Fructele călugărului (sau para călugărului) sunt mici, verzi şi se aseamănă cu nişte tărtăcuțe sau cu pepenele galben. Provin din Asia de Sud-Est și erau folosite încă din secolul al XIII-lea. Nu se
Cum să depistăm din timp diabetul zaharat
Prin tratamentul corect administrat, diabetul zaharat nu devine o boală invalidantă, pacientul diabetic putându-şi desfăşura activitatea zilnică în condiţii optime. În momentul de faţă, diabetul zaharat rămâne o afecţiune nevindecabilă. Tratamentele igienico-dietetic şi medicamentos, corect administrate, au drept scop întârzierea apariţiei complicaţiilor cronice.
Diabetul zaharat este cea mai frecventă boală endocrină şi poate fi diagnosticat la un control medical de rutină, boala fiind în acest caz în fază precoce. Boala poate fi depistată atunci când pacientul prezintă simptome de bază ca: poliuria (eliminarea unei cantităţi crescute de urină), polidipsia (consumul unei cantităţi mari de apă), polifagia (consumul unor cantităţi mari de alimente), scădere inexplicabilă în greutate, transpiraţii, senzaţie de leşin, stare generală alterată. Prezentarea pacientului care acuză aceste simptome într-o fază avansată a bolii trebuie considerată întotdeauna neglijenţă. Testul de bază pentru depistarea diabetului zaharat constă în măsurarea glicemiei (cantitatea de glucoză din sânge), dimineaţa, pe stomacul gol. Valorile glicemice cuprinse între 70-110 mg/dl sunt considerate normale. În apariţia diabetului zaharat factorii de risc prezintă un rol important. Dacă unul din părinţi are diabet este necesar a se controla nivelul glicemiei la 6 luni după vârsta de 20-25 ani, deoarece boala se moşteneşte. Pacientul trebuie avertizat în acest sens, astfel încât pe lângă controlul periodic al glicemiei să consume cantităţi reduse de glucide. Un alt factor de risc este stresul, la care se adaugă consumul exagerat de glucide, cu apariţia obezităţii, care este responsabilă de prevalenţa crescută a diabetului zaharat în ţările occidentale. De asemenea, sunt studii care arată că urbanizarea a determinat creşterea numărului de diabetici. Întoarcerea la modul de viaţă "tradiţional" este asociată cu regresia bolii. Când diabetul este suspectat în ambulator, de medicul de familie, pacientul este dirijat spre cabinetul de boli de nutriţie şi diabet unde este încadrat în unul din tipurile de diabet zaharat: - tipul 1: este cel care apare la tineri (înaintea vârstei de 30 de ani) caracterizat prin necesitatea administrării insulinei de la apariţia bolii; acesta este un diabet zaharat insulino-necesitant, deoarece fără terapia insulinică pacientul merge spre deces; - tipul 2: apare prin epuizarea rezervelor de insulină ale organismului. Acest tip de diabet este mai frecvent după vârsta de 40 de ani la supraponderali, existând în majoritatea cazurilor istoric familial de boală; la început, acesta poate fi tratat cu antidiabetice orale urmând ca, în cazul unor rezultate nesatisfăcătoare, să se apeleze la insulină. Acest tip de diabet nu necesită administrarea insulinei pentru supravieţuire; - diabet gestaţional: este forma de diabet diagnosticată în timpul sarcinii; - alte forme specifice de diabet asociate altor condiţii şi sindroame (endocrine, pancreatice, genetice). Recomandări medicale Bolnavul declarat diabetic este sfătuit să-şi schimbe stilul de viaţă. El primeşte de la medicul nutriţionist un tabel în care i se arată ce şi cât să mănânce, deoarece diabetul depistat în faza precoce se poate compensa prin dietă, încetinind evoluţia bolii. Deci, dieta este arma esenţială în tratamentul diabetului. Scopurile dietei sunt: menţinerea diabetului echilibrat, reducerea sau menţinerea greutăţii corporale, creşterea şi dezvoltarea armonioasă în cazul copilului şi adolescentului, prevenirea complicaţiilor. Alte recomandări sunt: practicarea zilnică a exerciţiului fizic, consumul minim de alcool şi renunţarea definitivă la fumat. După diagnosticare, diabeticul trebuie instruit. El trebuie să cunoască natura bolii, scopurile tratamentului, mijloacele de tratament şi modalităţile de supraveghere. Boala poate fi menţinută sub control numai printr-o colaborare strânsă între medic de familie, medicul nutriţionist şi psiholog. Se recomandă diabeticilor să achiziţioneze un aparat de măsurare a glicemiei, măsurătorile făcându-se o dată pe lună.