Forme şi simptome ale dezvoltării insuficiente a intelectului la copii

Continuăm, în numărul de astăzi, să vă prezentăm semnele care conturează, încă din primii ani de viaţă, existenţa unei forme uşoare sau severe în ceea ce priveşte întârzierea mintală la copii, insistând asupra particularităţilor fiecărei afecţiuni în parte.

Intelectul de limită (de graniţă)

Intelectul de limită este întâlnit la acei copii care au un coeficient de inteligenţă cuprins între 75-85, fiind individualizat ca efect al creşterii cerinţelor societăţii moderne în ceea ce priveşte nivelul pregătirii şcolare. Este vorba despre o categorie de elevi care, odată cu trecerea în clasa a IV-a, încep să întâmpine dificultăţi tot mai vizibile din cauza incapacităţii lor de a face faţă exigenţelor şcolare impuse de creşterea complexităţii şi a gradului de abstractizare cerut de noile obiecte de studiu.

Dificultăţile crescânde de la an la an, în însuşirea cunoştinţelor, antrenează insuccesul şcolar, un sentiment de inferioritate, diminuarea nivelului aspiraţiilor, lipsă de interes şi de plăcere de a merge la şcoală. Apar tulburări de comportament care sunt urmate de agravarea impasului şcolar. Cu toate acestea, ca adulţi, reuşesc să realizeze o adaptare profesională şi socială normală.

Întârzierea mintală severă (idioţia)

Întârzierea mintală severă este specifică acelor copii care au un coeficient de inteligenţă mai mic de 20, reprezentând 5% din totalul oligofrenilor, care, la vârsta adultă au o dezvoltare mintală care nu depăşeşte vârsta de doi ani, nu au limbaj, nu pot fi încadraţi într-un program educaţional, fiind total dependenţi social

Problemele de handicap sever se remarcă din primul an de viaţă, fără a exista progrese în planul dezvoltării psihomotorii. Limbajul este absent sau constituit din sunete nearticulate, cu ajutorul cărora îşi exteriorizează senzaţia de disconfort. Emoţiile sunt fie absente, fie primitive, exteriorizând într-o manieră agresivă nemulţumirea. Copilul nu ştie să se joace, nu reuşeşte să asimileze nici deprinderile elementare de autoservire, nu recunoaşte pe cei care-l îngrijesc, nu prezintă instinctul de apărare, nu are capacitatea de a aprecia pericolul şi nici pe aceea de a-l evita.

Handicapul mintal se însoţeşte de o importantă şi evidentă simptomatologie neurologică, senzorială, somatică şi endocrină. Aceşti copii prezintă, de asemenea, o rezistenţă scăzută la boli şi, ca atare, durata medie de viaţă nu este prea mare.