Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Ziarul Lumina Societate Sănătate Infecţiile urinare netratate pot duce la complicaţii grave

Infecţiile urinare netratate pot duce la complicaţii grave

Un articol de: Dan Huţanu - 29 Noiembrie 2007

Infecţiile urinare sunt afecţiuni inflamatorii produse de diferite microorganisme care ajung la nivelul aparatului urinar, unde se multiplică şi determină în timp modificări în funcţionarea normală a căilor urinare şi a rinichilor.

Infectiile urinare se întâlnesc la nivelul:

- aparatului urinar inferior: uretra (infecţia se numeşte uretrita),vezica urinară (cistită), prostată (prostatita);

- aparatului urinar superior: rinichi (nefrite, cu variantele pielonefrită, glomerulonefrită).

Mai există şi alte boli la nivelul aparatului urinar superior, caracterizate prin procese infecţioase, cum ar fi: pionefrita, pionefroza, care apar ca şi complicaţii ale infecţiilor urinare.

Cum apar infecţiile urinare

Infecţiile urinare în adolescenţă şi la vârsta adultă apar mai frecvent la femei. Bărbaţii pot fi şi ei expuşi la asemenea infecţii, mai frecvent în copilărie (nou-născuţi, copii mici) sau vârstnici, de obicei dacă se asociază cu malformaţii renale, cu modificări anatomice la nivelul aparatului urinar sau cu manevre medico-chirurgicale care pot determina infectarea prin ins trumentar (de genul cateterismului vezical).

Femeile pot face în mod frecvent infecţii urinare şi fără a avea malformaţii sau alte probleme renale. Şi asta pentru că uretra la femei este foarte scurtă faţă de cea a bărbaţilor. De asemenea, la femei, orificiul uretral se află în vecinătatea orificiului vaginal şi a celui anal, aşa că prezenţa bacteriilor şi a fungilor în aceste zone face posibilă trecerea microorganismelor în uretră.

Agenţii patogeni (de exemplu: bacterii, fungi) pot pătrunde în tractul urinar :

- pe cale ascendentă: din uretră în vezica urinară (prin existenţa unui reflux uretro-vezical, chiar în condiţii fiziologice sau în timpul actului sexual); din vezica urinară, prin ureter, pe cale ascendentă până în rinichi;

- pe cale sanguină: germenii patogeni pot pătrunde în sânge de la un alt focar de infecţie din organism şi ajung în rinichi;

- pe cale directă: prin instrumentar urologic, prin cateterism uretro-vezical, chiar şi în condiţiile sterilizării riguroase ale materialelor folosite.

Cine produce infecţiile urinare

Agenţii patogeni cei mai întâlniţi în infecţiile urinare sunt, de obicei, bacterii de tipul bacililor enterici (bacterii care există în mod normal în tractul intestinal al omului şi animalelor, deci se găsesc în materiile fecale, cu răspândire largă în natură, pe sol).

Iată câteva exemple de asemenea bacterii : Escherichia Coli, Proteus, Klebsiella, Pseudomonas (denumită şi Piocianic).

Alţi agenţi patogeni care pot produce infecţii urinare: streptococi- enterococi, stafilococi, levuri-candida.

Cauzele apariţiei infecţiilor urinare

Faptul ca uretra la femei este scurtă şi se află în vecinătatea vaginului şi a orificiului anal reprezintă deja o cauză favorizantă.

În situaţii de colită, constipaţie cronică, afecţiuni biliare, infecţiile urinare sunt favorizate.

Alte situaţii care favorizează apariţia frecventă a infecţiilor urinare:

- litiaza renală (calculii);

- tulburări în evacuarea urinei: spasme, stază urinară întâlnită şi în sarcină, obstacole pe traiectul căilor urinare (exemplu: compresiile tumorale pe uretere);

- refluxurile uretro-vezical şi vezico-ureteral;

- infecţii genitale.

Diagnosticul bolii

Deşi există manifestări ale bolii (simptome, semne) care conduc diagnosticul medicului spre infecţie urinară, este necesară stabilirea exactă a germenului care a produs infecţia prin teste de laborator (urocultură, dacă este pozitivă se face antibiograma, se stabileşte la ce antibiotic este sensibilă bacteria)

Investigaţii suplimentare sunt necesare pentru pacienţii cu infecţii repetate pentru a se stabili cauza care determină apariţia frecventă a infecţiilor (de exemplu: radiografia renală simplă, ecografia renală, urografia, etc)

Semnele clinice sunt: nevoia frecventă de a urina, deşi vezica poate să fi fost golită recent, usturimi, dureri în momentul micţiunii, urină tulbure, uneori chiar urină cu sânge, frisoane, uneori febră, dureri lombare, stare generală alterată. Se pot asocia greţuri, vărsături.

În cazul în care aceste infecţii nu se trateaza prompt şi corespunzător pot apărea complicaţii, unele dintre ele foarte grave: cronicizări, abcese renale, infecţii generalizate, cu o evoluţie care poate merge până la insuficienţă renală şi compromiterea definitivă a funcţiei renale.

Tratamentul infecţiilor urinare

În toate situaţiile, prezentarea la medic şi efectuarea analizelor de urină şi sânge sunt indicate.

În infecţiile urinare de tipul cistitelor necomplicate, pe lângă tratamentul medicamentos, simpla hidratare, creştere a diurezei ajută la eliminarea prin urină a bacteriilor şi grăbeşte vindecarea.

O dată cu depistarea exactă a agentului infecţios care a produs îmbolnăvirea, tratamentul se face conform rezultatelor antibiogramei, care indică sensibilitatea germenului.