Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Sănătate Arbutul, un arbore cu virtuţi tămăduitoare

Arbutul, un arbore cu virtuţi tămăduitoare

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Sănătate
Un articol de: Constantin Milică - 31 Octombrie 2011

Cunoscut şi sub denumirea populară de mărul lui Cain, arbutul este unul dintre arborii ale cărui organe vegetale (frunze, flori, rădăcini, scoarţă) sunt utilizate de sute de ani şi în terapia naturistă. Printre cele mai importante proprietăţi ale sale se numără cele antiinflamatoare şi antireumatice.

Originar din Irlanda, arbutul s-a răspândit în Anglia şi în ţările mediteraneene, mai întâi în scopuri ornamentale, prin parcuri şi grădini, datorită fructelor roşii şi a frunzişului veşnic verde. În fitoterapie sunt utilizate frunzele, florile, fructele, scoarţa şi rădăcinile. Frunzele tinere se recoltează vara şi se usucă la întuneric, iar florile se recoltează în lunile septembrie-octombrie.

Organele vegetale ale arbutului au numeroase proprietăţi terapeutice. Astfel, frunzele sunt astringente, antispastice, antiseptice renal, coleretice, antiinflamatoare şi antireumatice. Florile sunt sudorifice şi diuretice, iar rădăcinile sunt depurative şi decongestive.

Frunzele sunt eficiente în inflamaţiile şi infecţiile renale, în colicile renale, în litiaza renală, în incontinenţa urinară, în hipertrofia prostatei, reumatism şi diaree.

Atenţie însă! Frunzele şi fructele necoapte, consumate în exces, pot provoca constipaţie, greaţă, vomă sau o stare similară cu ebrietatea.

Forme de utilizare:

- infuzie din 10 g de frunze proaspete la un litru de apă clocotită, având efecte diuretice, cu rol în vindecarea afecţiunilor ce apar la nivelul căilor urinare, rinichi, vezică urinară şi în caz de diaree şi febră. O infuzie concentrată (50 g frunze la un litru de apă) are rol în stimularea activităţii ficatului;

- decocturile din frunze şi flori constituie un antidot împotriva otrăvurilor sau are rol cicatrizant în afecţiunile dermatice;

- din rădăcini se prepară un decoct (40 g rădăcini uscate şi măcinate macerate 12 ore şi fierte la foc domol, până scade la jumătate), din care se beau câte trei ceaiuri pe zi, înainte de mese, în cure de trei zile, având efecte benefice în tratamentul aterosclerozei;

- de asemenea, decoctul din rădăcini poate fi utilizat cu succes în terapia aterosclerozei.