Medicina de urgență este o specializare deosebită între cele din acest domeniu vast care are în vedere vindecarea omului. Una e să fii medic legist, medic de familie, medic de medicina muncii și cu totul altceva să lucrezi în UPU (Unitatea de Primiri Urgențe). Aici intri fie pentru că ai un spirit de jertfelnicie ieșit din comun, fie ai nevoie de adrenalină și nu o găsești decât în contact cu situațiile dificile. În UPU gărzile sunt... gărzi adevărate. Nu ai timp nici să te uiți pe geam și să-ți spui: Hmmm, deja s-a făcut dimineață. Uneori te duci cu mâncarea pe care ai adus-o de acasă neatinsă. Un medic de urgență seamănă cu un pilot de supersonic, ia deciziile corecte nu în minute, ci în secunde. Doctorița Diana Cimpoeșu e șefa UPU de la Spitalul „Sfântul Spiridon” din Iași, dar și profesoară la UMF „Gr. T. Popa” din capitala Moldovei. Despre o gardă mai puțin obișnuită, petrecută de Crăciun, ne povestește domnia sa în materialul de față.
Reţeta armoniei la serviciu
"De cu seară mi-e inima strânsă. Mâine, o nouă zi de lucru. Încă o dată va ţipa şeful la mine. Din nou vor zâmbi cu ironie colegii aşteptând să mă ia peste picior în pauza de masă. Fiecare pas în drum spre muncă îmi e ca o grea povară. Dacă s-ar putea să găsesc un nou job sau ajungând în birou să aflu oameni noi! Câtă bucurie ar umple sufletul meu. Dar nu, chinul va continua, şi mâine o voi lua de la capăt!" E poate un scenariu pe care mulţi dintre noi l-am trăit, fie într-un birou, fie pe cel mai simplu şantier.
Măcar o dată am avut pe cineva care să ne tulbure liniştea, care să ne umilească. Pare că nu mai există scăpare. Însă soluţia e cât se poate de simplă. Ne-o oferă Sfântul Siluan, un simplu călugăr rus, care a trăit în Sfântul Munte. Pare de necrezut că un monah deţine reţeta armoniei la job. Frământat de dorinţa de a ajunge cu toţii la cunoaşterea de Dumnezeu pe care însuşi o trăia, Sfântul Siluan s-a rugat pentru fiecare om în parte "dintre cei care se vor fi născut până la el, până la ultimul care se va naşte în lumea aceasta. Pentru întregul Adam", cum frumos scrie însuşi sfântul. Ne-a inclus pe toţi în ruga sa cu lacrimi. O fi ştiut Sfântul Siluan că în vremurile agitate în care ne ducem crucea vom avea necazuri la serviciu. Că ne va fi greu să înghiţim mizeriile şefilor sau ale colegilor. Sau poate că, angajatori fiind, vom avea clipe de dispreţ profund pentru cei pe care îi avem în subordine. Ce-o fi simţit acest Siluan al lumii când, în căutarea dulceţii harului Sfântului Duh pe care îl pierduse, lăsă întregii omeniri cuvânt de "păstrarea păcii sufletului" la locul de muncă. Cum să fii şef "Este un lucru anevoios şi foarte trist pentru un şef dacă oamenii lui nu-l ascultă, dar pentru a-şi păstra pacea, el trebuie să-şi aducă aminte că, chiar dacă oamenii lui sunt neascultători, totuşi Domnul îi iubeşte şi a murit în chinuri pentru mântuirea lor", scrie Sfântul Siluan. El povăţuieşte şefii să ia orice decizie cu multă luare aminte şi să nu-şi judece subordonaţii doar după fapte. Pentru împlinirea acesteia, sfântul recomandă rugăciunea şi cererea de la Domnul a unei "inimi milostive". Astfel, orice mustrare va aduce îndreptarea celui care o primeşte. "Trebuie să-ţi fie milă de orice suflet, de orice făptură şi de toată zidirea lui Dumnezeu, şi să ai şi întru toate conştiinţa curată, şi atunci în sufletul şi mintea ta va fi multă pace", se menţionează în scrierile Sfântului Siluan. Făcând răbdare, angajatul primeşte mare plată Ce te faci însă când, aflat de partea cealaltă a baricadei, ai un şef ţâfnos, mereu pus pe găsit motive. Şi, oricât ai încerca, i se pare că nimic nu-i suficient de bun. Cu mare înţelepciune şi delicateţe, Sfântul Siluan arată că, de fapt, cel care suferă profund e chiar şeful tău: "Omul arţăgos îndură el însuşi un mare chin de la duhul cel rău. El îndură acest chin din pricina mândriei lui. Subordonatul, oricine ar fi, trebuie să ştie aceasta şi să se roage pentru sufletul chinuit al şefului său, şi atunci Domnul, văzând răbdarea lui, îi va da iertarea păcatelor şi rugăciunea neîncetată. E mare lucru în faţa lui Dumnezeu să te rogi pentru cei ce te ocărăsc şi te mâhnesc; pentru aceasta Domnul îţi va da harul Lui şi vei cunoaşte pe Domnul prin Duhul Sfânt şi vei îndura cu bucurie toate întristările pentru El." Sfântul Siluan mai menţionează în "reţeta" sa multă atenţie, căci, murmurând împotriva celor ce ne conduc, vom ajunge asemeni lor, după cuvântul psalmistului: "Cu cel ales, ales vei fi şi cu cel îndărătnic te vei îndărătnici". Şi nu-i puţin lucru, angajat fiind, să primeşti pentru răbdarea şi dragostea ta faţă de un şef morocănos un atât de mare dar ca rugăciunea neîncetată, sau chiar puţină linişte sufletească, atunci când măsurile îţi sunt mai mici. Smerenia se lucrează şi la muncă Aşadar, soluţia răbdării şi a rugăciunii devine imperativă, indiferent de poziţia pe care o avem la locul de muncă. Într-o conferinţă recentă la Mănăstirea "Sfântul Ioan Botezătorul" de la Essex, părintele Zaharia şi maica Magdalena au vorbit despre importanţa începerii fiecărei zile cu rugăciune şi prelungirea acesteia pe tot parcursul zilei. "Chiar dacă ai de realizat o muncă intelectuală, tot te poţi ruga continuu. E adevărat că îţi vei pune mintea în slujba a ceea ce faci, însă nimic nu te opreşte să-L rogi pe Hristos înainte de a începe lucrul tău să te binecuvânteze şi să transforme tot ceea ce faci într-o rugăciune". De asemenea, maica Magdalena a vorbit despre smerenia la locul de muncă, precizând că tot ceea ce realizăm trebuie pus în seama Domnului. Fără ajutorul Duhului Sfânt n-am putea înfăptui nimic. Problema majoră stă însă în recunoaşterea acestui fapt: "Nu poţi spune şefilor că tu ai înfăptuit un anumit lucru cu ajutor de la Domnul, mai ales dacă e un necredincios. Însă o poţi recunoaşte în cugetul tău şi chiar să mulţumeşti pentru ajutorul primit. La fel stă şi cu realizarea CV-ului. Scrie acolo tot ce ştii să faci, conştientizând că pe toate le împlineşti ajutat fiind de către Domnul, fără a omite nimic, sau a adăuga, căci pe angajator îl poţi minţi, însă nu şi pe Dumnezeu". Sfaturi practice pentru orice zi de muncă Îndrumările Sfântului Siluan izvorăsc din propria experienţă. Ca monah la Rusikon, mai toată viaţa a avut ascultarea de econom. Aşa se face că în perioada de înflorire a mănăstirii, de multe ori avea în subordine până la 200 de muncitori ruşi. Dincolo de cele lumeşti, sfântul se ruga pentru ei, înţelegând condiţia dureroasă a acestora de a pleca din patria-mamă pentru a munci atât de departe de familiile pe care le lăsaseră acasă. Poate că de aceea întâlnim în scrierile Sfântului Siluan chiar sfaturi directe şi extrem de practice: - "De îndată ce te supără cineva, roagă-te lui Dumnezeu pentru el, şi atunci îţi vei păstra în sufletul tău pacea şi harul lui Dumnezeu". - "Dacă dai pace fratelui tău, Domnul îţi va da neasemănat de mult, dar dacă întristezi pe fratele tău, atunci negreşit întristarea se va abate degrabă asupra sufletului tău". - "Dacă îţi vine un gând spurcat, alungă-l de îndată, şi atunci îţi vei păstra pacea sufletului tău, dar dacă-l primeşti, sufletul tău va pierde iubirea de Dumnezeu şi nu vei avea îndrăzneală în rugăciune". - "Dacă îţi tai voia proprie, ai biruit pe vrăjmaşul şi vei câştiga drept cunună pacea sufletului tău, dar dacă îţi faci voia ta, eşti deja biruit de vrăjmaş şi urâtul va chinui sufletul tău".