Arinul, un cicatrizant natural

Adesea întâlnit în pădurile de foioase, arinul este unul dintre arborii ale cărui organe vegetale sunt intens utilizate în medicina naturistă. Cunoscut pentru proprietățile sale tămăduitoare încă din vechime, acest arbore este o adevărată farmacie. Atât scoarța, cât și frunzele, mugurii și inflorescențele pot fi folosite pentru prepararea de infuzii, decocturi sau tincturi, cele mai importante efecte observate fiind cele cicatrizante și astringente.

Cunoscut sub mai multe denumiri – alin, anin, aninaș, rânză, corim, lipicios – arinul este un arbore răspândit în Europa, Asia și Africa de Nord, crescând pe malurile apelor curgătoare, în mlaștini de turbă și pajiști înmlăștinate.

În România, este răspândit pe o arie geografică extinsă, din Delta Dunării până în etajul montan inferior. Crește frecvent pe grindurile fluviatile din Delta Dunării, în lunci și în pădurile aluviale din preajma Dunării și a râurilor interne, pe coastele surpătoare, grohotișuri, stâncării și depresiuni. Ajunge chiar să crească până în jurul lacurilor de origine glaciară Bucura și Sfânta Ana din Munții Retezat.

Arinul este un arbore foios, cu tulpina dreaptă, înaltă până la 20-30 m. Scoarța este netedă, cenușie în tinerețe, dar după 15-20 de ani formează crăpături adânci.
În fitoterapie sunt utilizate toate organele vegetale:
- scoarța, care se recoltează primăvara, de pe ramuri de 4-5 ani;
- mugurii, care se recoltează primăvara, până la pornirea în vegetație;
- amenții (inflorescențele), care se recoltează în timpul înfloririi;
- frunzele, care se recoltează din primăvară până în toamnă, înainte de maturarea fructelor. Se usucă în locuri aerisite, umbrite, uscate și se păstrează în saci de pânză.
Scoarța și frunzele conțin o cantitate mare de taninuri. Scoarța are însușiri astringente, cicatrizante și antifebrile. Frunzele au proprietăți antifebrile, ­sudorifice, diuretice și vermifuge.

Acțiuni terapeutice specifice și formele de utilizare

Scoarța preparată sub formă de tinctură (30 de picături pe zi) are efecte remarcabile în ameliorarea circulației cerebrale, prin tonifierea pereților arterelor din sfera encefală. De asemenea, intervine în cazuri de infarct miocardic, ramolisment cerebral și sechele ale hemoragiilor cerebrale.

Pulberea din scoarță în vin alb (30 g macerate timp de 12 zile într-un litru de vin alb) se bea dimineața, pe stomacul gol, pentru a combate febra și frigurile intermitente, având efecte similare cu chinina. Se consumă câte două pahare pe zi, ca tonic și antifebril. Acționează în plus în cazul inflamațiilor la nivelul gâtului și în angine.
Din decoctul de pulbere de scoarță (două lingurițe fierte în 250 ml de apă) se consumă câte două-trei căni pe zi, pentru proprietățile astringente în caz de dureri de stomac, diaree și osteoporoză.

În aplicații externe se utilizează decoctul din pulbere de scoarță, cu care se face gargară, pentru a combate stomatite, gingivite, faringite, tonifierea mucoasei bucale, infecții dentare, dureri de măsele, inflamații ale gurii și limbii (de trei-cinci ori pe zi). Același decoct servește ca băi de mâini și picioare contra transpirației excesive și comprese în ulcerele varicoase cronicizate, plăgi, tăieturi, eczeme, erizipel.

Fructele, bogate în taninuri, sunt prelucrate sub formă de decoct care se utilizează intern contra diareei și extern în băi locale, pentru dezinfectarea plăgilor.

Mugurii de arin alb (Alnus incana) sunt recomandați, sub formă de tinctură, asociată cu tinctură de merișor. Se iau câte 30 de picături de trei ori pe zi, timp de două luni, cu efecte împotriva fibromului uterin. După o pauză de două luni se repetă tratamentul.

Frunzele proaspete, încălzite pe o placă de metal, se aplică sub formă de cataplasme sau se masează pe zonele paralizate și pe regiunile dureroase din cauza reumatismului, sau pe torace, în caz de afecțiuni ale plămânilor.

La durerile reumatice, bolnavul se culcă pe un strat de frunze de arin, uscate la soare sau în cuptor, și se acoperă cu o pătură groasă, pentru a produce o transpirație puternică. După 30 de minute se șterge corpul cu o flanelă moale. Procedeul se repetă zilnic, timp de o săptămână. (Prof. univ. dr. Constantin ­Milică – Din volumul Sănătate din pomul Domnului)