Dureri, medicamente, dependenţe

▲ Am avut ocazia, în ultimii ani, în spaţiul acestei rubrici, să prezint efectele benefice, în terapia durerii şi a altor suferinţe fizice şi psihice, ale unor medicamente din diverse categorii, printre care şi cele din categoria opioidelor, benzodiazepinelor, barbituricelor şi altele ▲ Toate acestea sunt droguri „legale“ şi numai utilizarea lor prin automedicaţie, uneori în absenţa oricărei suferinţe, constituie abuz şi poate determina dependenţă ▲

Medicina tradiţională chineză a servit drept sursă de inspiraţie pentru multe dintre realizările farmacocinetice moderne. Astfel, chinezii foloseau planta ma huang (Ephedra vulgaris) în tratamentul astmului. Plecând de la această informaţie, specialiştii companiei americane Lilly au reuşit acum 85 de ani să izoleze principiul activ din această plantă - efedrina - şi să-l comercializeze pentru terapia astmului.

A fost un început promiţător, care a stimulat cercetătorii în domeniul medicamentului să realizeze derivaţi ai efedrinei, cu eventuale calităţi superioare acesteia. S-au sintetizat aproape două milioane de compuşi, dintre care douăzeci au ajuns pe piaţă.

Astfel, în anul 1927 a fost sintetizată amfetamina, comercializată ca vasoconstrictor nazal. În scurt timp, s-a observat că substanţa administrată oral are efect euforizant, că îndepărtează oboseala, nevoia de somn şi că îmbunătăţeşte randamentul psihomotor. Concomitent s-au acumulat date privitoare la capacitatea sa de a determina abuz şi dependenţă, precum şi tulburări psihotice.

Comercializarea abuzivă postbelică, în ideea combaterii apatiei şi reechilibrării afective, a determinat chiar o epidemie de abuz de amfetamine, astfel că în Japonia, în 1948, s-a constatat că 1% din populaţia japoneză era dependentă de acest drog. Situaţii asemănătoare s-au constatat şi în ţările scandinave.

O altă moleculă de sinteză cu caracteristici speciale, utilizată încă din anii â60 ai secolului trecut, este MDMA (3,4-metilenoximetamfetamina), care, pe lângă faptul că este psihostimulant, produce o senzaţie de apropiere de ceilalţi, o empatie crescută. Aceste efecte sunt numite entactogene sau empatogene. Deşi s-a încercat utilizarea ei, la început, în şedinţele de psihoterapie de grup, ulterior a fost interzisă şi a intrat în atenţia Drug Enforcement Agency (DEA), organismul antidrog al Guvernului nord-american.

Astăzi, amfetamina şi drogurile de sinteză se elaborează în laboratoare din ţări occidentale (SUA, Olanda, Spania etc.), consumatorii de amfetamine fiind estimaţi la aproximativ 30 de milioane la nivel mondial.

Unele amfetamine au păstrat indicaţii de utilizare medicală, cum ar fi în tratamentul narcolepsiei, a deficitului de atenţie, în terapia obezităţii sau a depresiei.

Ulterior, însă, au apărut raportări care au arătat apariţia de leziuni la nivelul valvulelor inimii şi hemoragii cerebrale în special la femei. De aceea, majoritatea amfetaminelor comercializate au fost retrase de pe piaţă şi a fost interzisă utilizarea lor şi la sportivi, fiind considerate substanţe dopante.

Părinţii şi profesorii trebuie să se implice mai mult în educaţia tinerilor

Din datele obţinute de la diverse organizaţii preocupate de abuzul de droguri, aş menţiona câteva de interes pentru ţara noastră. Voi sublinia mai ales cifrele care privesc consumul de droguri la adolescenţi şi tineri, o categorie foarte susceptibilă. Deoarece sunt în posesia unor statistici făcute la intervale de patru ani (Rodica Stan şi colaboratorii), voi menţiona câteva date semnificative:

- în 2003 consumul de marijuana/haşiş s-a dublat faţă de 1999;

- s-au remarcat creşteri cu 40-45% la steroizii anabolizanţi, comparativ cu 1999;

- consumul de ecstasy s-a triplat faţă de 1999;

- consumul de alcool la elevi depăşea 54% şi, pe fondul acestui consum, 3% dintre aceştia au avut probleme cu profesorii sau cu poliţia, iar 8% au fost implicaţi în încăierări (bătăi sau certuri).

Un alt aspect îngrijorător îl constituie abuzul de steroizi, care devine din ce în ce mai răspândit, în special în rândul tinerilor care merg constant în sălile de fitness şi body building. Vârsta critică a celor care abuzează de steroizi este adolescenţa, deoarece, în căutarea de modele, tinerii urmăresc reclamele, fotografiile din reviste sau ofertele de pe internet.

Într-o cercetare efectuată acum câţiva ani la Iaşi, aproximativ o treime dintre elevii chestionaţi afirmau că în liceul lor se consumă droguri şi că informaţiile despre consumul de droguri sunt obţinute în special prin intermediul mass-media, posturile de televiziune având rolul cel mai important. Considerăm că atât profesorii, cât şi părinţii, nu realizează în totalitate dimensiunile fenomenului şi nu colaborează în suficientă măsură, atât între ei, cât şi cu organizaţiile specializate, pentru a stopa amplificarea acestui fenomen îngrijorător.

Un drog minor: cafeaua

Considerată cândva un tabiet al vârstnicilor, cafeaua a devenit o prezenţă constantă a civilizaţiei noastre ultratehnicizate. Constatăm astăzi nu numai extinderea considerabilă a acestei băuturi aromate pe scara tuturor anilor, cât mai ales deplasarea centrului de greutate spre vârstele tinere. Acest fapt se verifică uşor dacă aruncăm o privire în barurile, bufetele şi cofetăriile zilelor noastre, care sunt ticsite de tineri şi adolescentţi, care au în faţă ceaşca de cafea şi, de multe ori, şi o ţigară între degete.

Încercând o explicaţie a acestui fenomen, sociologi, medici, biologi şi psihologi oferă ipoteze nu întotdeauna consensuale. Se vorbeşte de metamorfoze mai rapide biologice, conform cărora tinerii generaţiei actuale se dezvoltă din punct de vedere somatic mai rapid decât cei din generaţiile anterioare. Maturizarea sexuală a coborât şi ea din punct de vedere cronologic cu câţiva ani. Toate aceste modificări de ordin somatic se însoţesc şi de o maturizare de gândire şi comportament, concomitent cu relaxarea moravurilor.

Psihologii văd în impactul tinerilor cu cafeaua o modalitate reacţională, un apel sau o rezolvare generată de suprasolicitarea în contextul modern al vieţii sociale, prin excelenţă supracompetitiv. Pe de altă parte, trebuie să recunoaştem că, pentru mulţi, ceşcuţa cu cafea este, din anumite puncte de vedere, băutura fermecată, elixirul miraculos, care oferă puteri magice. În lipsa unei statistici din România, vă pot informa că în SUA se consumă în medie 3 kg de cafea pe cap de locuitor. Dacă ţinem, însă, seama de faptul că, din totalul general al populaţiei, aproximativ 1/3 nu consumă cafea din diverse motive (vârstă, starea sănătăţii, proastă toleranţă), restului de locuitori îi revine un consum de 100 g de cafea zilnic (!).

Provenită în special din fructele arborelui de cafea (dar şi din ceai şi nucile de cola), cafeaua a fost adusă în Europa pe la mijlocul secolului al XVII-lea. Ulterior, s-a mai adăugat şi fructul plantei Teobroma cacao, care conţine un procent deloc neglijabil de cafeină şi din care, în 1875, s-a realizat în Elveţia prima ciocolată în formă solidificată. Drumul spre abuz în acest domeniu a fost facilitat şi de invazia pieţei cu extracte solubile de cafea.

În funcţie de modul de preparare şi de calităţile soiurilor de cafea, există numeroase tipuri (reţete) ale acestei băuturi. Astfel, o linguriţă rasă de cafea din varietatea arabica cuprinde 60 mg de cofeină, în timp ce, în cazul întrebuinţării varietăţii robusta, aceasta cuprinde 150 mg. Efectele cafelei ţin, în primul rând, de excitarea sistemului nervos central, în special a scoarţei cerebrale, şi constau în diminuarea oboselii, a somnolenţei, potenţarea atenţiei şi a concentrării. În schimb, dozele mari de cofeină pot determina stări de anxietate, fugă de idei, agitaţie, stări confuzionale, dureri de cap, palpitaţii, nelinişte şi tremurături ale extremităţilor. Când se depăşeşte doza de 2 g de cofeină, pot apărea halucinaţii şi chiar convulsii. Din cauza faptului că determină accelerarea bătăilor inimii şi mărirea consumului de oxigen, cafeaua este contraindicată la bolnavii cu insuficienţă coronariană şi hipertensiune arterială.

În concluzie, cafeaua este o băutură excelentă, de o incontestabilă valoare pentru condiţia umană, cu menţiunea că nu trebuie utilizată abuziv.