Placebo, un medicament năstruşnic

▲ Autorităţi medicale reunite în manifestări ştiinţifice dedicate acestui subiect au atras atenţia că placeboterapia este o posibilitate terapeutică importantă, care poate aduce servicii deosebite pacienţilor şi medicilor, dacă este practicată cu discernământ şi bună intenţie ▲ Dacă pentru un medic onest folosirea placebo-ului cu bună credinţă în anumite cazuri, atent selectate, se justifică (fără a implica nici o recompensă pentru medic), în celelalte cazuri, în care indivizi fără scrupule profită de încrederea, naivitatea şi evident banii unor oameni disperaţi este vorba de şarlatanie şi trebuie sancţionată ca atare ▲

„…- Lizo, dă-mi, te rog, o pastilă! Mă doare tare capul!“, a strigat din fundul grădinii nenea Ionel. Tanti Liza, aflată în pragul casei a intrat, a răscolit sertarele, dar n-a găsit nici o pastilă. Profitând de faptul că Ionel nu avea la el ochelarii, i-a adus un pahar de apă şi un…nasture de cămaşă care, pentru cineva cu vederea mai slabă, seamănă cu o pastilă. Unchiul a înghiţit hapul şi a continuat să sape, mărturisind apoi că i s-a ameliorat durerea. El a fost beneficiarul unui…placebo!

Prin placebo (în latină – voi place) se înţelege un mijloc terapeutic lipsit de orice activitate care, administrat unui pacient, poate induce acestuia un efect.

Condiţia este ca pacientul să creadă că primeşte un medicament (sau tratament) activ. Chiar gestul de a injecta (fără ca în lichidul din seringă să existe un produs activ) poate influenţa starea pacientului – efect placebo.

Nu toate persoanele reacţionează la un placebo. Aceştia se numesc placeboinerţi.

Cei care reacţionează, placeboreactivii, pot mărturisi efecte benefice (placeboreactivi pozitiv) sau efecte adverse: greţuri, indispoziţie, insomnii (placeboreactivi negativ).

Un experiment clasic, în care s-a injectat la 670 de voluntari un lichid înfiolat, care conţinea doar apă distilată sterilă dată drept medicament, a dus la următoarele rezultate surprinzătoare: 75 de persoane s-au plâns de senzaţie de oboseală; 52 de scăderea capacităţii de concentrare intelectuală; 46 de somnolenţă; 44 au acuzat congestie nazală; 37 iritabilitate; 28 s-au plâns de dureri de cap; 17 au acuzat insomnie; 9 febră; 5 erupţii pe piele şi nu primiseră de fapt decât apă!

De aici se desprinde clar ideea că placeboterapia este o terapie eminamente psihologică, fiind datorată anticipării diminuării suferinţei şi speranţei într-un rezultat pozitiv.

Autorităţi medicale reunite în manifestări ştiinţifice dedicate acestui subiect au atras atenţia că placeboterapia este o posibilitate terapeutică importantă, care poate aduce servicii deosebite pacienţilor şi medicilor, dacă este practicată cu discernământ şi bună intenţie. S-a observat chiar efectul placebopozitiv la bolnavii cărora li s-a spus doar că vor primi un medicament nou.

Procentul de placeboreactivi este foarte variabil, în jur de 30% pentru medicamentele ce se adresează corpului şi aproximativ 40% pentru produsele farmaceutice utilizate în bolile psihice. De aceea, pentru a fi sigur că un medicament este cu adevărat eficient, el trebuie să ofere un procent de vindecări sau ameliorări cu mult mai mare decât efectul placebo.

Efectul psihologic, esenţial în placeboterapie

Se constată astfel că efectele unui medicament nu sunt legate numai de suportul chimic al componentelor sale, ci şi de ecoul psihologic pe care acesta îl declanşează.

Că este aşa o demonstrează un alt studiu făcut la pacienţi cu durere cronică. Aceştia au fost împărţiţi în două loturi, un lot primind un anestezic local, iar celălalt apă cu 9% o sare (ser fiziologic). Pacienţii şi-au notat pe o scară - riglă gradul de calmare a durerii. Rezultatul: cei care au primit ser fiziologic şi-au ameliorat durerea în proporţie de 69%, iar cei cu anestezic 74%. Mai mult chiar: cei care au primit serul fiziologic au indicat o mai rapidă instalare a efectului analgezic, în timp ce la anestezicul local efectul a fost mai de durată.

Toate acestea demonstrează faptul că e o mare greşeală să se disocieze medicina corpului de cea a psihicului. Dr. Arcadie Percek, care s-a ocupat şi de această temă, sugera că „unele pseudoremedii, unele terapii fantasmogorice, pot exercita la unii indivizi predispuşi efecte care nu sunt de neglijat“.

Aşa se explică „succesele“ unor vindecători improvizaţi, care, prin diversele „ape energetice“, „seruri minune“, ş.a. vând de fapt iluzii celor dispuşi să-i creadă şi să le ofere, adesea, sume impresionante.

Dacă pentru un medic onest folosirea placebo-ului cu bună credinţă în anumite cazuri, atent selectate, se justifică ( fără a implica nici o recompensă pentru medic), în celelalte cazuri, în care indivizi fără scrupule profită de încrederea, naivitatea şi evident banii unor oameni disperaţi este vorba de şarlatanie şi trebuie sancţionată ca atare.

De altfel, autorităţi numeroase din domeniul medical consideră că succesele clamate de către unele terapii alternative (homeopatia, aromoterapia, meloterapia, etc.) nu sunt decât rezultatul placebomanipulării. Pe scurt sunt la fel de eficiente ca un nasture de cămaşă înghiţit cu convingerea că e un antinevralgic…