De la ghiozdan la ecran

Nu ştiu dacă v-aţi întrebat vreodată ce volum ar ocupa, dacă toate informaţiile de pe internet ar fi transcrise în pagini de carte. Doi francezi s-au gândit la acest lucru şi au calculat că volumele ce ar cuprinde această informaţie, dacă ar fi aşezate pe un raft, ar avea o lungime de 10 ori mai mare decât distanţa de la pământ la planeta Pluto.

Chiar Biblioteca Congresului din Washington D.C., care cuprinde 140 de milioane de volume, ar fi de 10 milioane de ori mai mică decât „raftul“ menţionat anterior. Să nu uităm că, în afară de cărţile aflate pe internet, se mai adaugă zilnic mai mult de 150 de miliarde de e-mailuri şi mai mult de un milion de mesaje publicate pe bloguri.

Ceea ce este remarcabil este faptul că ecranul schimbă profund maniera de a citi, deoarece lectura unui document electronic este diferită de acea a unui document scris pe hârtie. În timp ce citim o pagină de carte ne cufundăm în lectură, pe când, pe internet se amestecă texte scurte, imagini video, intervenţii audio, care ne invadează aproape în acelaşi timp.

Se poate observa că semnele care trebuie citite nu sunt doar mai numeroase ca oricând, dar maniera în care sunt organizate pe ecran, unde se amestecă imagini şi sunete, solicită creierul uman mult mai mult decât simpla lectura a unei pagini imprimate pe hârtie. Astfel, creierul nostru, care a fost antrenat timp de cinci mii de ani pentru a decoda alfabetul, trebuie reciclat pentru a deveni un cititor „expert“, capabil să citească mai repede, să înţeleagă şi să reţină ceea ce citeşte pe un ecran cu informaţii foarte variate. Aceste exigenţe au dus la dezvoltarea unei discipline cunoscută sub numele de ergonomie cognitivă.

Deşi la prima vedere s-ar părea că ambele tipuri de lecturi ar trebui să mobilizeze aceleaşi zone de pe scoarţa cerebrală, studiile efectuate de psihiatrii americani arată că lucrurile nu stau chiar aşa.

Înregistrând, prin tehnica rezonanţei magnetice funcţionale, activitatea cerebrală a 24 de voluntari cu vârste cuprinse între 55-76 ani, solicitaţi fie să citească o carte tipărită, fie să citească pe ecranul calculatorului, s-au obţinut rezultate diferite. Deşi în timpul lecturii a existat acelaşi tip de activitate neuronală în zonele care traduceau limbajul, lectura, memoria şi văzul, la grupul care citea de pe ecran s-a observat o creştere importantă de activitate în centrii cerebrali care controlau luarea deciziilor sau raţionamentele complexe. Acest lucru se explică prin faptul că un navigator pe internet nu numai că parcurge rândurile care compun un text, dar este supus şi exigenţelor de a trece de la o informaţie la alta, construindu-şi astfel maniera personală de lectură.

Pe de altă parte, citirea pe ecran se face mai lent, din cauza faptului că documentul electronic este dinamic, ceea ce dăunează memoriei spaţiale. În felul acesta, viteza de lectură pe ecran scade cu aproximativ 25%, iar prezentarea de informaţii simultane face mai dificilă înţelegerea şi memorizarea.

În ciuda acestor dezavantaje minore, cărţile electronice aduc un plus în domeniul cunoaşterii. Acest fapt a determinat ca, încă din luna iunie, guvernatorul Californiei, Arnold Schwarzenegger, să anunţe (şi datorită economiilor bugetare) intenţia sa de a suprima manualele şcolare tipărite pe hârtie. Începând din toamna anului 2009, elevii din şcolile secundare au avut acces la internet pentru obiectele predate în şcoală.

Urmând exemplul acestei operaţii, numită „Iniţiativa Manualelor Digitale“, în Franţa începând din luna septembrie, în 20 de departamente, s-au introdus experimental manuale şcolare digitale, cu utilizarea unor puternice motoare de căutare. S-a considerat necesar un asemenea gest, deoarece s-a apreciat că ghiozdanul unui elev cântărea, în medie, opt kilograme, adică 20% din greutatea sa, ceea ce constituia deja o problemă de sănătate publică.