Dicţionar medical

- trombină: enzimă a cărei acţiune principală este aceea de a transforma fibrinogenul în fibrină, etapa finală a coagulării plasmatice. O soluţie de trombină este utilizată local pentru întreruperea sângerărilor nazale prelungite şi a hemoragiilor locale în caz de grefă de piele;

- trombocit: celulă sangvină fără nucleu care joacă un rol important în fenomenele coagulării sângelui şi ale inflamaţiei. Numărul de plachete este cuprins, în mod normal, între 150.000 şi 450.000 pe milimetru cub de sânge. Plachetele provin din fragmentarea citoplasmei celulelor mari ale măduvei osoase. Longevitatea lor este de 7-10 zile. Plachetele sangvine sunt distruse în splină;

- trombocitemie: afecţiune caracterizată printr-o creştere anormală a numărului de plachete sangvine, fără o cauză determinată. Trombocitemia, care face parte dintre sindroamele mieloproliferative, este relativ frecventă şi afectează, în general, subiecţii sub vârsta de 20 ani;

- trombocitopatie: afecţiune caracterizată printr-o tulburare a funcţionării plachetelor sangvine, fără micşorarea numărului lor;

- trombocitoză: afecţiune caracterizată printr-o creştere a numărului de plachete sangvine, legată de o cauză patologică determinată. O trombocitoză este o anomalie frecventă, care se observă, în principal, în caz de inflamaţie (infecţie, reumatism inflamator, cancer cu inflamaţie), hemoragie acută, carenţă în fier;

- trombofilie: stare patologică caracterizată prin tendinţa excesivă spre hipercoagulabilitate (de a forma cheaguri de sânge). Apare, de obicei, ca urmare a unei predispoziţii ereditare şi are la bază defecte ale proteinelor coagulării sau ale celor cu rol anticoagulant;

- tromboflebită: tromboflebita reprezintă inflamaţia unei vene asociată cu tromboza. Tromboza reprezintă formarea unui cheag (trombus) în interiorul sistemului circulator (vase sanguine sau cavităţile cardiace). Cel mai frecvent se întâlneşte tromboza venoasă, la acest nivel putând exista următoarele forme de tromboză: tromboflebita şi flebotromboza;

- trombokinază: substanţă formată în primele etape ale coagulării sângelui. Acţionează ca o enzimă, convertind protrombina (o substanţă activă) în enzimă trombină. Sinonim: tromboplastină;

- trombolitic: substanţă medicament care are drept efect dizolvarea cheagurilor sanguine. Sinonim: fibrinolitic;

- tromboliză: metodă terapeutică ce constă în injectarea unei substanţe trombolitice (denumită şi fibrinolitică), adică o substanţă capabilă să dizolve un cheag sanguin;

- trombotic: care se referă la formarea unui tromb (cheag);

- tromboză: fenomen patologic care constă în formarea unui trombus (cheag sangvin, format din fibrină, din globule albe şi din plachete) într-o arteră sau într-o venă;

- trompa lui Eustachio: conduct care leagă faringele de urechea medie. Are forma unui canal fin, care se deschide printr-un orificiu în peretele rinofaringelui, de fapt, în fosele nazale, şi prin celălalt, în căsuţa timpanului, sediul urechii medii. Rolul ei este de a realiza presiunile care se exercită pe fiecare dintre feţele timpanului, mai precis presiunea din căsuţa timpanului (faţa internă) cu presiunea atmosferică (faţă externă). La fiecare înghiţire, mişcările faringelui provoacă deschiderea automată a orificiului trompei lui Eustachio, care conduce atunci aerul din faringe către ureche, înlocuindu-l pe cel resorbit în permanenţă de către mucoasa urechii.