 100, miercuri, 4 octombrie 2017, la Ateneul Român, într-o atmosferă festivă, în cadrul căreia au ținut alocuţiuni o serie de personalităţi ale societăţii civile românești. Discursurile au evidențiat importanța cunoașterii istoriei reale a țării de către generația tânără, supusă unui tir permanent, cotidian, al nonvalorii. Concertul psaltic şi piesele muzicale compuse pe versurile poeţilor din închisorile comuniste, interpretate de Grupul psaltic Tronos al Catedralei Patriarhale, au încântat audiența, la fel ca şi monologul dramatic „20 de ani în Siberia”, interpretat de Amalia Ciolan, regizor Sorin Misirianțu, după cartea omonimă a fostei deportate românce din Bucovina, Aniţa Nandriş-Cudla (1904-1984).
Gazda manifestării „Memoria 100”, Andrei Dimitriu, directorul Filarmonicii „George Enescu”, a rostit cuvântul de deschidere în care a subliniat importanța cunoașterii istoriei țării noastre de către tineri: „Într-o societate amnezică cum este cea românească de astăzi, astfel de evenimente ar trebui să fie mult mai frecvente, pentru a se stârni interesul generaţiei tinere de a cunoaşte istoria recentă, adevărată, a ţării noastre”. Deși crimele comunismului au o dimensiune apocaliptică, greu de explicat, tinerimea română rămâne şi astăzi, în bună măsură, indiferentă la atrocităţile petrecute cu părinţii, bunicii şi străbunicii săi, constată directorul Filarmonicii. În opinia sa, „este grav că în momentul de faţă, după 27 de ani, jumătate din populaţia României mai are încă nostalgii comuniste. E şi vina noastră că nu am ştiut să facem interesantă istoria plină de suferinţe şi sânge din secolul trecut a acestui neam”.
Andrei Dimitriu consideră, totodată, că un rol important în informare revine şcolii, „dar dacă priviţi în manuale, ea nu deţine o scară axiologică corectă”. Un alt rol îl deţine mas-media, adaugă acesta, care însă nu este preocupată decât de subiecte uşoare. Dincolo de toatea acestea, omagiindu-i pe adevăraţii eroi ai României, mari personalităţi de talia lui Nicolae Paulescu, Vintilă Horia, Mircea Vulcănescu, facem un exerciţiu de însănătoşire, de salvare a conştiinţei noastre colective, a evidențiat Dimitriu.
„Trăim o libertate plătită în avans”
„Memoria 100” este un altfel de centenar, este de părere Radu Preda, președintele Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER), care a îndemnat să nu uităm că, din cei 100 de ani de la unificarea teritorială a țării, peste jumătate au fost ani de teroare, crimă și abuz. „Toate acestea ne arată că orice altceva poate fi libertatea, dar nu un dar de la sine înțeles, nu este un dar definitiv și irevocabil. Ea poate fi oricând distrusă, torpilată, relativizată, și dacă este să ne învețe ceva memoria, fie că este ea revistă, sau stare de spirit, este tocmai acest lucru. Nimic din ceea ce generația mai tânără a primit și se bucură astăzi în România nu este de la sine înțeles”, a punctat Radu Preda. Potrivit acestuia, forma cea mai autentică de a marca un secol de teritorialitate este aceea de a pune în evidență faptul „că nu am știut până la capăt să ne bucurăm de acest dar”, să conștientizăm împreună ce dar imens poate fi o libertate ca cea pe care o trăim. „Repet cu obstinație, noi trăim o libertate plătită în avans, trăim pe datorie. Libertatea noastră au plătit-o alții, cu dobânda la zi, toți cei care într-un chip aparent absurd au murit pentru ea în condițiile în care nu aveau să se bucure de ea niciodată”, a subliniat președintele IICCMER, referindu-se la sacrificiul făcut de deținuții anticomuniști, care nu aveau de unde să știe ce avea să se întâmple 50 de ani mai târziu. Pentru aceasta, revista „Memoria” trebuie să-și continue drumul, susține Preda. „După Auschwitz și Gulag nu avem alternativă morală la memorie. Amnistia și amnezia sunt forme de trădare, de rupere pe față a contractului social între generații. Ele aneantizează în mod vinovat sacrificiile celor de dinaintea noastră, care, fără să-i fi cunoscut noi, ne-au dat mai departe ceea ce au avut. Așadar, suntem obligați la memorie, și aceasta nu din resentiment. Memoria este cel mai consistent și mai important ingredient al viitorului. De aceea miza noastră nu întâmplător o reprezintă generația tânără, o generație care va avea cunoștința și conștiința istoriei recente a României, Europei și a lumii. Numai așa vom avea o Românie mai bună”, spune Radu Preda. Conștient de faptul că generația de astăzi este supusă unui tir permanent, cotidian, al nonvalorii, acesta consideră că „e nevoie de un singur lucru: ca ei să fie informați”.
Mesajul său, ca președinte al IICCMER, este acela că „memoria trebuie să hrănească sentimentul pro libertate. Nu vom înlocui o ideologie cu alta, ci vrem să înlocuim lipsa libertății cu abundența acesteia. Nu cred că există lecție mai bună pentru cei care trăim astăzi decât să vizităm memorialele Sighet sau Pitești pentru a vedea unde duce lipsa libertății. Atunci când scoți libertatea din viața omului apare bestialitatea. Mesajul meu de final este unul scurt: iubiți libertatea cu gelozie, nu lăsați pe nimeni, nici măcar statul, sau mai ales acesta, să v-o răpească. Doar conștiința trebuie să dicteze în această sferă. Libertatea are nevoie de memorie și memoria este ingredientul fără de care viitorul nu poate fi conceput”, a conchis Radu Preda.
O aniversare, dar și o comemorare
Președintele Asociației Foștilor Deținuți Politici din România, Octav Bjoza, a spus că revista „Memoria” adună între coperțile ei „suferința neamului românesc, adună sânge și durere, dar în același timp și demnitate și moralitate”.
Prezent la festivitate, fostul șef de stat Emil Constantinescu a adus în atenție faptul că „trăim astăzi efectele unei a doua ocupații, din care am tot încercat să ieșim, dar fără să reușim, din păcate”. Acesta s-a referit la modul în care a fost ocupată mass-media românească, domeniu care furnizează informații către populație. „Ceea ce s-a întâmplat în închisorile comuniste cu deținuții politici trebuie neapărat adus la cunoștința populației, și în primul rând a tineretului din țara noastră. O informare corectă este primul pas pentru o decizie corectă. Iată de ce am apelat la Fundația «Memoria», iată ce m-a îndemnat să particip activ la revistă: puternica dorință ca astfel de orori să nu se mai întâmple niciodată în țara noastră. Cele 100 de numere reprezintă atât o aniversare, cât și o comemorare”.
Festivitatea a inclus și un program artistic: un concert psaltic şi piese muzicale compuse pe versurile poeţilor din închisorile comuniste, interpretate de Grupul psaltic Tronos al Catedralei Patriarhale. În încheiere a fost prezentat monologul dramatic „20 de ani în Siberia”, interpretat de Amalia Ciolan, regizor Sorin Misirianțu, după cartea omonimă a fostei deportate românce din Bucovina, Aniţa Nandriş-Cudla (1904-1984).
La eveniment au mai participat Micaela Ghiţescu, preşedintele Fundaţiei „Memoria” şi redactor-şef al revistei cu acelaşi nume, dr. Nicolae Constantinescu, vicepreşedinte al fundaţiei şi redactor-coordonator al aceleiaşi publicaţii.
