O colecție fabuloasă într-o casă care are nevoie de ajutor

Colecţia Ligia şi Pompiliu Macovei, el arhitect, ea graficiană și pictoriță, se află într-un loc prea puțin cunoscut și prea puțin vizitat de pe Strada 11 Iunie. Clădirea arată rău pe ­dinafară și, în unele locuri, și pe dinăuntru, dar adăpostește un tezaur creat prin pasiunea pentru artă a unui cuplu care la un moment dat a donat totul statului, ca să se bucure cât mai mulți oameni văzând exponatele. Exponate care merită mult mai multă grijă din partea autorităților.

Gazdă și ghid ne-a fost Florentina Limban, care știe cele mai mici detalii legate de colecție, de cei doi soți, dar și de istoria care, indirect, a creat minunățiile expuse. În primul rând, am întrebat-o de ce „colecție” și nu „muzeu” sau „casă memorială”? Ne-a răspuns: „Pentru că Pompiliu Macovei a spus că o colecție este ceva mai intim și transmite o anumită atmosfe­ră; iar «muzeu» ar fi fost prea pretențios”.

Casa este construită în stil eclectic la sfârșitul secolului al 19-lea, începutul secolului 20. A fost ridicată de către un negustor de pălării pe nume Henry Moscona, care - detaliu inedit - a fost unul dintre beneficiarii indirecți ai deciziei preşedintelui Mustafa Kemal Atatürk, părintele Turciei moderne, care a promulgat un decret-lege de desființare a portului popular, inclusiv a fesului. Drept urmare, turcii aveau acum nevoie de foarte multe pălării! Pălăriile lui Henry Moscona - și ale altor colegi de breaslă, desigur - erau transportate cu vaporul prin Bosfor și ajungeau în Turcia.

Situația s-a schimbat însă radical după venirea comuniștilor la putere în România, pentru că fiul acestuia, pe nume tot Henry Moscona, a fost constrâns să plece la Paris, împreună cu familia, după naţionalizarea din 11 iunie 1948. Ca o ironie a sorţii, casa se află pe Strada 11 iunie!

În imobilul astfel pierdut a funcționat inițial o școală de meserii, care avea și internat, iar în 1952 a fost dată, cu chirie, soților Macovei. Cei doi au strâns pe parcursul vieții o mulțime de obiecte de artă, mobilier și cărți. În 1990, au donat Primăriei Capitalei 1.756 de obiecte de artă și mobilier, plus 1.201 volume de artă plastică. Ligia Macovei a murit în 1998, iar Pompiliu Macovei în 2008.

Prima achiziție a soților Macovei a fost o operă a pictorului Theodor Pallady, intitulată „Nud în fotoliu”. Lucrarea o prezintă pe Yvon Kyuzan, prietena artistului, care murise în 1939 de cancer. În 1940, soții Macovei, care abia se cununaseră, au achiziționat pictura de la artist cu 36.000 de lei, o sumă destul de mare, care reprezenta dota soției, și a fost oferită drept cadou proaspeților căsătoriți. În salonul de primire se mai află și lucrarea „Natură moartă”, prima creație a lui Alexandru Ciucurencu, de asemenea cumpărată de la artist. Atmosfera holului mare al casei este completată de mobilier: un secrétaire Maria Tereza din perioada 1740-1780, un dulap Biedermeier de secol 19, un dulap de sacristie închegat prin cuie din lemn și decorat în stil romanic, dar sub influența puternică a artei bizantine, achiziționat de la o mănăstire din Franța și vechi de 7-8 secole, o comodă și scaune în stil englezesc, ca și masa mare Art Deco de origine franceză datată 1925 și altele.

În acest hol de primire mai pot fi observate superbe vase de decor, în care se puneau mirodenii, prafuri și chiar medicamente. Alături de ele, două vase din timpul dinastiei Shang Yin, adică din secolele 16-11 î.Hr. „Sunt vase pentru ars mirodenii de comemorare a strămoșilor și un alt vas cu același scop este acest obiect din timpul dinastiei Ming, perioada fiind 1365-1644”, ne explică gazda noastră.

În aceeași încăpere mai pot fi admirate: un Buddha din bronz aurit de secol 17, o lampă de moschee din Damasc, o lampă din sticlă de Murano, asamblată chiar de către Ligia Macovei, o oglindă de Boemia de la jumătatea secolului al 18-lea și două creații ale colecționarei, „Primăvară” și „Toamnă”. Amândouă sunt guașe în tehnică mixtă și au fost realizate în 1976-1977.

Toată floarea pictorilor români

În sufragerie sunt prezenți mai mulți pictori români, moderni și contemporani. Marcel Iancu, unul dintre reprezentanții mișcării avangardiste, are aici trei lucrări. Alături de el se află opere de Ion Andreescu, Gheorghe Petrașcu, Nicolae Toniza, Iosif Iser cu faimoasele sale Odalisce, Jean Alexandru Steriadi, Ion Țuculescu, Lucia Demetriade Bălăcescu, Henri Catargi.

Și aici, mobilele creează o atmosferă caldă și primitoare. Un dulap care este format din două corpuri datează din perioada Renașterii târzii și impresionează prin sculpturile sale. Un alt dulap este achiziționat de la Paris, iar un al treilea este format tot din două piese, cu sculpturi pe cornișe și coloane și cu sertare ascunse. O masă de mahon dintr-o singură bucată, de origine spaniolă, întregește acest ansamblu de mobilier, cu șase scaune din piele, tot spaniole. Mai remarcăm două mese cu picioarele sculptate, frumoase vase și suporturi pentru vase din creația pictorului Alexandru Țipoia, ca și un vas din pământ a cărui decorație a fost realizată chiar de către profesorul Pompiliu Macovei.

Am trecut apoi în camera cu obiecte de artă populară, unde am observat mai întâi o poliță, creație a populației săsești, un set de farfurii, tot de origine germană, un dulap românesc datat 1826, o masă a cărei tăblie glisează, având dedesubt un sertar unde se puneau tacâmurile și vesela, un scrin imitând modelul Biedermeier, datat 1813, creația unui meșter popular român.

„Domnul profesor”, ne explică Florentina Limban, „a avut mai multe funcții, atât în țară, cât și în străinătate, a fost arhitectul-șef al Capitalei în perioada 1952-1959, apoi, între 1960 și 1962, a fost ambasadorul plenipotențiar al României în Italia. Între 1962 și 1965 a fost prim-secretar de stat, ocupându-se cu Departamentul de Cultură și Presă la Ministerul de Externe, și, în perioada 1965-1971 a fost ministrul culturii. E drept, pe atunci denumirea era cu totul alta, președinte al Comitetului de Stat pentru Cultură și Artă. Numai că, urmare a politicii duse de Ceaușescu, domnul profesor a fost înlăturat din Ministerul Culturii, iar din 1971 până în 1978 a fost primul ambasador al României la UNESCO cu sediul la Paris”. Gazda noastră se întrerupe ca să-mi explice că folosește formula „domnul profesor”, neuzuală pentru persoane dispărute, din cauza respectului profund pe care i-l poartă lui Pompiliu Macovei.

O-ntreb despre icoane și răspunsul are legătură cu precizările anterioare: „Fiind ministru al culturii și diplomat al statului român, a însoțit o expoziție de artă populară românească în Italia. Expoziția se numea Pittura suvetro nel’arte popolare italiana și a avut loc la Torino în perioada 14-30 iunie 1967. Acolo, colecționarul a achizi­ționat diverse forme de artă iconografică”.

Gazda noastră ne mai arată o sărăriță din Franța, un suport german cu linguri din metal, o formă de turtă dulce din Franța, un covor de origine basarabeană imitând modelul goblenului.

Așteptând un termen

Biblioteca este şi ea impresionantă. „Țin să spun că, pe lângă cele 1.201 volume de artă donate de soții Macovei, au mai fost donate de către nepoata domnului profesor, doamna Mihaela Macovei, alte volume de carte din același domeniu și aproximativ 9.000 de cărți”, precizează ghida noastră.

Volumele sunt așezate pe diferite domenii: Istoria arhitecturii, Arhitectura românească și străină, Arhitecții români și străini, Istoria artei, Istoria mobilei, feroneriei, ceramicii, porțelanului, Pictori români contemporani, Sculptorii secolului 20 români și contemporani, Cataloage de la muzee din țară și din străinătate. „Sunt cărți scrise în franceză, engleză, germană, spaniolă, română, și, de asemenea, pe lângă aceste cărți de artă, mai sunt prezente și volume de filozofie, filozofie românească, filozofie greacă, estetică în artă și în literatură și etnografie, etnografie din Africa, Oceania”.

O zonă a bibliotecii este dedicată cărților ilustrate de Ligia Macovei pentru copii: Frații Grimm, Nina Cassian, Marcel Breslaşu, Olga Buşneag. Sunt expuse aici și fotografii de la diverse conferințe la care a participat Pompiliu Macovei.

Totul merită admirat aici, inclusiv o sobă de Boemia şi un candelabru de Murano. Gazda noastră ştie totul despre toate exponatele şi ne-ar plimba o zi întreagă prin casă. Timp s-ar găsi, dar spațiul articolului e limitat, așa că mai spun aici doar două cuvinte despre atelierul Ligiei Macovei, cu volumele comemorative dedicate poeziilor lui Mihai Eminescu și Tudor Arghezi, dar și cu o masă de origine iraniană, a cărei tavă este inscripționată cu versete din Coran, iar picioarele sunt din lemn sculptat, cu sidef. Atelierul a fost creat din două încăperi, prin dispariția unei uși și a unui glasvand.

Colecția este fabuloasă și merită o clădire pe măsura ei. Se face ceva pentru restaurarea acesteia? Da, în anul 2020, Muzeul Municipiului București, de care ține colecția, a întreprins o serie de acțiuni care au debutat cu o cercetare făcută de către un grup de arhitecte. Urmare a studiului final al acestei cercetări, la data de 24 noiembrie 2023, prin decizia Consiliului Local al Municipiului București, casa a fost clasată în categoria monumentelor istorice, urmând să fie restaurată. Există un termen? Deocamdată, nu... Nu ne rămâne decât să sperăm.