Două „medicamente” de toamnă: sfecla roșie și păstârnacul

Sfecla roșie și păstârnacul sunt considerate excelente apărătoare în faţa bolilor şi foarte eficiente în menţinerea activităţii fiziologice normale a organismului prin conţinutul bogat în vitamine naturale, antioxidanţi, săruri minerale şi fibre alimentare.

Sfecla roşie este un aliment complex, ideal pentru menţinerea sănătăţii noastre, întrucât conţine majoritatea substanţelor de care are nevoie organismul. Conţinutul biochimic indică prezenţa unei mari bogăţii de vitamine (C, A, complexul B‑inclusiv acidul folic, E, K, PP). Eficiente în terapia medicală sunt substanţele antioxidante, saponinele, fibrele alimentare, nitraţii naturali, antocianii, colorantul roşu din grupa betaninei precum şi sărurile minerale de K, Fe, P, Mg, Mn, Cu şi mult iod.

Valoarea energetică este redusă (38 kcal/100 g), cu lipsă de grăsimi şi colesterol.

Proprietăţile terapeutice subliniază importanţa deosebită pentru sănătatea consumatorilor: energizante, fortifiante, vitaminizante, mineralizante, anticanceroase, hipotensive, diuretice, antiinflamatoare, detoxifiante, uşor purgative .

Efectele vindecătoare dovedesc eficacitatea consumului de sfeclă roşie în prevenirea şi combaterea unor boli grave. Intervine în vindecarea cancerului hepatic şi colorectal, ca urmare a activării a două enzime antioxidante din ficat (glutation‑peroxidaza şi glutation‑transferaza), care elimină toxinele cu efect cancerigen şi protejează ficatul şi întreg aparatul digestiv. Datorită prezenţei substanţelor antioxidante şi a pigmentului roşu‑betacianina, are efecte favorabile în lupta împotriva leucemiei şi a altor forme de cancer (pulmonar, mamar, gastric, prostatic şi testicular).

Conţinutul în vitamina B9 (acid folic), în nitraţi naturali şi în săruri de potasiu şi magneziu protejează funcţiile inimii, evită riscul bolilor cardiace (hipertensiune arterială) şi îmbunătăţeşte circulaţia sângelui spre creier şi spre sistemul muscular. Se asigură o bună funcţionare a musculaturii inimii.

De asemenea, sfecla roșie stimulează formarea hemoglobinei şi a globulelor roşii din sânge (eritropoieză), evitând stările de anemie, efectele fiind datorate conţinutului bogat în fier, cobalt şi în vitamina C. Totodată asigură o bună rezistenţă a musculaturii în cazul eforturilor fizice susţinute, păstrând rezervele de adenozin‑trifosfaţi care sunt principalele surse de energie ale organismului. Nu în ultimul rând, prezenţa fibrelor alimentare favorizează tranzitul intestinal lent, uşurează digestia şi curăţă ficatul şi sângele prin eliminarea toxinelor, mai ales după consumul în exces de alcool, tutun, grăsimi animale, fripturi la grătar, medicamente de sinteză şi anticoncepţionale. Calmează durerile provocate de gastritele hiperacide, activează funcţiile ficatului şi protejează celulele hepatice în cazul steatozei dureroase, prevenind evoluţia hepatitelor cronice spre ciroză sau spre cancer hepatic.

La bolnavii de diabet, sfecla roșie stabilizează nivelul glicemiei din sânge şi previne complicaţiile cardiovascular. Sărurile minerale din aceasta contribuie la reglarea echilibrului acido‑bazic din corp, fapt important pentru întărirea imunităţii în lupta cu infecţiile cronice, în vindecarea rănilor şi păstrarea prospeţimii pielii.

La nivelul membrelor inferioare, sfecla roșie previne schimbările aterosclerotice ale vaselor sanguine şi formarea varicelor, întăreşte pereţii vasculari şi împiedică formarea cheagurilor de sânge.

Formele de utilizare:

‑ rădăcină proaspătă rasă şi amestecată în salate cu diferite legume rădăcinoase sau frunzoase;

‑ suc proaspăt (două pahare pe zi) obţinut prin centrifugare;

‑ rădăcină gătită în supe, ciorbe de legume şi piureuri.

Păstârnacul, un calmant eficient

Conţinutul biochimic al acestei legume este foarte diversificat, prin bogăţia de vitamine (A, B1, B2, B9‑acidul folic, C, E, K) şi săruri minerale (K, Fe, Ca, Cu, Zn, Mn, Se, Br, I). Se mai adaugă glucidele solubile (3,4%), lignine, apeină, fibre alimentare şi uleiuri eterice. Valoarea energetică este de 64 kcal/100 g.

Se remarcă prin numeroase proprietăţi terapeutice: diuretice, depurative, antitoxice, stomahice, sedative, spasmolitice, expectorante, vasodilatatoare, antireumatice, tonifiante, afrodiziace.

Printre cele mai importante efecte binefăcătoare ale păstârnacului se numără următoarele:

‑ calmează durerile de stomac, previne tulburările gastrointestinale, indigestiile, constipaţiile, enterocolitele spastice, colecistitele şi măreşte pofta de mâncare la copii;

‑ asigură o bună funcţionare a inimii (datorită prezenţei potasiului), reduce colesterolul rău‑LDL din sânge, prin aportul fibrelor solubile, evitând apariţia unor boli cardiovasculare (ateroscleroză, angină pectorală, hipertensiune arterială, nevroze cardiace);

‑ combate unele boli genitale şi de rinichi (disurie, nefrite, colici renale, retenţie azotată);

‑ în sistemul nervos intervine acidul folic, prin reducerea stărilor depresive, în nevroze, astenie, insomnii minore şi oboseală cronică;

‑ fortifică imunitatea ridicând rezistenţa la infecţii, efect datorat stimulării producerii de leucocite în sânge, cu rol esenţial de distrugere a bacterilor şi virusurilor;

‑ rădăcinile folosite în supe, împreună cu ceapă şi praz, asigură scăderea greutăţii la supraponderali şi a celulitei la femei, datorită conţinutului ridicat în săruri minerale şi proprietăţii de diureză;

‑ ameliorează dureri reumatice, artroze, osteoporoze şi guta;

‑ prezenţa vitaminelor acţionează în combaterea anemiei, în convalescenţă şi în dereglările endocrine;

‑ datorită antioxidanţilor are rol în neutralizarea radicalilor liberi care provoacă cancerele, intoxicaţiile şi îmbătrânirea prematură.

Se utilizează rădăcini rase în salate, supe, ciorbe, piure, sucuri, decocturi, iar în industria alimentară serveşte la aromatizarea conservelor de legume.