Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Sănătate Insomnia la vârsta a treia

Insomnia la vârsta a treia

Un articol de: Mariamădălina Bodescu - 26 Iul, 2007

Înainte de a ne pune problema dacă avem sau nu insomnii, ar trebui să ştim cât este normal, fiziologic să dormim. Astfel, un adult sănătos trebuie să doarmă 6-8 ore pe zi, iar copiii ceva mai mult. Durata fiziologică a somnului variază în funcţie de vârstă şi de individ; nou-născutul doarme aproximativ 20 de ore, copiii între 2-4 ani dorm între 14-16 ore, adolescentul 8-10 ore, adultul 7-9 ore, iar vârstnicul între 5-7 ore.

Deşi insomnia apare cu precădere la bătrânţe, ceea ce se denumeşte insomnia vârstei a treia are câteva particularităţi legate de modificările organismului:

- co-morbiditatea- prezenţa mai multor afecţiuni – este factorul cel mai important, făcând ca, de cele mai multe ori, insomnia să fie secundară acestora;

- durerile care apar ca urmare a afecţiunilor degenerative (durerile articulare post-reumatice) sau respiraţia dificilă din bolile cardiace sau pulmonare pot împiedica somnul fără să fie vorba de o insomnie propriu-zisă;

- prezenţa afecţiunilor psihice concomitente – sindromul cerebral organic, ideaţia paranoidă, depresia, hipocondria, anxietatea, alcoolismul – face ca insomnia să fie considerată o formă de manifestare a acestora.

Stabilirea unui tratament medicamentos al insomniei la un pacient vârstnic este dificilă, atât din cauza riscului de instalare a dependenţei, cât şi din cauza bolilor asociate ale pacientului, care determină un metabolism încetinit (cu anumite particularităţi de eliminare a medicamentului) şi folosirea altor medicamente, pentru celelalte afecţiuni, care pot interfera cu acţiunea hipnoticului.

Insomnia cronică este, de obicei, secundară altor afecţiuni. Aceasta poate însoţi tulburări psihice de tipul depresiei, al tulburărilor anxioase sau demenţei, prezente în mod special la pacienţii vârstnici sau post secundare unor afecţiuni somatice şi ele prezente de cele mai multe ori la pacientul vârstnic.

Cine suferă de insomnii

Cardiacii prezintă deseori accentuarea nocturnă a dispneei (respiraţie dificilă), care se însoţeşte de crize de anxietate cu imposibilitatea de a dormi de frica asfixiei. Mai pot apărea crize de dispnee paroxisitică cu ortopnee (imposibilitatea de a respira în poziţie culcată), bolnavul fiind obligat să stea în şezut sau în picioare în faţa ferestrei pentru a putea respira. În această situaţie, cauza insomniei este una organică (afecţiunea cardiacă), tratarea acesteia se însoţeşte şi de creşterea calităţii somnului. În cordul pulmonar cronic (afectarea inimii secundară unei boli a plămânilor), ca urmare a scăderii concentraţiei oxigenului din sânge, se instalează inversarea ritmului somn-veghe, cu perioade de somnolenţă diurnă şi insomnie mocturnă,

Privarea de somn poate apărea şi în cazul afecţiunilor maligne, ca urmare a acuzelor dureroase ce împiedică somnul. Existenţa unor astfel de manifestări este o indicaţie de începere a tratamentului antialgic specific, cu doze crescânde şi medicamente cu potenţă din ce în ce mai mare, astfel încât să se asigure o decenţă a bolii.

Insomnia nu trebuie însă confundată cu tulburările de ritm somn-veghe. Aceste situaţii se caracterizează prin insomnie nocturnă, cu perioade de somnolenţă în timpul zilei (un somn de vârcolac – dormi ziua şi bântui noaptea). Situaţia poate apărea ca urmare a călătoriilor de pe un meridian pe altul , cu apariţia diferenţei de fus orar (este aşa-numitul „jet-lag“), la schimbarea turelor( „work-shift changes“), când insomniile sunt episodice, somnul revenind la normal în câteva săptămâni sau pot avea o latenţă îndelungată, atunci când sunt cauzate de un program de viaţă dezordonat. O situaţie aparte în cazul insomniiloe tranzitorii este cea provocată de abuzul de substanţe: consumul excesiv de alcool sau cofeină duce la excitarea sistemului nervos central şi la dispariţia inhibiţiei scorţei cerebrale, care provoacă instalarea somnului. Acest fenomen epuizează rezervele neuronale de substanţe nutritive şi duce la pierderi celulare ce nu pot fi recuperate (neuronii nu se divid, pierderea fiind ireversibilă).

Încetarea ingestiei masive de alcool poate deregla somnul pentru o perioadă de mai multe săptămâni, din cauza fenomenului de sevraj, la fel oprirea consumului îndelungat de benzodiazepine (nitrazepamul, oxazepamul, diazepamul, lorazepamul), folosite de multe ori ca inductori ai somnului în tratamentul insomniilor.

Tratamente recomandate

Insomnia este o afecţiune dificil de tratat. Atunci când este secundară altor afecţiuni, se tratează cauzele respective, încurajându-se formarea unor deprinderi ce trebuie respectate:

- aceeaşi oră de trezire şi culcare;

- renunţarea la somnul de după-amiază;

- efectuarea de exerciţii fizice adaptate vârstei;

- plimbarea de seară cu 1-2 ore înaintea orei de culcare;

- descurajarea consumului exagerat de alcool, cafea sau tutun.

Paşi către un somn odihnitor:

- evitarea activităţilor intense pe timpul serii;

- trezitul şi culcatul mereu la aceeaşi oră;

- aerisirea corespunzătoare a camerei;

- evitarea meselor îmbelşugate seara;

- evitarea agitaţiei, dacă la culcare somnul nu apare;

- consumul unui pahar de lapte cald cu miere asigură un somn bun;

- cea mai bună poziţie a corpului în timpul somnului este pe spate, cu braţele întinse pe lângă corp;

- evitarea poziţiei de culcare pe partea stângă.

Cercetătorii au descoperit că insomnia precede tulburările depresive, în condiţiile în care se ştia că între aceste două afecţiuni există o strânsă legătură. Deci, dacă se tratează insomnia, se poate preveni depresia.