Nou-născuţii cu anomalii ale duodenului

Anomaliile congenitale ale duodenului sunt destul de frecvente, putându-se asocia cu prematuritatea, boala Down sau cu alte anomalii digestive sau extradigestive (atrezia de esofag, cardiopatii congenitale)

▲ Atrezia duodenală este o malformaţie congenitală caracterizată din punct de vedere anatomo-patologic prin lipsa completă a unui segment duodenal sau transformarea lui într-un colon fibros, fără structură şi lumen, iar clinic printr-un sindrom oclusiv neonatal.

Simptomatologia clinică debutează în primele zile de viaţă prin vărsături abundente cu conţinut alimentar şi suc gastric, iar uneori şi bilă.

Diagnosticul este tranşat de examenul radiologic, iar tratamentul este numai chirurgical, practicat cât mai precoce, deoarece malformaţia este incompatibilă cu viaţa

▲ Stenoza duodenală reprezintă îngustarea lumenului la niveluri diverse şi poate fi completă sau incompletă. În cazul stenozelor duodenale congenitale complete, debutul este în perioada neonatală, prin vărsături alimentare şi suc gastric, absenţa parţială sau totală a eliminării de fecale şi semne de deshidratare.

Stenozele duodenale incomplete determină o simptomatologie clinică mai atenuată sau pot rămâne nedepistate până la vârsta de 10-15 ani. Simptomul cel mai important este vărsătura bilioasă (cu conţinut de bilă) sau are un caracter cronic, asociindu-se cu dureri abdominale ameliorate de poziţia ghemuită. La aceste simptome se asociază meteorismul abdominal şi constipaţia, ce alternează cu perioade de diaree. Aceste simptome prezente sunt febra, început de deshidratare, scădere ponderală şi dezechilibru hidroelectrolitic şi acido-bazic. Examenul radiologic confirmă diagnosticul.

Tratamentul este medico-chirurgical. În stenozele duodenale incomplete se recomandă tratament postural (aşezarea copilului cu faţa în sus), cu capul uşor ridicat şi genunchii îndoiţi după alimentaţie, tubaj duodenal repetat şi administrarea de antispastice. După 4-5 zile, dacă simptomatologia nu cedează se impune reorientarea tratamentului.

Tratamentul chirurgical se adresează stenozelor duodenale complete şi stenozelor incomplete care nu sunt influenţate favorabil de tratamentul medical.

▲ Megaduodenul congenital este o malformaţie congenitală foarte rară şi constă într-o dilataţie exagerată a duodenului final izolat sau asociat cu alte malformaţii digestive.

Simptomatologia clinică este necaracteristică şi se traduce prin greţuri, vărsături bilioase, tulburări de tranzit, astenie, senzaţie de disconfort abdominal. Complicaţiile cele mai frecvente sunt: duodenite, ulcerul duodenal.

Tratamentul urmăreşte suprimarea ulcerului duodenal.

▲ Duodenitele vizează tulburări funcţionale motorii, cu stază duodenală, procese inflamatorii ale mucoasei duodenale şi pot fi clasificate în acute şi cronice.

Duodenitele acute apar ca urmare a unor procese inflamatorii la nivelul mucoasei duodenale, determinate de unele greşeli alimentare, ingestia unor substanţe iritante sau caustice, ingestia de medicamente, infecţii acute, crize alergice.

Duodenitele cronice apar din cauza unor obstacole în tractul gastro-duodenal, corpi străini intraduodenali, igienă alimentară defectuoasă, carenţe vitaminice, consumul de medicamente „ulcerogene“.

Simptomatologia este necaracteristică. Copilul este palid, prezintă greţuri, vărsături, prezintă gust amar în gură, dureri epigastrice, disconfort abdominal, intoleranţă pentru unele alimente (dulciuri, grăsimi, alimente acre), tulburări de tranzit intestinal, de obicei diaree. Mai târziu, copilul prezintă cefalee, astenie fizică, scădere ponderală şi reducerea randamentului şcolar.

Din punct de vedere evolutiv duodenitele se pot vindeca în câteva zile sau săptămâni de la încetarea agresiunii.

Tratamentul duodenitelor este dificil de realizat. Se urmăreşte administrarea unei alimentaţii şi medicaţii protectoare pentru mucoasa duodenală.

Se recomandă repaus la pat, care să alterneze cu perioade scurte de plimbări, schimbarea mediului şi asigurarea unui regim de somn-veghe echilibrat.

Alimentaţia trebuie asigurată după un orar regulat şi individualizat, în funcţie de bolnav şi forma de boală. Regimul alimentar trebuie să fie echilibrat, normocaloric, bogat în vitamine.

Tratamentul medicamentos va fi recomandat de medicul specialist.