Fructele călugărului (sau para călugărului) sunt mici, verzi şi se aseamănă cu nişte tărtăcuțe sau cu pepenele galben. Provin din Asia de Sud-Est și erau folosite încă din secolul al XIII-lea. Nu se
Când se declanşează travaliul
Naşterea sau travaliul se produce, de obicei, la termen, adică între 37 şi 42 de săptămâni împlinite de la data ultimei menstruaţii. Deşi considerăm că în acest interval gravida este la termen şi nou-născutul va fi perfect adaptat pentru viaţa sa extrauterină, travaliul se declanşează cu precădere la data cea mai probabilă a naşterii, şi anume la 40 de săptămâni de amenoree împlinite.
Întârzierea declanşării travaliului la gravidele dispensarizate, la care vârsta sarcinii este cunoscută cu certitudine, trebuie să alarmeze atât gravida, cât şi medicul care o urmăreşte, aceasta necesitând o supraveghere şi monitorizare fetală zilnică, existând riscul de suferinţă fetală prin procesele de senescenţă placentară. Uneori, această suferinţă se acutizează în travaliu, putând duce la hipoxie importantă şi chiar moarte fetală. De aici, încă o dată atragem atenţia asupra importantţei consultaţiei prenatale şi, implicit, a cunoaşterii cu exactitate a vârstei de gestaţie, acest lucru fiind posibil doar dacă gravida este examinată de un medic de specialitate în primul trimestru de sarcină. Primele semne de declanşare a naşterii Dar să revenim asupra subiectului propriu-zis de astăzi, şi anume travaliul sau naşterea. Declanşarea sa este anunţată de o senzaţie de jenă pelvină şi scurgerea unui lichid clar, de consistenţă gelatinoasă, glera cervicală, acestea fiind semne premergătoare şi pregătitoare naşterii. Declanşarea propriu-zisă a travaliului constă în apariţia contracţiilor uterine dureroase, cu o anumită ritmicitate şi durată: trei contracţii în zece minute şi apariţia modificărilor de col uterin (dilataţia sa de minimum 2 centimetri). Uneori, modificările de col de la debutul naşterii se pot însoţi de mici sângerări, eventual de eliminarea unei glere gelatinoase sangvinolente, fenomene considerate în limite normale, în condiţiile unei gravide dispensarizate la care s-a exclus o patologie de tip placenta praevia sau lob placentar aberant praevia. Intensitatea şi durata contracţiilor uterine dureroase pot să difere de la o gravidă la alta, dar nu trebuie să depăşească 50 de secunde şi să nu fie mai dese de 3-5 minute la debut şi de 1-1 minut jumătate în expulzie. Apariţia unor contracţii foarte intense şi prelungite de la debutul travaliului trebuie să determine gravida să se prezinte de urgenţă la maternitatea de gardă, chiar dacă nu este la termen. Este bine ca fiecare gravidă, indiferent dacă a avut sau nu probleme în timpul sarcinii, să aibă la îndemână în casă sau în poşetă o folie cu antispastice (No Spa sau Gynipral) pentru astfel de situaţii neprevăzute. Cât durează travaliul Travaliul poate avea o durata variabilă: de la câteva ore (4-5), la femeile care au mai născut, până la 9-10 ore, la primipare. Uneori, la primipare, travaliul propriu-zis este precedat de un pretravaliu, constând în contracţii rare, la 10-30 minute, şi slabe ca intensitate, ineficiente, care nu dau modificări de col, dar, în schimb, împiedică gravida să se odihnească şi-i creează o stare de surescitare. Este bine ca în astfel de cazuri să se administreze un antispastic şi, eventual, un somnifer, până la debutul propriu-zis al travaliului. Naşterea are trei perioade importante: prima perioadă în care, sub acţiunea contracţiilor uterine dureroase, se dilată colul, a doua de expulzie a fătului şi a treia în care se produce delivrenţa placentei. Pragul de percepţie a durerii este diferit de la o parturientă la alta, depinde în bună măsură capacitatea de autocontrol, de nivelul cultural şi de educaţie, dar şi de o bună pregătire psihologică. Deocamdată, din păcate, încă inaccesibilă pe scară largă, analgezia peridurală începe să fie tot mai mult acceptată şi utilizată, dar experienţa noastră este încă redusă în acest sens. Limitarea utilizării analgeziei peridurale la naştere la noi este dată şi de lipsa unei bune cooperări cu parturienta în timpul expulziei, acest neajuns s-ar putea remedia printr-o gimnastică specială în timpul sarcinii, cât şi prin exerciţii de tip lamaze. Aceste exerciţii pregătesc din timp gravida pentru efectuarea eforturilor expulzive voluntare ce trebuie efectuate sub îndrumarea moaşei sau a medicului ce asistă naşterea. O bună colaborare şi coordonare cu cel care asistă naşterea va duce la expulzia unui nou-născut sănătos, cu consecinţe minime pentru mamă. Avantajele gravidei dispensarizate Gravidele dispensarizate au avantajul că, în momentul în care se prezintă la maternitate pentru naştere, au deja stabilit un prognostic de evoluţie a naşterii, care va fi reconsiderat ulterior în funcţie de constatările medicului în cursul supravegherii travaliului. Mai dificil este pentru gravidele care se prezintă pentru prima oară la medicul specialist la declanşarea naşterii, fără nici o documentaţie medicală, cu relatări de tipul „am fost la medicul de familie o dată, am facut nişte analize, nu ştiu ce anume, că-s la doamna doctor“. La acestea din urmă, prognosticul de evoluţie a naşterii şi a nou-născutului va fi mai greu de apreciat, pacienta, de obicei agitată şi panicată, fiind mai puţin cooperantă, iar investigaţiile ce ar putea fi necesare, indisponibile în cursul nopţii sau zilelor nelucrătoare. În concluzie, numai o dispensarizare corectă a sarcinii creează premisele unei naşteri naturale în bune condiţii, atât pentru mamă, cât şi pentru nou-născut.