Importanţa consultaţiei prenatale şi a carnetului gravidei

Aşa cum am promis în numărul trecut, vom discuta azi despre dispensarizarea gravidelor în cadrul a ceea ce ar trebui să constituie o consultaţie prenatală corectă.

Consultaţia prenatală este un act medical preventiv, de mare responsabilitate, necesitând o bună colaborare între medicii de familie, obstetricieni şi de alte specialităţi, în funcţie de situaţie. Această colaborare trebuie să se materializeze într-o corectă şi completă documentaţie medicală, fie că este vorba despre carnetul tipizat de gravidă, fie despre un simplu dosar, în care se găsesc consemnate date importante despre gravidă, toate constatările efectuate de medici cu ocazia vizitelor medicale, protocoalele ecografice şi toate rezultatele analizelor.

Carnetul de gravidă reprezintă o veritabilă carte de identitate în această perioadă delicată din viaţa femeii şi este bine să se afle în permanenţă asupra purtătoarei, oriunde s-ar afla şi în special atunci când se prezintă la medic sau la maternitate pentru consultaţii de urgenţă sau naştere.

Orice problemă de sănătate ce ar putea surveni la o gravidă, fie că este vorba de incidente, accidente în gospodărie (căzături, lovituri în abdomen, etc), accidente rutiere (soldate cu politraumatisme, fracturi sau patologie specifică sarcinii (iminenţă de avort, iminenţă de naştere prematură, hemoragii) sau asociată sarcinii (ex. diabet, infecţii urinare, apendicită), ar putea beneficia de un management mult mai corect şi mai eficient dacă informaţiile din carnetul de gravidă ar fi imediat accesibile personalului medical de la staţia de salvare.

Carnetul trebuie să conţină toate datele medicale ale gravidei

În toate situaţiile enunţate mai sus, ne-ar putea fi de un real folos şi ar urgenta cu mult decizia terapeutică corectă dacă am afla grupa de sânge şi Rh-ul gravidei, vârsta de gestaţie (importantă pentru a şti dacă fătul este viabil, în cazul în care situaţia ar cere o evacuare rapidă a sarcinii pentru salvarea mamei sau efectuarea de radiografii ce sunt contraindicate în primul trimestru etc).

De asemenea, dacă gravida este în evidenţă cu boli cronice, ce se pot dezechilibra în condiţii de stres (ex. diabet, cardiopatii) sau dacă prezintă o patologie specifică sarcinii (ex. hipertensiune arterială indusă de sarcină, incompatibilitate în sistemul Rh, placenta praevia). Toate acestea sunt informaţii extrem de utile, care, aflate din carnetul de gravidă, ar scuti foarte mult timp, investigaţii paraclinice excesive şi laborioase şi ar ajuta medicul de la camera de gardă să ia o decizie referitor la secţia în care trebuie internată pacienta, ducând, bineînţeles, la o decizie terapeutică promptă.

Consultaţiile în timpul sarcinii, obligatorii

Frecvenţa consultaţiilor prenatale ar trebui să fie, in general, la gravidele normale: lunar, de la prima consultaţie până la 28 de săptămâni, bilunar, ulterior, până la 36 de săptămâni şi apoi săptămânal până la naştere. Ritmul consultaţiilor va fi însă adaptat şi individualizat pe parcurs, în funcţie de constatările efectuate, de vârsta pacientei şi problemele ce vor aparea, eventual, la diferite vârste de gestaţie. Acesta este de fapt şi scopul consultaţiei prenatale: depistarea activă a oricăror probleme apărute în sarcină şi tratarea lor din timp.

Prezentarea la medic, conform ritmicităţii amintite, ar trebui să înceapă cât mai devreme în trimestrul întâi, preferabil la 6-7 săptămâni, ocazie cu care se va efectua un examen clinic general, se vor recomanda analizele obligatorii în sarcină (grupade sânge şi Rh-ul, hemoleucograma completă, uree, creatinină, calcemie, glicemie, examen sumar de urină, VDRL-ul pentru depistarea luesului, antigenii pentru HIV şi hepatită B, frotiul citodiagnostic şi citobacteriologic al secreţiei vaginale).

Nu sunt obligatorii, dar sunt binevenite şi determinările serologice ale Anticorpilor Ig G şi Ig M pentru toxoplasmă, herpes, citomegalovirus, rubeolă şi rujeolă, boli implicate în afectări severe congenitale ale fătului, atunci când sunt contractate pentru prima oară în timpul sarcinii. De asemenea, este bine să solicitaţi medicului de familie un bilet de trimitere către un cabinet de obstetrică-ginecologie cât mai precoce (6-7 săptămâni), pentru confirmarea clinică şi ecografică a sarcinii uterine normal implantate, cu embrion viabil şi mişcări de cord embrionar, excluzând totodată o patologie genitală asociată sarcinii (ex: fibroame uterine, malformaţii uterine).

Minimum trei ecografii în timpul sarcinii

La următoarele vizite, se vor consemna în carnet greutatea gravidei, prezenţa edemelor, apariţia varicelor la nivelul membrelor inferioare, valorile tensiunii arteriale, creşterea în volum a uterului, starea colului uterin, momentul perceperii primelor mişcări fetale (20 de săptămâni la primipare, 16 săptămâni la multipare), se vor repeta analizele de sânge trimestrial şi examenul de urină lunar.

Ideal ar fi să se efectueze minimum trei ecografii în timpul sarcinii, şi anume: în afară de cea de la 7 săptămâni, la 11-12 săptămâni cu măsurarea pliului nucal (element de diagnostic pentru suspiciunea de anomalii cromosomiale), la 20-24 săptămâni evaluarea morfologiei fetale (necesită un aparat performant şi un ecografist antrenat) şi a ritmului de creştere a fătului (pentru depistarea întârzierilor de creştere intrauterină întâlnite în general în anomalii cromosomiale, dar şi în HTA indusă de sarcină.

Dacă aceste examene sunt în limite normale, se mai poate efectua o estimare a greutăţii fetale în ultima lună de sarcină, pentru a realiza un prognostic de naştere cât mai corect. Un caz aparte îl reprezintă viitoarele mame cu vârste peste 35 de ani, la care obligatoriu se va recomanda dublul test (10-13 săptămâni) şi triplul test (17-20 săptămâni), valori ridicate de risc obţinute la aceste investigaţii vor impune efectuarea studiului cariotipului cromosomial al fătului, posibil în prezent şi în Maternitatea „Cuza-Vodă“ Iaşi.

Celulele fetale sunt recoltate prin amniocenteză (puncţionarea cu ac fin a cavităţii amniotice şi extragerea de lichid amniotic). Prin această metodă (testul Fish) se pot diagnostica Trisomia 13, 18 şi 21 (sindromul Down), cât şi anomaliile cromosomilor sexuali (ex. Sindromul Turner).

Aceste investigaţii au luat amploare şi la mame mai tinere, întrucât, deşi incidenţa este mai redusă, s-au întâlnit anomalii cromosomiale şi la nou-născuţi proveniţi din gravide sub 30 ani.

Lipsa dispensarizării sarcinii, tot mai frecventă

Din păcate, realitatea arată altfel, un mare procent din femeile gravide se prezintă în maternitate pentru naştere complet nedispensarizate sau incorect urmărite: o singură vizită la medicul de familie sau cel mult două, fără carnet de gravidă, relatând că i s-au luat nişte analize la medicul de familie şi „au ieşit toate bune“, dar, evident „sunt la dispensar“ şi, eventual, o ecografie, care este, de asemenea, la dispensar.

În aceste condiţii, obstetricianul de gardă este nevoit să obţină în câteva minute, informaţii despre gravida pe care o vede pentru prima oară, presat de timp şi de starea de agitaţie a parturientei cu contracţii, informaţii care ar fi trebuit să fie rodul unei munci asidue de aproape 9 luni şi consemnate în carnetul de gravidă.

În final, doresc să cred că articolul de azi v-a convins măcar puţin despre importanţa consultaţiei prenatale şi a carnetului de gravidă.