Abordarea terapeutică a fibromialgiei

Începând din anul 2001, Asociaţia Europeană pentru Studiul Durerii marchează, în luna octombrie, „Săptămâna de luptă împotriva durerii“

În acest an a fost aleasă cea de-a treia săptămână din lună, iar tema indicată vizează fibromialgia. Această boală este dificil de diagnosticat, constituind o provocare pentru medic, cu atât mai mult cu cât, în unele ţări, nu este recunoscută ca atare. Dar, de fapt, ce este şi cum se recunoaşte fibromialgia? Este o afecţiune cronică dureroasă caracterizată prin dureri musculare generalizate, prezenţa unor puncte sensibile, oboseală profundă, tulburări de somn, anxietate şi chiar depresie. Adeseori aceşti bolnavi se plâng de tulburări de memorie şi de concentrare. Durerile musculare sau tendinoase sunt dureri surde, de regulă în aceleaşi locuri, fiind raportate cel mai adesea în zona spatelui, a cefei, a umerilor şi a şoldurilor. La palparea acestor zone se pot identifica puncte dureroase neînsoţite de noduli în interiorul muşchilor. Aceste dureri afectează şi calitatea vieţii, împiedicând bolnavul, peste zi, să desfăşoare o activitate normală.

Boala apare mult mai des la femei decât la bărbaţi (10:1), de regulă între 30-50 ani. Pacientele se plâng că deşi dorm un număr suficient de ore, se trezesc dimineaţa cu o senzaţie de oboseală. Acest fapt este cauzat de modificările fazelor somnului prin micşorarea perioadelor în care se produc visele, perioade strict necesare pentru a avea un somn odihnitor.

Cauza acestei boli nu este cunoscută, cercetările recente arătând modificări ale unor neuropeptide, ca de exemplu serotonina, precum şi a altor molecule. Frecvent, această afecţiune apare la pacienţi care suferă de artrită reumatoidă, lupus eritematos sau insuficienţă tiroidiană. Din acest motiv, durerile cauzate de fibromialgie sunt adeseori confundate cu boala reumatică, pacienţii find îndrumaţi spre clinicile de reumatologie, unde primesc un tratament inadecvat cu AINS (antiinflamatoare nesteroidiene). Tratamentul corect implică terapia antidepresivă cu amitriptilină sau fluoxetină, utilizarea anestezicelor locale sub formă de blocuri sau injectări în punctele sensibile, gimnastică aerobică şi tehnici de relaxare.

Deşi a fost recunoscută încă din 1992 de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), fibromialgia nu este încă recunoscută ca boală, în unele ţări. Recent, domnul profesor Nicolae Vlad Popa, împreună cu mai mulţi europarlamentari, au depus la Parlamentul European o Declaraţie privind fibromialgia, în care se cere Consiliului Europei să faciliteze dezvoltarea de programe pentru colectarea de informaţii privi-toare la această afecţiune. Se cere, prin acest document, ca organismele UE să realizeze o strategie comună privind fibromialgia şi să încurajeze statele membre să o recunoască ca boală, în vederea promovării măsurilor necesare pentru realizarea unui tratament adecvat. Dacă ne gândim că, în Europa, sunt 14 milioane de persoane care suferă de această boală, înţelegem de ce, până acum, declaraţia sus-amintită este semnată deja de peste 180 de parlamentari.