Cum prevenim complicaţiile diabetului gestaţional

Pentru o femeie însărcinată, diagnosticul de diabet gestaţional nu înseamnă şi apariţia obligatorie a complicaţiilor. Dacă pe parcursul sarcinii femeia diagnosticată cu diabet respectă indicaţiile medicilor specialişti şi controlează permanent nivelul glicemiei, riscurile scad considerabil.

Primul pas îl reprezintă „ţinerea sub control a bolii“. Astfel, dacă o femeie însărcinată, diagnosticată cu diabet gestaţional, respectă programul de supraveghere şi control (adică respectă indicaţiile medicilor specialişti), are şanse mari de a naşte un copil sănătos. Din păcate, atât mama, cât şi copilul vor prezenta un risc crescut, pentru tot restul vieţii, pentru apariţia diabetului de tip II.

Fără un program atent de supraveghere şi control, diabetul gestaţional poate afecta fătul. Diabetul gestaţional necontrolat sau netratat poate fi responsabil de creşterea riscului de moarte intrauterină, de creşterea mortalităţii în timpul naşterii, creşterea riscului de apariţie a malformaţiilor congenitale, naşterea unui copil cu greutate mare la naştere (copil macrosom sau peste 4.000 g), probleme respiratorii la naştere, crize de hipoglicemie la nou-născut imediat după naştere (aceste crize pot determina apariţia de convulsii), icter neonatal prelungit.

Cercetările au demonstrat beneficiile activităţii fizice moderate, realizată regulat, pe parcursul sarcinii, prin creşterea utilizării insulinei şi menţinerea glicemiei în limitele valorilor normale. Prin control glicemic foarte bun în timpul sarcinii se înţeleg glicemii de 70-90 mg/dl, înaintea meselor principale, şi de 80-140 mg/dl, la două ore după mesele principale. Acestea pot fi obţinute printr-un autocontrol glicemic constând din minimum patru glicemii/zi.

De foarte multe ori, pentru o bună evoluţie a diabetului gestaţional sunt suficiente dieta şi activitatea fizică regulată. În cazul în care dieta adecvată şi exerciţiile fizice asigură valori ale glicemiei în limite normale, terapia cu insulină nu este necesară. În cazul în care acest lucru nu se poate obţine, se impune tratament cu insulină. Pe parcursul tratamentului cu insulină este necesar ca gravida să aibă permanent la dispoziţie ceva dulce, pentru a preveni simptomele hipoglicemiei, simptome care pot apărea în cursul realizării diverselor activităţi fizice. Insulina se administrează subcutanat, cu penul sau seringa, în cel puţin patru administrări pe zi sau se poate administra sub formă de perfuzie subcutanată continuă, cu ajutorul unui dispozitiv special numit pompă de insulină.

Controlul zilnic strict al nivelului glicemiei şi controlul periodic la ginecolog fac ca şansele unei mame cu diabet gestaţional de a avea un copil sănătos să fie egale cu cele ale unei mame fără diabet.

Alăptarea la sân este recomandată pentru majoritatea nou-născuţilor, incluzându-i şi pe cei proveniţi din mame care au avut diabet gestaţional. Riscul copilului alăptat la sân de a dezvolta ulterior diabet zaharat tip II este mai mic, dacă greutatea corporală a acestuia este menţinută în limite normale.

Diabetul gestaţional se remite, de obicei, după naştere. O femeie care a fost diagnosticată cu diabet gestaţional prezintă riscul de a dezvolta diabet gestaţional la sarcinile următoare sau de a dezvolta, după mai mulţi ani, diabet zaharat de tip II.