Helicobacter pylori, bacteria vinovată de ulcerul stomacului

În fiecare primăvară, unele persoane suferă de apariţia periodică a unor dureri ulceroase care le terorizează viaţa, atât ziua, cât şi noaptea, atât imediat după mese, cât şi la intervale total neaşteptate, din cursul zilei. Helicobacter pylori este implicată în 90-98% din ulcerele duodenale şi în 70-80% din ulcerele gastrice. Din această cauză, bacteria a ajuns să fie considerată ca cel mai frecvent agent de infecţie a aparatului digestiv.

Helicobacter pylori este o bacterie identificată încă din anul 1875 de către savanţii germani, care nu au reuşit însă să o cultive în condiţii de laborator. Ulterior, în anul 1906, a fost studiată de italianul Giulio Bizzozero şi de polonezul Walery Jaworski, care au denumit-o Vibrio rugula. Aceştia au stabilit forma de spirală a bacteriei şi prezenţa ei în stomac, unde răneşte mucoasa stomacală şi duodenală, ducând la dezvoltarea unui ulcer.

Cu toate aceste descoperiri, până acum 30 de ani, toate cazurile de gastrite şi ulcere erau puse pe seama stresului, pe seama regimului alimentar inadecvat, unei medicaţii antiinflamatorii contra reumatismului şi pe seama unei vieţi dezordonate. În acea perioadă, era exclusă ipoteza existenţei unui microorganism care ar putea trăi în mediul gastric foarte acid.

Totuşi, medicul Robin Warren din spitalul Perth (Australia) anunţa, în anul 1979, că a descoperit o anumită bacterie în biopsiile prelevate de la bolnavii cu gastrită. În colaborare cu medicul Barry Marshall, au reuşit cultivarea bacteriei în condiţii de laborator, care imitau aciditatea din stomac. Această bacterie a fost denumită Helicobacter pylori (H.p.), denumire care derivă de la forma de spirală (helix).

Pentru această descoperire de primă importanţă, deşi contestată vreme de peste 25 de ani, autorii au primit, ca înaltă recompensă, Premiul Nobel pentru Medicină, în anul 2005. Se apreciază că nivelul de risc al infecţiei cu H.p. este egal cu efectul negativ produs în cazul fumatului a 12-15 ţigări pe zi.

60% dintre vârstnici sunt purtători ai bacteriei

Colonizarea gastrică persistentă cu H.p. este de aproximativ 10% la persoanele sănătoase în vârstă de 30 de ani şi ajunge la 60%, la persoanele de peste 50 de ani. Ratele de infecţie sunt mai mari în rândul populaţiei sărace, între deţinuţii din închisori şi la copiii din ţările în curs de dezvoltare, infecţia fiind corelată cu faptul că bacteria se transmite prin ingestie orală, la persoane cu mâini murdare care consumă apă infectată şi alimente contaminate (legume şi fructe nespălate). S-a stabilit că numai 15-20% dintre persoanele infectate cu H.p. vor dezvolta forme grave de ulcer în cursul vieţii.

Ulcerul peptic, consecinţa infectării cu H. p.

Ulcerul peptic este o afecţiune majoră, care provoacă dureri epigastrice puternice, localizate sub stern, în cavitatea stomacului şi în capul intestinelor. În anumite perioade ale vieţii sau în anumite anotimpuri ale anului, survin aceste simptome la 10% dintre bărbaţi şi 6% dintre femei.

Din păcate, mulţi bolnavi nu dau atenţie acestor dureri pe care le consideră trecătoare, ca simple arsuri la stomac, care pot fi calmate doar cu câteva pastile antiacide, cu bicarbonat sau cu un pahar cu lapte. Ei nu realizează că bacteria H.p. sapă un crater în mucoasa stomacală care poate da complicaţii severe, cu riscul de a evolua spre perforaţii şi hemoragii, adesea - cauze ale unei morţi premature.

La începutul bolii, după infectarea cu H.p. sau după acţiunea altor factori, se formează o inflamaţie urmată de o leziune (nişă) de 10-25 mm, rotundă sau ovală, săpată în mucoasa esofagului, a stomacului şi a duodenului, ca urmare a acţiunii excesului de acid gastric, respectiv acid clorhidric şi pepsină. Eroziunea începe din momentul în care nivelul acido-peptic depăşeşte capacitatea de apărare a peretelui gastric.

În funcţie de localizarea în aparatul digestiv, ulcerul peptic poate fi: ulcer gastric sau ulcer duodenal.

Ulcerul gastric poate maligniza

Ulcerul gastric este situat în partea inferioară a esofagului şi pe mucoasa stomacului. Apare la maturitate, între 55-65 de ani, mai frecvent la persoane cu grupa sanguină A, la fumători, consumatori de alcooluri şi la cei cu rude de gradul întâi care suferă de ulcer la stomac. Afecţiunea se poate maligniza (canceriza).

Printre cauzele declanşării ulcerului gastric pot fi menţionate: gastrita hiperacidă netratată, alimentaţia necorespunzătoare, consumul de alcooluri tari, fumatul excesiv, stresul nervos şi folosirea unor medicamente de sinteză (ex.: cortizon).

Durerile şi arsurile apar la 1-2 ore după mese, cu periodicitate în cursul zilei şi în timpul anului (mai frecvent, primăvara şi toamna). Între crizele dureroase, perioada de acalmie poate dura câteva zile sau câţiva ani, ceea ce determină pe bolnav să se creadă însănătoşit, reia fumatul şi consumul de alcool şi cafea. Astfel, se ajunge la complicaţii grave, ca hemoragii interne, perforaţii în peritoneu şi chiar cancerizare.

Printre cauzele care ar determina cancerul gastric ar fi atât infecţia cu Helicobacter pylori, cât şi consumul unor alimente pregătite prin afumare sau conservate cu ajutorul unor substanţe chimice.

Bacteria poate genera carcinomul de colon

Studii recente au arătat acţiunea bacteriei Helicobacter pylori în procesul de oncogeneză colono-rectală, ca factor ce generează adenocarcinomul de colon.

Limfomul gastric MALT (ţesut limfoid asociat mucoaselor) se prezintă sub forma unor formaţiuni tumorale de dimensiuni mai mari decât adenocarcinoamele. Acestea se dezvoltă pe o inflamaţie cronică provocată de Helicobacter pylori, ce s-a malignizat în urma unor anomalii genetice. Ele reprezintă aproximativ 4% din totalul afecţiunilor maligne la nivel gastric, fiind cel mai comun tip de limfom Hodgkin extranodular. Boala este considerată ca a doua tumoră malignă a stomacului după adenocarcinom, cu risc maxim de apariţie la bărbaţi cu vârste de 55-60 de ani.

Infecţia cu H.p. ar fi implicată şi în patogeneza multor boli extragastrice cum ar fi: ateroscleroza, hemoragiile interne cu melene, anemia, unele boli de piele şi pierderi rapide în greutate. Practica a dovedit că terapia antibiotică contra infecţiei cu H.p. este metoda cea mai eficientă de vindecare a limfomului gastric, dacă se efectuează în stadiile precoce ale bolii.

Tratamentele fitoterapeutice

Se bazează pe utilizarea speciilor de plante medicinale cu efecte cicatrizante la nivelul nişelor create şi cu reacţii alcalinizante pentru refacerea mucoaselor afectate de excesul de aciditate din sucul gastric. În uz intern, cele mai eficiente sunt curele de lungă durată care folosesc, zilnic, ceaiuri (sub formă de infuzii sau decocturi), extracte, uleiuri, preparate din anumite plante.

- Gălbenele - cu efecte emoliente şi cicatrizante de excepţie, folosite sub formă de infuzii (două linguriţe cu flori uscate la 250 ml apă, cu infuzare timp de 15-20 de minute), care se consumă înainte de mesele principale, prin înghiţituri rare ;

- Obligeană - macerat la rece din 2-3 linguriţe cu rădăcini uscate şi macerate timp de 12 ore în 500 ml apă rece; se încălzeşte uşor, a doua zi, şi se consumă câte ˝ pahar, cu 20 de minute înainte de mese, asigurând calmarea durerilor şi stimularea digestiei. Pulberea de obligeană (câte un vârf de cuţit, de 2-3 ori pe zi, înainte de mese) intră în formula Ulcerotratului, având rol de pansament gastric (contraindicat la femei, în timpul sarcinii) ;

- Tătăneasă - decoct din rădăcini uscate şi mărunţite (2-3 căni pe zi, înainte de mese), cu efecte antiinflamatoare şi cicatrizante, acţionând în vindecarea completă a perforaţiilor şi refacerea rapidă a mucoasei gastrice;

- Lemnul dulce - infuzii din pulbere de rădăcini, în amestec cu flori de muşeţel, consumate într-o cură de 1-2 luni (primăvara şi toamna), cu efecte cicatrizante şi antiinflamatoare în ambele forme de ulcere (gastric şi duodenal), dar cu restricţii de dozare şi de durată a tratamentului la femei gravide şi la persoane hipertensive;

- Hameiul - infuzie din 40 g conuri la un litru de apă clocotită, se consumă câte 2-3 căni, pe zi, având efect de calmare a durerilor de stomac şi de diminuare a secreţiei în exces a acidului gastric;

- Stejarul şi salcâmul - decoct din scoarţă mărunţită (2-3 căni, pe zi) cu conţinut ridicat de taninuri, care acţionează cu efecte antiseptice şi hemostatice, în ulcere cu melene hemoragice şi cu scaune sanguinolente;

- Teiul - infuzie din flori (2-3 căni, pe zi), cu efecte de diminuare a spasmelor musculaturii netede din pereţii stomacului;

- Busuiocul - infuzie din herba înflorită (3 ceaiuri neîndulcite, pe zi) cu rol în reglarea digestiei, eliminarea fermentaţiilor şi a focarelor putrede;

- Arahidele - 30 de grame zdrobite şi amestecate cu 10 ml lapte şi 5 ml smântână, se consumă de 2-3 ori pe zi, având rolul unei pelicule uleioase, care protejează peretele stomacului şi ca tampon - în neutralizarea acidului clorhidric;

- Turiţa mare - infuzii din herba (2-3 căni, pe zi), cu efecte în vindecarea ulcerului gastric, accelerarea tranzitului intestinal şi stimularea poftei de mâncare.

- Frasinul - infuzie din 2 linguriţe cu flori şi frunze la 250 ml apă clocotită, din care se bea o cană pe zi, fraţionată după mesele principale.

Sunt eficiente şi alte specii medicinale folosite în amestecuri:

- gălbenele (6 părţi), sunătoare (6 părţi), roiniţă (4 părţi), salcâm (două părţi), muşeţel (două părţi) şi tătăneasă (o parte), din care se beau 2-3 ceaiuri neîndulcite pe zi, între mese;

- coada şoricelului, păpădie, pătlagină, chimion, mentă, sovârv (părţi egale), luând 2-3 ceaiuri, înainte de mese;

- roiniţă, zmeur, valeriană, măghiran şi seminţe de in, chimion şi fenicul.

Reţeta autorului: gălbenele, sunătoare, coriandru, muşeţel, coada şoricelului, obligeană, tătăneasă, hamei, mentă şi zmeur.

Tratamente externe

În tratamente externe sunt recomandate comprese şi cataplasme cu bitter suedez-Iaşi (complex din 44 plante). În perioadele de criză, se folosesc cataplasme, puse pe zona epigastrică, cu terci de tătăneasă şi coada calului sau cu frunze de varză. Înainte de aplicarea cataplasmei, se unge zona cu ulei sau unguent de gălbenele.

Specialiştii francezi recomandă şi băile de mâini şi picioare, dimineaţa pe nemâncate şi seara, înainte de culcare, cu decoct din flori de păducel, toporaşi, muşeţel, nalbă mare şi mac, frunze de salvie, mur, urzică vie, rostopască şi pir.

Apiterapia

Pentru ulceraţii ale stomacului se recomandă:

- cură cu polen (câte 2 linguriţe, de 2 ori pe zi, înainte de mese);

- propolis (2 grame, pe zi) sau tinctură de propolis 20%, din care se iau câte 20 de picături, de 2 ori pe zi, în 6 linguri de apă, ceai sau lapte cald, dimineaţa, pe stomacul gol, şi seara.

Regimul alimentar este lung şi anevoios

Pentru eradicarea bacteriei Helicobacter pylori şi vindecarea ulcerelor peptice, alimentaţia corectă are rolul cel mai important, indiferent de intensitatea crizelor dureroase. Se urmăreşte cruţarea mucoasei stomacului şi duodenului, cu rol de pansament gastric.

Durata regimului alimentar este îndelungată, de luni de zile şi necesită multă răbdare şi perseverenţă pentru a se asigura o vindecare completă, evitând reapariţia durerilor după 6-7 luni. Se recomandă ca bolnavul să ia 4-6 mese mici, egale cantitativ, ultima masă fiind înainte de ora 20. În timpul mesei se impune o ambianţă plăcută, în linişte, fără grabă, evitând discuţiile tensionate.

Se va mânca încet, mestecând bine, fără a bea lichide în timpul mesei. După fiecare masă, bolnavul va sta culcat, punând pe abdomen o compresă caldă sau cataplasmă cu făină de porumb.

În faza dureroasă, se permite doar un regim hidric de 2-3 zile cu 200 ml lapte dulce care neutralizează acidul clorhidric şi opreşte secreţia gastrică.

Laptele se amestecă, în părţi egale, cu un ceai medicinal (tei, măceşe, muşeţel) consumând 6-7 pahare pe zi, la intervale de 3 ore. Eventual, se adaugă câteva picături de suc de lămâie. Pe măsură ce durerile se atenuează, se introduc în alimentaţie supe de orez strecurate, smântână, biscuiţi moi, pâine albă, prăjită şi uscată (circa 400 grame) şi albuşuri de ouă crude, bătute spumă.

După dispariţia simptomelor de boală se pot consuma supe călduţe de legume (varză, salate, mărar, tomate), pireuri pasate din legume şi cartofi, grâu germinat, orez şi griş, frişcă, soteuri, budinci, sufleuri la care se adaugă unt proaspăt, margarină sau ulei crud. Treptat, se trece la brânză proaspătă de vaci, caş nesărat, urdă, telemea desărată, paste făinoase bine fierte, mămăligă prăjită, fulgi de ovăz, ouă fierte moi, omletă în aburi, cartofi copţi sau fierţi în coajă care se zdrobesc şi se amestecă cu lapte acru şi morcov ras.

Din această fază, se poate începe consumul de carne de pasăre sau viţel, fără grăsime, care se prepară prin fierbere, înăbuşire sau sub formă de perişoare fierte la aburi. Se adaugă peşte alb, slab (ştiucă, şalău, păstrăv, biban), preparat numai rasol.

De asemenea, se consumă legume fragede, cu celuloză moale (morcov, spanac, salată verde, conopidă, dovlecei, păstăi de fasole), cartofi (fierţi, copţi sau piure). Sunt admise prăjituri cu mere dulci, brânzoaice, creme de vanilie şi orez cu lapte.

Dezintoxicarea organismului

O atenţie deosebită trebuie să fie acordată curei de dezintoxicare a organismului, folosind seminţe de dovleac puţin prăjite şi nesărate (4-5 pumni, pe zi), iar ca lichid, se preferă un borş din tărâţe de grâu, din care se consumă 1,5-2 litri pe zi, având efect de eliminare a toxinelor, prin transpiraţie.

O altă cură va utiliza un macerat din amestecul, în părţi egale, cu zeamă de lămâie, alcool 400, miere de salcâm şi ulei de măsline din care se va lua câte 50 ml de 3 ori pe zi, cu 10-15 minute înainte de mese. Eficientă este şi cura de grâu germinat (100 g, pe zi), amestecat cu ulei de măsline şi 500 g fructe tăiate în cuburi mici.

Fructele recomandate sunt: mere şi pere (curăţate de coajă), prune, piersici, caise, struguri, pepene verde, portocale, lămâi, mandarine, stafide.

Ca băuturi, se vor consuma apă minerală plată între mese şi sucuri de legume (uşor îndulcite) din morcov, sfeclă roşie, ţelină dată pe răzătoare, varză albă, spanac şi cartofi cruzi care se iau cu 15 minute înainte de mese. Sucul de varză proaspătă (2-3 pahare, zilnic, timp de 3 săptămâni) este deosebit de valoros, având proprietăţi protectoare şi cicatrizante datorită conţinutului ridicat în mucilagii şi vitamina U.

După mese, se beau sucuri din fructe neacide (mere, pere, gutui, caise, piersici, cireşe, agrişe), siropuri şi compoturi puţin îndulcite.

▲ Restricţii alimentare

- fripturi din carne de porc, oaie, miel, gâscă, raţă, vânat, peşte gras prăjit;

- grăsimi animale, slănină, untură, mezeluri, cârnaţi, afumături, conserve, peşte oceanic (sărat sau afumat);

- supe concentrate de oase sau carne, ciorbe, sosuri cu rântaşi, prăjeli, icre, maioneze, ochiuri şi omletă prăjită, sare în exces, cartofi prăjiţi;

- brânzeturi frământate, grase, sărate şi afumate, kefir;

- zarzavaturi fibroase, aţoase şi cu celuloză dură (ridichi, gulii, fasole uscată, mazăre, linte, ciuperci, vinete, ceapă, usturoi);

- condimente iuţi şi iritante (piper negru, boia iute, ardei iute, hrean, muştar, murături. oţeturi);

- pâine neagră (bogată în celuloză grosieră), coajă de pâine, aluaturi proaspete, foietaje, prăjituri de cofetărie, cozonac, gogoşi, dulceaţă, marmeladă şi alte produse zaharoase, îngheţate;

- fructe tari (alune, nuci, migdale);

- ape minerale reci.

Se exclud categoric alcoolurile tari, tutunul, cafeaua naturală (mai ales pe stomacul gol), cacao, ceai rusesc, ciocolată, siropuri sintetice cu cofeină (de tip Coca-Cola) şi abuz de medicamente de sinteză chimică cu acţiune iritantă.

▲ Tratamentul balneoclimateric

Se recomandă numai în perioada de acalmie, fără dureri, în staţiunile Olăneşti, Călimăneşti, Căciulata, Borsec, Sângiorz, Slănic-Moldova, Strunga, Tinca, pe o durată de 21-30 de zile. Ca ape minerale îmbuteliate, folosite la domiciliu, se pot consuma apele alcaline, cloro-sodice sau sulfurate şi apele minerale din Olăneşti, Covasna, Zizin, Biborţeni, Borsec, Malnaş, Lipova, Şaru-Dornei, luate cu 30 minute înainte de mese, în cantităţi de 150-450 ml pe zi.

▲ Regimul de viaţă

Se impune o perioadă de linişte, pentru cruţarea sistemului nervos, respectiv a scoarţei cerebrale, cu evitarea stresului şi a eforturilor fizice şi intelectuale, chiar cu şedere în pat (15-20 de zile) în perioada evolutivă. Dacă apar boli de nervi sau insomnii provocate de afecţiunile ulceroase greu de suportat, se urmăreşte refacerea echilibrului nervos prin mici plimbări de dimineaţă, sporturi uşoare în aer liber, gimnastică medicală, vizionări de filme, audiţii muzicale şi lectură de deconectare.

De asemenea, trebuie evitate stările emoţionale intense, a suprasolicitărilor nervoase, mai ales în profesiile care cer un surmenaj fizic şi psihic, cu încordări nervoase şi tensionate. Dacă boala avansează, iar programul de lucru nu permite respectarea acestor recomandări igieno-sanitare, se impune schimbarea locului de muncă.

În timpul de odihnă de 12-14 ore se va respecta somnul zilnic de minimum 8 ore, într-o cură de minimum 1 lună, obligatorie fiind odihna de 30-60 de minute, în poziţie culcat, după fiecare masă.

Tratamentul curativ constă din măsuri igieno-dietetice şi medicamentoase, diferenţiate în perioadele dureroase şi de acalmie. În fazele dureroase, fără hemoragii, se aplică, zilnic, cataplasme calde cu ceapă rasă, parafină şi argilă, ţinute 10-20 de minute pe abdomen, iar în perioadele cu hemoragii interne se pun comprese reci sau pungi cu gheaţă pe abdomen, ţinute timp de 2-3 ore, cu pauze de 1-2 ore. Tot în caz de hemoragii interne (melene), se va face o injectare cu vitamina K.

În unele cazuri, se impune repararea danturii defecte, pentru a asigura o masticaţie bună şi o igienă dentară zilnică, urmărind evitarea infecţiei cu bacteria Helicobacter pylori, dezvoltată la nivelul plăcii dentare.