Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Sănătate Istoria staţiunilor balneoclimaterice ale Oltului

Istoria staţiunilor balneoclimaterice ale Oltului

Un articol de: Vladdorin Bejan - 03 Oct, 2007

Aşa cum Valea Prahovei este o zonă frecventată de multă lume, fiind uşor accesibilă atât muntenilor, cât şi ardelenilor, şi staţiunile balneare din defileul Oltului sunt aglomerate, fiind frecventate de cei ce găsesc un loc valoros pentru

sănătatea lor la doar câteva ore de mers.

Şi personalităţi ale veacurilor XVIII, XIX şi XX şi-au căutat sănătatea pe aceste meleaguri, locuri care au avut oameni cu spirit de observaţie sau medici dedicaţi apelor valoroase din Olăneşti, Călimăneşti, Căciulata, Cozia.

În a doua jumătate a secolului al XX-lea, dr. Ghe. Mămularu, tânăr medic venit pe aceste meleaguri, a devenit specialist renumit, director medical decenii la rând, dar mai ales un devotat acestor locuri, de la istorie până la cercetări ştiinţifice.

Din „traista cu poveşti“ a vremurilor demult apuse pe aceste meleaguri, spicuim câteva evenimente consemnate de dr. Ghe. Mămularu.

121 de ani de funcţionare a hotelului de la Călimăneşti

Construcţia Marelui Hotel din Călimăneşti, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, a avut strânse legături cu familia lui Ion C. Brătianu. Pe 6 iulie 1858, Ion C. Brătianu s-a căsătorit cu Caliopia Pleşoianu, la Schitul Ostrov din Călimăneşti, unde era stareţă maica Maximilia, sora acestuia. Peste 23 de ani de la căsătorie, la puţin timp de la numirea sa în funcţia de prim-ministru, guvernul a hotărât construirea, la Călimăneşti, a unui hotel şi a unui stabiliment de băi minerale. Piatra de temelie s-a pus în ziua 25 august 1881, de către doamna Pia Brătianu. Inaugurarea şi deschiderea băilor s-a făcut pe 12 iulie 1886.

Noul edificiu cuprindea hotelul şi stabilimentul de băi, complexul având o lungime de 100 m şi o lăţime de 65 m. Hotelul avea, la nivelul celor trei etaje şi parter, 140 de camere, dintre care, pentru cazare erau destinate 120, complet mobilate şi luxoase. Acestea erau amenajate pentru o singură persoană, dar la nevoie, se putea adăuga şi un al doilea pat. Stabilimentul balnear cuprindea următoarele: 40 de cabine pentru băi minerale, o sală pentru insolaţii, băi cu aburi şi duşuri. Căzile de baie erau construite şi aşezate pe jos, în pământ şi erau căptuşite cu cristal, pentru a conserva mai bine căldura apei minerale, pentru a se putea spăla mai uşor şi pentru a oferi o ambianţă plăcută vederii.

Noua clădire a fost denumită „Marele Hotel al Statului“, edificiul urmând să capete multiple destinaţii de-a lungul timpului.

În perioada primului război mondial, hotelul a fost utilizat ca spital pentru militarii români, iar băile, fizioterapia şi instalaţiile au fost deteriorate. Între anii 1941-1945 hotelul a fost transformat în spital militar, mai întâi pentru români, apoi pentru germani, şi din nou pentru români.

După naţionalizare, s-a transformat în Întreprindere Balneară de Stat (IBS) şi a funcţionat cu 400 de locuri, profilat fiind pe 5 secţii: urologie, reumatologie, gastro-enterologie, cardiovasculare şi balneoterapie. Astăzi, după repetate lucrări de modernizare, hotelul funcţionează cu 356 de locuri.

Sanatoriul de silicoză de la Căciulata

În anul 1957, s-a înfiinţat, la Căciulata, sanatoriul pentru copii cu vârsta de 7-14 ani, care au rămas cu sechele după hepatita epidemică. Aceştia erau trataţi cu regim dietetic, ape minerale şi fizioterapie. Acest sanatoriu a funcţionat până în anul 1995.

Tot în 1957, a luat fiinţă sanatoriul de silicoză, singurul din ţară, destinat muncitorilor care lucrau în carierele de piatră şi în minele de cărbuni. La început a funcţionat cu 60 de paturi în Călimăneşti, iar din 1962 a fost mutat la Căciulata, al vila 1 Mai, având capacitate de 100 de paturi. Pacienţilor li se aplicau aerosoli cu miofilin, gerovital, fizioterapie, gimnastică medicală respiratorie şi climatoterapie. Acesta a funcţionat până în 1990.

Pe 7 aprilie 1972, de Ziua Mondială a Sănătăţii, a început construcţia Complexului Balnear de la Cozia, format din 5 hoteluri, fiecare cu câte 400 de paturi şi o modernă bază de tratament.

Baza de tratament, a cărei capacitate era de peste 5.550 de proceduri de balneofizioterapie pe zi, cuprindea secţiile: băi minerale de sulf, hidroterapie, electroterapie, aerosoli, masaj, săli de gimnastică medicală şi două piscine în interiorul clădirii.