Atunci când metodele de investigație devin insuficiente pentru o diagnosticare corectă, intervine biopsia, cea mai eficientă investigație prin care medicul poate să confirme sau să excludă existența unor
Melcii, o delicatesă în gastronomie și sursă de minerale
Pentru mulți dintre noi, a mânca melci nu este nici pe departe gustos, totuși oamenii au folosit în alimentația lor, din cele mai vechi timpuri, moluște de apă sau terestre. În cea mai veche carte de bucate din lume, „De Re Coquinaria” (Arta gătitului), gastronomul roman Marcus Gavius Apicius (a trăit în vremea împăratului Tiberius) a dedicat un întreg capitol „melcului roman”. Se presupune că Apicius a deschis pofta patricienilor spre gustul rafinat al melcilor prin felul în care aceştia erau preparați. În alte lucrări științifice sau istorice se menționează consumul melcilor de către numeroase popoare europene, cu predilecție în perioada posturilor religioase, melcii nefiind consideraţi carne, astfel că preoţii permiteau consumul lor.
Cele peste 60.000 tipuri de melci existente diferă fundamental, unele fiind acvatice, altele terestre, dar toate fac parte din specia Mollusca, fiind lipsiţi de schelet şi oase interne.
Carnea melcilor, asemănătoare cu carnea de pește, este săracă în lipide (0,5–0,8%), relativ săracă în calorii (60-80 cal/100 g), în schimb este bogată în proteine (12-16% faţă de 8,5% din carnea de pui), în substanțe minerale (1,5%), în azot (2,5%) şi în complexul de vitamine B, alături de Omega 3. Consumul de melci este considerat benefic pentru organismul uman, deoarece inhibă ateroscleroza şi tromboza, are efect antiinflamator şi acţionează preventiv în cazul alergiilor, depresiei şi a altor boli ale sistemului nervos.
Mâncărurile pe bază de melci sunt considerate delicatese. Printre ultimele tendinţe în gastronomia de lux se regăsește „caviarul alb”. Ouăle depuse de melci, asemănătoare unor perle albe, sunt marinate şi servite precum icrele de caviar. Fiecare ou de melc este selectat manual, cu penseta, fără să fie spart, iar pentru a umple un borcan de 50 de grame este nevoie de patru ore de muncă. Ouăle de melci au un gust uşor de pământ, de aceea trebuie să fie marinate în ierburi.
Ciumacata cu melci
Ingrediente: 500 g melci, 500 g roşii decojite, 50 g ouă de melci, 5 hamsii, ulei de măsline, mentă, ardei iute, doi căţei de usturoi, sare, piper. Mod de preparare: Se pun la foc uleiul şi usturoiul; când usturoiul devine auriu, se scoate din tigaie şi se pun hamsiile, roşiile tăiate bucăţi, menta, sarea, piperul şi ardeiul iute; când sosul s-a îngroşat, se adaugă melcii curăţaţi; se fierb timp de cel puţin o oră, adăugând apă cât este necesar. Înainte de a servi adăugați caviarul de melc în deschizătura cochiliei.
Mâncare de melci cu mămăliguță
Ingrediente: 300 g mălai, 500 g melci, 200 g unt, 1 lămâie, 1 legătură pătrunjel verde, sare, piper alb, 100 ml vin alb, 1 lingură făină albă, 100 g ceapă de apă sau șalote, 300 g smântână. Mod de preparare: Ceapa se toacă fin; usturoiul se curăță și se zdrobește; pătrunjelul se toacă; făina se pune în câteva linguri de apă. Apoi, într-o tigaie se pune untul la topit, se pune ceapa și se lasă să se evapore toată apa și se adaugă usturoiul; se pune carnea de melc și se lasă la foc mic, amestecând continuu. Când ceapa își schimbă culoarea, se adaugă câte o căniță de apă. După 20 de minute se adaugă vinul și făina cu apa; când sosul se leagă la foc mic, se condimentează cu suc de lămâie, piper alb și sare; la sfârșit se pune pătrunjelul tocat. Se prepară mămăliga, după care se montează farfuria astfel: o porție de mămăliguță, una de carne cu sos și o lingură de smântână. Se servește fierbinte.