De ce apare deficitul de vitamina B12

Vitamina B12 are un rol important în procesul de nutriţie a celulelor care se găsesc în sânge, dar şi în anemia penicioasă, în metabolismul proteinelor, lipidelor, în funcţiile aparatului digestiv şi ale ficatului. Are, de asemenea, efecte antihipertiroidiene, anticortizonice.

Vitamina B12 este o substanţă de culoare roşie, cristalizată, solubilă în apă şi alcool şi stabilă în aer şi mediu acid. Aceasta se găseşte mai puţin în regnul vegetal şi mai mult în alimentele de origine animală: muşchi, creier, ficat, splină, în carnea crustaceelor şi mai puţin în lapte şi gălbenuş de ou. Este foarte bine de precizat că principala sursă de vitamina B12 este sinteza microbiană. Biosinteza vitaminei B12 are loc sub acţiunea a numeroase bacterii din sol şi a bacteriilor intestinale.

La nivelul intestinului copilul nu sintetizează vitamina B12.

Această vitamină se absoarbe la nivelul mucoasei intestinale în prezenţa unui factor intrinsec, produs de mucoasa gastrică, şi care formează factorul antipernicios, depozitat în ficat.

Vitamina B12 are un rol important în procesul de nutriţie a celulelor care se găsesc în sânge, dar şi în anemia penicioasă, în metabolismul proteinelor, lipidelor, în funcţiile aparatului digestiv şi ale ficatului. Are, de asemenea, efecte antihipertiroidiene, anticortizonice.

Nevoile de vitamina B12 sunt mai mari la copil decât la adult, dar şi la femeile însărcinate, în caz de infecţii, neoplazii, anemii hemolitice.

Nou-născutul are suficiente rezerve hepatice pentru primele luni de viaţă şi chiar până la vârsta de trei ani. Alimentaţia naturală şi chiar cea artificială acoperă necesităţile copilului. Diversificarea alimentaţiei cu produse de natură animală înlătură eventualitatea deficitului de vitamina B12, acesta fiind totuşi posibil în următoarele situaţii:

- în caz de aport inadecvat, mai ales la sugarii alimentaţi natural, ale căror mame folosesc de mai mulţi ani un regim alimentar vegetarian. Lipsa de vitamina B12 se manifestă prin anemie megaloblastică, acidoză metabolică, semne neurologice, tremurături, hipotonie, hepatomegalie, alterări funcţionale hepatice, tulburări de coagulare, demineralizare osoasă;

- patologia gastrică şi intestinală poate determina o absorbţie defectuoasă a vitaminei B12.

Absorbţia gastrică deficitară se întâlneşte în două situaţii, manifestându-se cu anemie pernicioasă juvenilă:

- în caz de absenţă congenitală a factorului intrinsec, când manifestările hematologice apar după epuizarea rezervelor din organism a vitaminei B12, deci în jurul vârstei de 3-4 ani;

- în boli gastrice secundare, când se produc anticorpi antifactor intrinsec, care, prin reacţie imunologică, reduc activitatea factorului intrinsec.

Malabsorbţia intestinală apare în boli digestive, când se distruge mucoasa intestinală (ca în celiachie, enterită) sau în caz de folosire îndelungată a medicamentelor care afectează absorbţia vitaminei B12.

Deficitul de vitamina B12 determină anemia megaloblastică, manifestări neurologice, ca pareza membrelor inferioare, dar şi tulburări de sensibilitate.

Tratamentul deficitului de vitamina B12 se corectează prin administrarea acestei vitamine. Dozele farmacologice, ritmul şi perioada vor fi strict supravegheate de medicul specialist. Răspunsul la tratament poate fi prompt, cu dispariţia simptomatologiei în câteva săptămâni.