Ne dor şalele!

Una dintre cele mai frecvente suferinţe este durerea lombară. Prezentă mai des la persoanele în vârstă, dar întâlnită şi la persoanele mai tinere, această suferinţă nu este întotdeauna uşor de diagnosticat şi de tratat. Specialiştii în domeniu susţin că numai în 20% din cazuri se poate identifica o cauză precisă (tumoră, infecţie, reumatism inflamator), în rest acest lucru fiind imposibil. De aceea, aceste dureri sunt cunoscute sub denumirea de „lombalgii comune“.

De fapt, 70% până la 85% din populaţie a suferit de dureri lombare cel puţin o dată în viaţă. Din datele oferite de cercetătorii francezi se înregistrează anual aproximativ 30% de cazuri noi, lombalgiile fiind cea de-a doua cauză de consultaţie medicală şi cea de-a cincea cauză de internare în spital.

Episoadele dureroase pot ţine mai puţin de două săptămâni (50%), între două săptămâni şi trei luni (21%) şi peste trei luni (26%). Aproximativ 22% dintre pacienţii cu lombalgie şi-au încetat activitatea din cauza acestei afecţiuni pentru diferite perioade de timp.

Un fapt demn de menţionat este că lombalgiile apar până la vârsta de 65 de ani, după această vârstă scăzând din cauze încă nedescoperite. Într-un studiu efectuat de canadieni pe 1.300 de muncitori din sectorul industrial s-a înregistrat prezenţa lombalgiilor în aproximativ 60% din cazuri. Acestea erau prezente mai ales la muncitorii care făceau eforturi fizice sau cărau în mod obişnuit greutăţi. În acelaşi timp s-a observat că suferinţa era prezentă şi la cei cu activitate sedentară, aceştia fiind spitalizaţi chiar mai frecvent decât ceilalţi.

Lombalgiile, prost tratate la români

Ca urmare a faptului că are implicaţii socio-economice importante, lombalgia a devenit o problemă majoră de sănătate publică. Reducerea capacităţii de muncă, absenteismul cauzat de crize determină pierderi economice importante şi creşterea cheltuielilor pentru îngrijirea acestor bolnavi. Există, de asemenea, şi unele costuri indirecte cauzate de pensionările de invaliditate şi de pierderile de producţie.

Sigur, costul global al lombalgiilor diferă în funcţie de ţară, deoarece include şi costurile necesare diagnosticului, nu numai terapiei. Astfel, în SUA se cheltuiesc de patru ori mai mulţi bani pentru diagnosticul şi terapia unei lombalgii decât în Franţa. Din păcate, nu dispunem de date asemănătoare pentru România, dar dacă judecăm că în medie se cheltuiesc pentru sănătate aproximativ 100 de dolari pe cap de locuitor şi pe an, realizăm că şi în acest caz durerea este insuficient sau prost tratată.

De ce apare durerea lombară

Dintre factorii de risc legaţi de apariţia durerii lombare se pot menţiona factori profesionali (mecanici de locomotivă, şoferi), unele anomalii ale coloanei vertebrale, tabagismul, sarcina, osteoporoza şi, nu în ultimul rând, factorii psihologici (stres psihosocial).

Câteva caracteristici ale acestor dureri merită subliniate, şi anume:

- simptomele cele mai intense se ameliorează de regulă în câteva zile;

- la cei mai mulţi dintre pacienţi durerile recidivează, dar aceasta nu înseamnă agravarea leziunilor preexistente;

- cu cât întreruperea lucrului din cauza lombalgiei acute este mai prelungită, cu atât scad şansele de a reveni în activitate;

- durerile lombare nu se intensifică, în general, cu trecerea anilor.

Metode de terapie a durerii

Tratamentul lombalgiilor comune este un tratament dublu, farmacologic şi nonfarmacologic. Tratamentul farmacologic cuprinde medicamente pentru combaterea durerii şi inflamaţiei (aspirină, nimesulid, diclofenac, indometacin, etc.), miorelaxante şi, de asemenea, o terapie locală, constând în infiltraţii cu corticoizi şi unguente sau creme ce conţin antiinflamatoare nesteroidiene.

Din arsenalul nonfarmacologic aş menţiona valoarea kinetoterapiei, care include manipulări vertebrale, masaje, reeducarea muşchilor coloanei vertebrale şi ortezele (corsete sau centuri lombare). Pentru tehnicile mai sofisticate, cum ar fi utilizarea ultrasunetelor sau a neurostimulării transcutane nu există date convingătoare pentru a demonstra eficacitatea lor în lombalgia acută.

▲ Repausul la pat nu este indicat

Alte terapeutici mai includ acupunctura (fără date semnificative în durerea acută), manipularea sub anestezie generală (cu risc de complicaţii neurologice) sau repausul la pat cu tracţiune (risc de complicaţii de decubit).

Legat de acest din urmă procedeu, studiile recente nu recomandă repausul la pat, ci efectuarea de activităţi concomitent cu tratamentul antialgic. Repausul la pat nu face decât să slăbească muşchii şi să favorizeze cronicizarea acestei afecţiuni.

Indicaţiile chirurgicale apar numai la durerile cauzate de hernia discului vertebral, în situaţia în care aceste dureri nu au putut fi calmate după un tratament intens de cel puţin 6 săptămâni. După operaţie durerile dispar în 70 până la 90% din cazuri, reluarea activităţii fiind posibilă într-o perioadă de la una până la trei luni. De regulă, în abordarea tratamentului unei lombalgii se recomandă mai întâi tratarea în centre specializate în terapia durerii (unde tratamentul este de regulă mai ieftin decât intervenţia chirurgicală şi cu şanse mai mari de revenire în activitate). Şi, dacă ţinem seama de faptul dovedit că stresul are un rol foarte important în declanşarea crizelor de lombalgie acută, atunci utilizarea unor terapii antistres se dovedeşte a fi utilă tuturor.