Caracterul unic al alimentației în accepţiunea creştin-ortodoxă

Cum Postul Adormirii Maicii Domnului s-a încheiat, urmează o perioadă de trei luni, cea mai lungă, până la începutul Postului Nașterii Domnului din 14 noiembrie, în care creștinii ortodocși vor avea obișnuitele zile de post de miercuri și vineri, alături de sărbătorile Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul (29 august) și Înălțarea Sfintei Cruci (14 septembrie). Postul este definitoriu pentru viața creștinului chemat la cumpătare. Virtutea cumpătării își revarsă binefacerile atât asupra corpului, cât și asupra mediului, evidențiindu-se astfel rolul de stăpân al omului peste natură, aşa cum l-a pus Dumnezeu.

Rolul major pe care îl are postul în viața creștinilor este subliniat și în studiile științifice care analizează modelele alimentare ale ortodocșilor, în special ale vieţuitorilor din mănăstiri. Având în vedere că zilele de post însumează circa jumătate de an, este de aștep­tat ca descrierea și evaluarea dietei unui monah sau monahii să le includă și pe acestea.

Întrucât practica postului creș­tin s-a conturat în zona Mării Mediterane, acesta are caracteristici similare bine-cunoscutei diete mediteraneene, păstrând, desi­gur, anumite particularități. Pe lângă faptul că în post sunt excluse carnea, ouăle și lactatele, există și zile în care nu se consumă nici ulei și vin, zile în care se ia o singură masă şi zile în care nu se mănâncă deloc.

Evaluarea beneficiilor la finalul postului

Unul dintre primele studii care au vizat efectele postului creștin ortodox asupra sănătății a fost publicat în anul 2002 şi a urmărit două obiective principale: evidenţierea nivelelor sangvine ale markerilor relevanți din punct de vedere nutrițional ale monahilor şi monahiilor - 11 bărbați și 25 de femei - din mănăstirile participante și schimbările produse după 40 de zile de postire. Astfel, la sfârșitul perioadei de post s-a observat nu doar scăderea greu­tății corporale, ci și a valorilor colesterolului. Concluzia cercetătorilor a fost că „practica religioasă a postului de 40 de zile aduce o îmbunătățire semnificativă a nivelului de lipide plasmatice și, întrucât creștinii greci ortodocși evlavioși țin un astfel de post de două ori pe an, efectele pozitive ale acestuia nu trebuie subestimate”. În studiu se face referire, desigur, la cele două posturi mari, Postul Crăciunului și Postul Paștilor, dar dacă luăm în considerare și celelalte două posturi mai mici, dimpreună cu zilele de miercuri și vineri, evaluarea beneficiilor devine una încă și mai promițătoare.

Conform unui articol publicat de editura Universității Cambridge în anul 2021, recomandările Bisericii Creștine Ortodoxe referitoare la alimentație au un caracter unic, credinciosul alternând de-a lungul unui an între o dietă mixtă, cu de toate, una vegetariană sau pesco-vegetariană în anumite perioade și una vegană. Dieta vegană corespunde, evident, perioadelor de post, când mesele credincioșilor sunt formate din leguminoase (fasole, năut, linte, mazăre), legume, fructe, oleaginoase (nuci și semințe variate), pâine, paste și orez. În Grecia și în țările de pe țărmul Mării Mediterane, în zilele de post se pot consuma și fructe de mare - creveți, caracatiță, sepie, melci.

Privit prin lentila recomandărilor moderne legate de nutriție, postul creștin ortodox are efecte benefice asupra sănătății fizice, dar și psihice, prin aportul redus de grăsimi saturate și creșterea consumului de fibre, folat, leguminoase și pește. În ciuda temerilor comune legate de aportul de fier, autorii unui studiu din 2008, în care a fost comparată dieta călugărilor în timpul și în afara postului, au observat o creștere a aportului de fier în perioada de post. Acest lucru poate fi explicat printr-un consum mai mare de leguminoase asociate cu legume și/sau fructe proaspete, vitamina C crescând biodisponibilitatea fierului din surse vegetale.

Un alt aspect important al postului tradițional vizează aportul redus de carbohidrați rafinați. Alimentele vegetale integrale și minim procesate conțin preponderent carbohidrați complecși sub formă de fibre și amidon. Fibrele reduc absorbția carbohidraților simpli, adică a zaharurilor, în timp ce amidonul necesită parcurgerea unor etape de descompunere prin digestie înainte de absorbție. Astfel, glicemia și insulinemia cresc mai lent decât în cazul ingestiei de zaharuri simple, așa cum se găsesc în produsele ultraprocesate - dulciuri, produse de cofetărie sau patiserie etc. Pe lângă observațiile legate de parametrii interni măsurabili, acest studiu publicat în anul 2023 remarcă și faptul că majoritatea monahilor au nu doar o stare fizică bună, ci și o calitate a vieții și sănătăţii mintale.

Masa, un act sacru

Un model dietetic mai strict poate fi observat în rândul monahilor viețuitori în Muntele Athos. Într-un articol recent, o jurnalistă din Grecia notează cu admirație efectele stilului de viață athonit, constând în longevitatea multora dintre monahi, ca și în remarcabila stare de sănătate fizică și mentală. Totodată, jurnalista scoate în evidență credința monahilor în posibilitatea apropierii de lumea nevăzută și de Dumnezeu prin și în timpul preparării și consumării hranei, care este nu doar simplă și naturală, ci și cu încărcătură simbolică.

În termenii moderni, monahii de la Muntele Athos urmează o dietă de tip post intermitent. Aceasta, întrucât este urmată corect, echilibrat și cu alimente preponderent vegetale și integrale, are, într-adevăr, capacitatea de a regla procesele de regenerare celulară, reducând totodată riscul de boli cronice. Deși dulciurile monahilor sunt preparate cu zahăr, acestea sunt consumate cu multă moderație și, de regulă, la sfârșitul unei mese la care s-au consumat alimente bogate în fibre: pâine integrală, năut, linte. Fibrele, așa cum aminteam mai sus, scad absorbția zahărului.

Nu trebuie să omitem o altă trăsătură a meselor luate în toate comunitățile monahale, nu doar la Athos. Un aspect pe care, cu siguranță, l-au observat toți cei care, în calitate de pelerini, au poposit și au luat masa la trapeza unei mănăstiri: liniștea din timpul mesei. Călugării mănâncă în liniște, concentrați exclusiv pe actul mâncării. În accepțiunea creștină, masa este un eveniment de taină, un moment sacru, lucru adeverit de faptul că înainte și după-masă se face rugăciune de binecuvântare a roadelor și de mulțumire pentru acestea. Aceste detalii importante au atât rol spiritual, cât și fiziologic. Seninătatea pe care o imprimă rugăciunea influenţează şi sistemele noastre de organe, reduce nivelul de cortizol, inactivează sistemul nervos simpatic și permite intrarea optimă în funcție a sistemului digestiv. Duhul rugăciunii de la sfârșitul mesei ne determină să păstrăm și după masă liniștirea dobândită, pentru a permite realizarea eficientă a funcției digestiei.

De ce este masa un act sacru? Pentru că prin mâncare noi aducem creația mai aproape de Dumnezeu: moleculele din hrană devin moleculele noastre prin digestie și absorbție. Astfel natura devine parte din noi, acea parte a creației chemată la cel mai înalt nivel de intimitate cu Dumnezeu.