Școală pentru suflet sub stindard ștefanian la Viena

Copiii românilor din Parohia „Sfântul Ștefan cel Mare” din Viena cresc împreună cu biserica. Mulți dintre cei care astăzi merg la școala parohială erau bebeluși când a fost pusă piatra de temelie. „Acum citesc în limba română, se spovedesc, joacă teatru religios, învață colinde și ne pun întrebări cu sens, de oameni mari”, spune părintele paroh Emanuel-Ștefan Nuțu. Inaugurată în 2021, această școală din tinda bisericii este pentru peste 140 de copii și adolescenți locul în care deprind abilități pentru viață, învățături pentru suflet și mențin vie limba română.

Pe unii dintre acești copii i-am văzut și eu în toată splendoarea copilăriei lor, plini de neastâmpărul firesc vârstei, amestecat cu momentele de concentrare asupra temei din atelierul la care participau. Profesoara de la acel curs, maica Marina Muntean, venise special de la Mănăstirea „Sfinții Martiri Brâncoveni” din cadrul Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Centrale și de Nord de la Nürnberg (Germania) pentru a-i învăța tainele picturii religioase. Aveam să aflu că bucuria de la finalul lecției, când fiecare pictase câte un îngeraș, este specifică tuturor cursurilor.

Programul educațional este susținut de o seamă de profesori, oferta fiind impresionantă: curs de religie și cateheză (pr. prof. Emanuel Nuțu și pr. Florin Cordureanu, coslujitor la biserica parohiei), curs de limba română (prof. Nicoleta Liche), curs de canto și educație muzicală (arhid. conf. univ. dr. Theodore Coresi), ateliere culturale și creative (pedagog Carmen Șereș), ateliere interactive de jocuri ale copilăriei (echipa de tineri voluntari certificați ai parohiei), atelier de educație digitală (Alexandru Gregorian, specialist în securitate cibernetică), ateliere sportive (dr. Cristian Ionuș și prof. Nukina Nobuyuki, maestru al sportului), curs de dans tradițional românesc (etnolog dr. Răzvan Roșu și prof. Stivi Miuca), curs de șah (pedagog Dan Nuta și Mircea Șereș).

Cursurile se desfășoară fie în sala de activități de la demisolul bisericii, fie în sala dedicată activităților comune din blocul românilor, aflat în vecinătate, fie pe terenul de sport din spatele clădirii. Se fac și excursii și tabere pe teme cultural-spirituale și dezvoltare personală în Austria și în alte locuri, inclusiv în România.

„Educația copiilor, la fel de importantă ca ridicarea zidurilor”

Despre rolul acestei școli l-am rugat pe părintele paroh Emanuel-Ștefan Nuțu să vorbească: „Am înțeles de la început că educația copiilor este la fel de importantă ca ridicarea zidurilor. De aceea, școala parohială nu este doar un loc unde învățăm rugăciuni sau istorie, ci un spațiu viu de formare, de întâlnire, de apartenență. Înainte de toate ne dorim să învețe cine sunt și de unde vin. Vrem ca ei să înțeleagă că credința nu este o obligație, ci o forță de viață, că Dumnezeu nu este o idee, ci un Tată care le cunoaște inima. Vrem să-i învățăm să gândească liber, dar cu discernământ. Să vorbească limba română cu bucurie. Să nu le fie rușine să se închine. Dar poate mai mult decât orice vrem ca fiecare copil care trece pe sub cupola acestei biserici să simtă că nu este singur, că are un «acasă» duhovnicesc, chiar dacă s-a născut într-o altă țară. Și, cine știe, poate că unii dintre ei vor duce mai departe această lucrare, cu credință și curaj, într-o Europă care va avea din ce în ce mai mare nevoie de repere”.

Program pentru generația de azi

Cum părintele Emanuel Nuțu este încă din 2009 profesor de religie ortodoxă în Campusul Școlar Privat Catolic „Mater Salvatoris” din Viena, știe cât de important este să aibă pentru școala parohială de la biserică pedagogi și profesori dedicați. „Avem o echipă extraordinară de pedagogi, implicați în mod voluntar, dar activ, care oferă timp, competență și suflet pentru a construi un program adaptat ge­nerației de azi. Au fost formați tineri voluntari, care ajută sau organizează acum ei înșiși diferite activități cu cei mai mici. Datorită lor, putem propune o paletă foarte extinsă de activități: ateliere de limba română, istorie și geografie, cateheză, muzică bizantină, pictură, artă populară, coruri de copii, lecții interactive, creativitate, pregătire pentru spovedanie și împărtășanie, jocuri cu sens, dar și activități practice legate de marile sărbători sau excursii tematice. Aceste activități sunt un act de dăruire comunitară și de asumare a viitorului. Pentru că știm bine: dacă nu ne îngrijim noi de copiii noștri, o va face altcineva - dar poate nu cu aceleași valori”, a mai spus părintele Emanuel Nuțu.

Adolescenții, un ajutor prețios

Despre tinerii parohiei care fac voluntariat ne-a spus mai multe lucruri Carmen Șereș, pedagogul care a și avut un rol deosebit în implicarea lor: „De doi ani, luând ca model Asociația Team Together Achieve More, fondată de doamna Daniela Ghițoiu la Constanța, am colaborat și am cooptat adolescenții noștri să învețe cum să fie voluntari și să coordoneze activități recreative și chiar creative cu copiii mai mici. Prin programul nostru «Lideri de tineret», tinerii s-au format în acest sens, dar s-au și dezvoltat personal foarte mult, exersând calități care le folosesc și în viața de zi cu zi în societate. Ei au reușit să facă un lucru uimitor, i-au făcut pe copiii mici să iubească jocurile copilăriei, cum făceam noi cândva, încât ei au uitat de monitoare. Am reușit să merg cu 20 de tineri în România, în tabere care sunt, de fapt, cursuri de dezvoltare personală și de specializare în activități de voluntariat. Implicarea lor în voluntariatul de la școala parohială îi ajută să integreze mult mai bine și limba română. La cursurile noastre de pregătire a tinerilor voluntari am avut și copii din comunitățile românești din Germania și Norvegia”.

Din dragoste pentru copii și pentru limba română

Carmen Șereș s-a mutat cu familia în Austria din 2012, iar în blocul românilor de lângă Biserica „Sfântul Ștefan cel Mare” locuiește din noiembrie 2019. Are un masterat în management educațional, dar deocamdată lucrează în domeniul contabil. Își amintește cum a ajuns, de la jocuri și povești spuse câtorva copii în pandemie, să coordoneze activitățile creative ale copiilor comunității în cadrul școlii parohiale: „Băiețelul meu avea 4 ani și tot căutam activități educative la care să-l duc. În timp ce în România știam că există o gamă largă de astfel de activități pentru copiii de toate vârstele, am constatat că aici nu aveam opțiuni în limba română. Am început să mă ocup chiar eu de educația lui pentru că doream mult să învețe și limba română foarte bine. Mi-am folosit pregătirea în direcția pedagogică și am investit enorm de mult timp citindu-i copilului meu în limba română și antrenându-l în jocuri educative. A fost bine, dar el avea nevoie și de socializarea cu alți copii. După perioada de lock-down, în pandemia de COVID-19 care ne-a bulversat pe toți, toată lumea a putut lucra de acasă. În vara aceea lucrurile au fost mai relaxate în Viena, am avut condiții să socializăm între noi, românii. Problema a fost că în anul următor elevii au învățat online și au devenit cu toții dependenți de telefoane și tablete, nu mai știam ce să facem cu ei. Am vorbit cu ceilalți părinți, cu părintele paroh și ne-am strâns în sala comună a blocului câteva familii cu copiii noștri, în jur de 15. Am început să fac zilnic cu ei activități educative și jocuri, să le citesc povești în limba română, vorbind între noi numai în limba română. Și am constatat ceva îmbucurător: ușor-ușor, au renunțat la tablete și telefoane”.

„Să nu uite de unde am plecat”

În 2021, când s-au încheiat lucrările la demisolul bisericii, părintele paroh i-a propus devotatei mămici, cadru didactic prin vocație, să reia activitățile în acel spațiu, special proiectat, cooptând și alți profesori din comunitate. În vara anului următor, școala parohială și-a început existența. „La atelierul de Mărțișor am avut 110 copii, sărbătoarea aceasta fiind ceva de tradiție pentru români, o emblemă, a fost ceva deosebit pentru copilași. Avem însă o mare diversitate de cursuri și mă bucur că ei vin cu plăcere. Am organizat cu ei și multe excursii. Am fost să culegem struguri la podgoria unei familii de români din parohia noastră. A fost foarte captivant pentru copii. Facem excursii și la Kufstein, un loc de martiraj pentru românii din trecut și o zonă importantă din punct de vedere istoric. Mai demult vorbeau doar în limba germană. Dar acum li s-a fixat clar limba română și în continuare atât eu, cât și voluntarii îi ajutăm pe copii să învețe corect limba română și vorbim doar în română la școala parohială. După cursul de cateheză, îl avem pe cel de limba română, bilunar, alternativ cu atelierul de creativitate, pe care eu îl organizez. Întotdeauna caut să le îmbin cu latura culturală. Sunt atentă la momentul cel mai apropiat, de exemplu, ziua lui Eminescu, zilele scriitorilor clasici, ziua lui Constantin Brâncuși, astfel încât creativitatea lor o canalizez spre temele acestea. La fel și în preajma marilor sărbători creștine, Nașterea Domnului, Sfintele Paști, hramul bisericii - toate desenele, traforajele, picturile și micile obiecte construite cu migală sunt legate de sensul acestor zile. Mare bucurie este pentru copii când reușesc să facă ceva frumos, care este și specific românesc, cum sunt mărțișoarele”.

Carmen Șereș se bucură împreună cu copiii de fiecare reușită: „O mare bucurie a copiilor și adolescenților din parohia noastră a fost în vara aceasta, când ei au putut merge pe stadion la un meci de fotbal între echipa României și a Austriei. Au fost atunci 50 de copii și adolescenți, însoțiți de patru adulți, la un antrenament oficial. Surpriza a fost ca din partea Federației Române de Fotbal să primească fiecare câte un tricou”.

Coordonatoarea școlii parohiale concluzionează: „Investim mult în educația copiilor, pentru ca mai târziu să nu uite de unde am plecat”.

„Rădăcinile lor nu sunt o povară, ci o comoară”

Cu siguranță, acești copii nu-și vor uita rădăcinile, având în vedere grija și implicarea părintelui paroh și a profesorilor, susținuți cu toată încrederea și de părinți. Tot ce învață ei la școala parohială este în sensul devizei părintelui paroh Emanuel-Ștefan Nuțu: „Să știe că rădăcinile lor nu sunt o povară, ci o comoară, că a fi român, a fi ortodox și a trăi în Europa nu sunt lucruri care se exclud, ci care pot fi puse în echilibru”.