Factori de risc ai hipertensiunii arteriale

▲ Hipertensiunea arterială este un factor de risc major pentru afectarea vasculară coronariană, cerebrală şi renală, numărându-se printre primele cauze de deces ▲ Până în prezent, nu există un prag critic unanim acceptat al tensiunii arteriale de la care începe riscul ▲ Unele studii sugerează implicarea mai mare a tensiunii arteriale sistolice, altele a celei diastolice ▲

Numărul hipertensivilor este în continuă creştere, constituind o adevărată problemă de sănătate publică. De aceea, se încearcă identificarea factorilor de risc pentru stabilirea unei strategii preventive coerente şi eficiente. Terapia medicamentoasă nu acoperă suficient managementul terapeutic. În plus, se adaugă: costurile crescute, pericolul de a le utiliza şi asupra persoanelor care nu au nevoie de medicaţie hipotensoare, neprezentând valori hipertensive persistente, ineficienţa hipotensoarelor în condiţiile nerespectării tratamentului nefarmacologic.

În prezentul articol vom aborda factorii de risc pentru hipertensiunea arterială esenţială (primitivă, fără cauză determinată), cea secundară prezentând particularităţi patogenice terapeutice specifice, pe care numai medicul specialist le poate individualiza.

Hipertensiunea arterială esenţială (HTAE) este o boală multifactorială, cu o predispoziţie genetică certă. Gemenii mono- sau dizigoţi (chiar dacă se dezvoltă în medii diferite), fraţii, rudele apropiate dezvoltă HTA dacă au antecedente de HTA. Riscul variază între 20 şi 70%. Dacă ambii părinţi au HTA, riscul se poate dubla pentru descendenţi. Factorii genetici sunt diferiţi şi neidentificaţi. Ei interacţionează cu cei din mediu şi compensează riscul de boală. Identificarea factorilor genetici ai HTAE ar putea avea implicaţii terapeutice semnificative. În absenţa unei cauze precizate, cercetătorii au încercat să definească grupul populaţional de risc, luând în calcul şi factorii de mediu, precum: factorii demografici (vârsta, sexul, rasa), stilul de viaţă şi de mediu (aportul de sodiu, potasiu, calciu, magneziu, grăsimi, alcool, fumat, regimul alimentar hipercaloric, etc.).

Implicaţiile vârstei

HTAE este rar întâlnită în perioada copilăriei, adolescenţei şi la persoanele tinere. Valorile tensiunii arteriale (TA) încep să crească după vârsta de 30-40 de ani, creşterea fiind progresivă cu înaintarea în vârstă. Prevalenţa HTA creşte cu fiecare decadă de vârstă, astfel încât după 65 de ani să atingă aproximativ 50-70%. Având în vedere numărul vârstnicilor din populaţia generală, număr care este într-o continuă creştere, se poate evalua importanţa problemei din punct de vedere medical, economic şi social.

HTA la vârstnici are particularităţi patogenice, clinice, evolutive şi terapeutice. La vârstnici, apar: modificări de ateroscleroză la nivelul arterelor cu creşterea rigidităţii acestora, creşterea amplitudinii pulsului, modificarea controlului neurovegetativ al circulaţiei, scăderea sensibilităţii baroreceptorilor carotidieni, aortici şi a receptorilor periferici. La vârstnici există şi o formă particulară de HTA sistolică izolată.

Hipertensiunea arterială, mai frecventă la femei

Până la 50 de ani, HTA este mai freventă la bărbaţi, însă după menopauză femeile nu numai că egalează scorul, dar îl şi depăşesc, având în vedere că durata lor de viaţă este mai mare. Vârsta reprezintă o acumulare de timp a factorilor de risc cardiovasculari la ambele sexe. Diferenţa de morbiditate între sexe se poate explica parţial prin obiceiul de a fuma, stresul fizic şi psihic excesiv la bărbaţi, iar la femei dispariţia protecţiei hormonale estrogenice, care se asociază cu tulburări ale balanţei hormonilor vasoactivi şi de distribuţie a sodiului. La femei, după menopauză, se instalează obezitatea, dislipidemia şi are loc scăderea toleranţei la glucoză. Tratamentul de substituţie hormonală estrogenică postmenopauză poate avea un efect benefic asupra riscului cardiovascular, crescând nivelul HDL - colesterolului şi scăzând pe cel al LDL-colesterolului (colesterolul rău).

Influenţa tipului de personalitate

Tipul de personalitate A, caracterizat prin ambiţie, agresivitate, spirit de competiţie, cu puternic sentiment al rezolvării urgente a sarcinilor de serviciu, prezintă risc crescut de HTA şi de complicaţii cardiovasculare. Factorii psihoemoţionali legaţi de tipul de personalitate şi de stres, de tipul de activitate, pot determina pusee de HTA, mai ales la persoanele cu predispoziţie genetică şi în asociere cu alţi factori de risc.

Stilul de viaţă şi factorii de mediu

Modificarea stilului de viaţă necorespunzător reprezintă prima recomandare terapeutică a HTA. Stilul de viaţă reprezintă suma comportamentelor. Stilul de viaţă negativ cuprinde o alimentaţie nesănătoasă (neadaptată caloric şi nutritiv), consumul de alcool, fumatul, sedentarismul, obezitatea.

Aportul de sare

Aportul de sare se corelează semnificativ cu nivelul tensiunii arteriale (TA). Reducerea aportului de sodiu la persoanele normotensive şi hipertensive au arătat reduceri semnificative ale TA sistolice şi diastolice, mai accentuate cu cât valorile TA erau mai mari. Există un segment populaţional cu „sensibilitate crescută la sare“, reprezentat de persoanele obeze, diabetici, dislipidemici, vârstnici, cei cu insuficienţă renală, populaţia neagră. Sensibilitatea la sare este cauzată de un deficit în excreţia de sodiu sau de un defect genetic. Pentru aceşti pacienţi se impune o reducere a aportului zilnic de sare sub 4g/zi. Această recomandare este valabilă şi preventiv pentru cei care cumulează factori de risc cardiovasculari. Dieta săracă în potasiu creşte prevalenţa HTA. Suplimentarea acestuia conduce la reducerea valorilor TA, atât sistolice, cât şi diastolice.

Deficienţa în aportul de calciu şi magneziu ar creşte incidenţa HTA, mai ales în asociere cu creşterea ingestiei de sodiu, dar suplimentarea aportului de calciu a fost benefică numai la un grup populaţional (în special la femeile vârstnice), în timp ce suplimentarea cu magneziu nu a dat rezultate concludente.

Fumatul şi alcoolul, factori principali de risc

O alimentaţie dezechilibrată, bogată în grăsimi şi dulciuri poate produce dislipidemie (creşterea colesterolului, trigliceridelor, LDL-colesterolului). Abuzul de alcool ce depăşeşte 20 ml etanol/ zi creşte riscul de HTA, mai ales dacă se asociază cu alţi factori de risc cardiovascular. Important este faptul că HTA indusă de alcool este reversibilă la întreruperea consumului.

Fumatul determină creşteri de scurtă durată a TA, care menţin aproximativ 30 de minute şi concomitent creşte frecvenţa cardiacă prin eliberarea de norepinefrină din terminaţiile nervoase adrenergice mediate de nicotină. Continuarea fumatului va menţine nivelele crescute ale TA.

Obezitatea singură sau însoţită de alţi factori de risc cardiovasculari este asociată cu HTA în aproximativ 80% dintre cazuri. La hipertensivii obezi debitul cardiac şi volemia crescute, asociate hiperinsulinemiei şi rezistenţa la insulină „cresc“ şansele unei patologii cardiovasculare complexe, parţial reversibile.

Reducerea greutăţii la persoanele hipertensive obeze constituie o măsură terapeutică necesară în asociere cu medicaţia antihipertensivă.

Sedentarismul creşte riscul de apariţie a HTA, cu atât mai mult cu cât favorizează apariţia obezităţii, de aceea sunt indicate exerciţiile fizice constante.

Cafeaua poate determina creşteri acute de TA, ca urmare a vasoconstricţiei pe care o produce prin cofeina conţinută.

Medicamentele pot doar să încetinească evoluţia bolii

Boli asociate: diabetul zaharat, hiperuricemia, poliglobulia (creşterea numărului de globule roşii, ce determină o hipervâscozitatea sângelui), ateroscleroza, afecţiunile renale, endocrinologice, neurologice, medicamentoase, contribuie la instalarea HTA.

În concluzie, HTA este o boală multifactorială şi dacă unii factori de risc sunt nemodificabili, alţii sunt. Asupra acestora trebuie acţionat din timp (din copilărie şi chiar din viaţa intrauterină). Strategiile prevenţiei primare şi secundare se bazează pe cunoaşterea ştiinţifică a factorilor de risc şi se încearcă o sensibilizare a populaţiei în acest sens.

Medicaţia nu va rezolva „răul“ făcut, însă va încetini evoluţia bolii, apariţia altor complicaţii şi va prelungi cât se poate viaţa. Costurile însă nu pot fi acoperite în totalitate de sistemul sanitar şi nici de familie.