Faringita acută, simptome şi tratament

O afecţiune foarte frecventă la copii şi adolescenţi este faringita acută, definită ca o inflamaţie la nivelul faringelui şi/sau amigdalelor. Cele mai multe cazuri de faringită acută apar în cursul lunilor reci ale anului (iarna şi la începutul primăverii), când virusurile respiratorii sunt prevalente, infecţia extinzându-se şi la alţi membri ai familiei.

Faringita acută este considerată o boală autolimitantă (o boală care se vindecă de la sine), cu o evoluţie cu durata medie de 7 zile. Tratamentul de bază al faringitei acute are drept scop ameliorarea simptomelor, administrarea de antibiotice fiind necesară doar în situaţii clinice bine stabilite.

Majoritatea faringitelor acute sunt povocate de virusuri, dar unele faringite pot fi provocate de bacterii. Virusurile respiratorii sunt cele mai frecvente cauze ale faringitei acute la copii. Rinovirusurile, coronavirusurile şi adenovirusurile sunt răspunzătoare de peste 30% din faringitele acute, iar virusurile gripale, paragripale şi virusul sinciţial respirator de 4% dintre faringitele acute. Alte virusuri care pot determina faringita acută sunt: virusul Epstein-Barr (1% din faringite), virusul coxsackie, echovirusul, virusul herpes simplex. Dintre bacterii, streptococul beta-hemolitic din grupul A este cea mai frecventă bacterie care determină faringita acută (în 15-30% dintre toate cazurile de faringite acute). Faringita cu streptococ beta-hemolitic din grupul A este, în principal, o boală a copiilor între 5 şi 15 ani.

Faringita acută se manifestă prin dureri puternice în gât, cu senzaţie de prurit (senzaţie de mâncărime locală) şi de uscăciune în gât, însoţite de dificultăţi la înghiţire. Aceste manifestări locale pot fi însoţite de simptome mai mult sau mai puţin intense, cum ar fi febra, cefaleea, oboseala, o stare de indispoziţie. În funcţie de etiologie, virală sau bacteriană, pot să apară şi alte simptome, cum ar fi tusea seacă, rinoreea (secreţia nazală), conjunctivita, manifestări abdominale (greaţă, vărsături, dureri abdominale, diaree), uneori chiar adenopatie (inflamarea ganglionilor limfatici din zona maxilară). În cazul faringitei de etiologie virală, simptomele debutează gradat, prin dureri puternice în gât şi febră. Când simptomele apar brusc, iar febra depăşeşte 38,5°C, etiologia faringitei este bacteriană.

La examenul clinic, medicul poate observa un faringe eritematos ("roşu în gât"), cu amigdale hipertrofice, cu depuneri albicioase sau purulente la nivelul faringelui şi amigdalelor, adenopatie cervicală anterioară dureroasă sau nu. La un pacient cu faringită acută, decizia de a efectua un test microbiologic (de exemplu, culturi din secreţia din faringe) trebuie să se bazeze pe particularităţile clinice şi epidemiologice ale pacientului. Testele sunt importante pentru diagnosticarea faringitei acute cu streptococ beta-hemolitic din grupul A, afecţiune care poate determina complicaţii severe şi care necesită tratament cu antibiotice.

Majoritatea faringitelor acute sunt de etiologie virală, de aceea este suficient tratamentul simptomatic: tratarea febrei cu antitermice (Paracetamol etc), tratarea durerilor în gât (tablete pentru supt, cu acţiune locală antiseptică şi analgezică) şi consum de lichide calde (de exemplu, ceaiuri). Terapia cu antibiotice este indicată la pacienţii cu faringită simptomatică, la care s-a confirmat prezenţa de streptococ beta-hemolitic din grupul A în exudatul faringian. La pacienţii cu boli cronice asociate importante (diabet zaharat, insuficienţe de organ, valvulopatii, imunosupresie), la cei cu istoric de reumatism articular acut sau în cazul în care au apărut complicaţii se recomandă imediat tratament cu antibiotice.

Un stil de viaţă sănătos, cu o alimentaţie echilibrată şi mişcare suficientă, este o măsură indirectă care creşte capacitatea organismului de a face faţă infecţiilor.

* dr. Cristina Mihaela Ghiciuc este medic specialist medicină de familie şi lector la UMF Iaşi, membră AMFOR (Asociaţia Medicilor şi Farmaciştilor Ortodocşi Români)