Fructele călugărului (sau para călugărului) sunt mici, verzi şi se aseamănă cu nişte tărtăcuțe sau cu pepenele galben. Provin din Asia de Sud-Est și erau folosite încă din secolul al XIII-lea. Nu se
Remedii naturiste care ţin pancreatita în frâu
Cancerul pancreatic este o afecţiune destul de frecventă, în continuă extindere (4,2% din mortalitatea produsă prin cancere), depăşind rata cancerului stomacal. Boala apare mai frecvent între vârstele de 50-70 de ani, cu o uşoară preponderenţă la bărbaţi. În ţările dezvoltate este mai des întâlnită, mai ales la persoanele cu diabet zaharat sau cu pancreatită cronică veche de peste 10 ani. De aceea, persoanele care suferă de pancreatită este bine să se trateze la timp, pentru a evita declanşarea unui eventual cancer pancreatic.
S-a constatat că, la persoanele cu rude diagnosticate cu pancreatită cronică, riscul de a face cancer pancreatic este de 50 de ori mai mare. De asemenea, frecvenţa maximă a acestei boli se înregistrează în rândul persoanelor care lucrează în industria şi manipularea pesticidelor, în prelucrarea petrolului şi în fabricarea aluminiului. Dintre factorii declanşatori ai bolii, efecte majore au fumatul, alcoolul şi dieta dezechilibrată, în care predomină grăsimile (cu conţinut ridicat în acid linoleic), prăjelile şi afumăturile, în detrimentul fructelor şi legumelor proaspete. Diagnosticarea cancerului pancreatic se poate stabili prin analiza sângelui, când apare o stare de anemie gravă, leucocite crescute, VSH şi fibrinogen mare. În plus, se recurge la ecografie abdominală, tomografie computerizată cu substanţe de contrast şi la RMN, completate prin biopsie. Dacă nodulul canceros se formează pe capul pancreasului, va apărea repede icterul mecanic, prin comprimarea căii biliare principale. Dacă apare pe corpul sau coada pancreasului, simptomele sunt mai lente şi se manifestă prin dureri în stânga abdomenului, sub coaste, până în omoplatul stâng, adesea confundate cu durerile de splină. Recomandări fitoterapeutice pentru uz intern În pancreatită, medicina naturistă recomandă următoarele tratamente: - decoct din lichen de piatră, preparat cu o linguriţă herba la 250 ml apă, care se fierbe cinci minute; după răcire la 400C se adaugă un vârf de cuţit de bicarbonat de sodiu şi se beau trei căni pe zi, cu 30 de minute înainte de mesele principale, având efecte foarte bune în stimularea secreţiilor pancreatice; - infuzie din anason: 10 grame seminţe pisate la 250 ml apă clocotită; se infuzează acoperit 15-20 minute şi se bea o cană pe zi, fracţionată în trei reprize, înainte de mese; - infuzie din sânziene: două linguriţe herba uscată şi mărunţită se infuzează 15 minute în 250 ml apă clocotită, se strecoară şi se beau două-trei căni pe zi; - macerat la rece de obligeană, dintr-o linguriţă rădăcină uscată şi mărunţită ţinută timp de 8-12 ore în 250 ml apă rece; în ziua următoare se încălzeşte uşor, se strecoară şi se bea câte o înghiţitură înainte şi după fiecare masă principală (în total şase înghiţituri pe zi); - tinctură din lichen de piatră (20 g herba uscată la 100 ml alcool 700); se macerează 10 zile, se strecoară şi se iau câte 15-25 picături înainte de mese; - tinctură de păpădie (20 g rădăcini uscate şi mărunţite la 100 g alcool 700); se macerează timp de 14 zile la soare sau aproape de o sursă uşoară de căldură şi se iau câte 15-20 picături de 2-3 ori pe zi; - ulei eteric de anason, din care se iau câte 8-12 picături pe zi, fracţionate în 2-3 reprize; - tijă de păpădie (6-10 tije proaspete) se consumă zilnic într-o cură de primăvară, alături de o salată din frunze proaspete de păpădie. Amestecurile de plante recomandate sunt arnică, genţiană, mentă, nalbă de grădină, păpădie, pelin, pufuliţă, sânziene, siminoc, traista-ciobanului, urzică vie şi valeriană. Reţeta autorului: anason (seminţe), lichen de piatră, sânziene, păpădie, pufuliţă (herba), muşeţel (flori), obligeană şi valeriană (rădăcini). Din acest amestec se iau două linguriţe la 250 ml apă clocotită, se infuzează acoperit 10 minute, se strecoară şi se beau trei ceaiuri îndulcite pe zi. În uz extern, pe suprafaţa abdomenului, în zona pancreasului, se unge pielea cu unguent de gălbenele şi apoi se pune o cataplasmă cu herba zdrobită de coada-racului. Dieta trebuie să stimuleze secreţia pancreatică În terapeutica bolilor pancreasului, alimentaţia are un rol esenţial. Întrucât bolnavii sunt expuşi la diferite dereglări metabolice, este necesară stabilirea unei diete adecvate, obligatoriu hipercalorică pentru a preveni scăderea energiei şi a masei corporale. Tratamentul dietetic va debuta printr-un repaus digestiv total pe o durată de 24 ore. În următoarele 2-3 zile se interzice orice alimentaţie pe cale bucală, care ar putea accentua durerile. Pentru echilibrarea necesarului de lichide din organism se va recurge la un regim hidric cu soluţii nutritive, în care se introduce glucoză şi aminoacizi, administrate prin perfuzii, în cateterul venos central. După 4-5 zile se poate trece la o dietă orală semilichidă (300-400 ml pe zi), formată din ceaiuri medicinale şi sucuri nesărate din tomate, cu adaos de vitamine liposolubile (A, D şi K) şi vitamine din grupul B (B12). După ce au trecut 7-10 zile de la declanşarea crizei, se adaugă în alimentaţie lapte degresat şi lapte prins, rasol de pui sau viţel, ulei presat la rece (în salate), unt, miere de albine, puţină pâine, legume bine fierte, sucuri de fructe şi compoturi (din cireşe, lămâi, portocale). Urmează un regim dietetic hiperproteic şi hiperglucidic, în funcţie de toleranţa specifică a organismului, cu excluderea categorică a băuturilor alcoolice şi a medicamentelor tari. Această dietă de cruţare a pancreasului are rol de stimulare a secreţiei pancreatice, cu condiţia adăugării de enzime (triferment, procaină) şi substanţe antispastice, antibiotice, colagoge şi sedative, care vor contribui la normalizarea mişcărilor abdominale. Trebuie să se ştie că pancreasul nu suportă o alimentaţie excesivă cu mâncăruri gătite cu grăsime, carne roşie, vânat, produse zaharoase rafinate, sucuri sintetice, ciocolată, cafea şi, mai ales, alcooluri. Fructele verzi drenează lichidul pancreatic Pancreasul va fi dezintoxicat printr-un consum sistematic de legume proaspete, care au capacitatea de a stimula funcţiile pancreatice (spanac, urzici tinere, tomate, vinete, ridichi, varză, conopidă, praz, castraveţi, fasole verde). Sunt eficiente şi fructele (cireşe, piersici, caise, mere, prune, gutui, afine, coacăze negre şi roşii, lămâi, portocale, mandarine, banane, cătină albă, alune, nuci), consumate proaspete sau în sucuri naturale, băute dimineaţa pe stomacul gol, în cure de câte opt zile. Mai bune sunt fructele verzi, crude, consumate ca atare sau în diferite preparate culinare, având rol important în drenarea lichidului pancreatic. În toate afecţiunile pancreatice, raţia alimentară va fi fracţionată zilnic în 5-6 mese mici de zi, uşor de digerat, pentru a nu suprasolicita funcţiile pancreasului bolnav. Pe cât posibil, hrana să nu fie prelucrată termic şi se mestecă foarte bine pentru a stimula salivaţia. Regimul de viaţă şi măsuri de prevenţie Imediat după declanşarea crizelor, pacientul va fi internat, obligatoriu, în spital, unde vor fi aspirate secreţiile acide ale stomacului cu ajutorul unei sonde, introdusă prin esofag. În continuare se impune repaus la pat, într-o încăpere izolată. Din cauza pericolelor de agravare rapidă a bolii, va fi necesară o îngrijire intensivă şi la timp, pentru a mări şansele de supravieţuire. Durerile violente vor fi atenuate cu pungi de gheaţă pe epigastru şi prin intermediul unor analgezice şi, la nevoie, prin anestezie peridurală. În fiecare seară se recomandă să se facă o baie ascendentă de şezut şi pe partea superioară a abdomenului. Urmează o compresă rece cu alcool şi o compresă cu plante, timp de o oră şi iarăşi o baie ascendentă rece, timp de câteva minute. În cursul zilei, bolnavul va face frecvente respiraţii complete, pentru a stimula funcţiile pancreasului şi irigarea sangvină normală. Înainte de fiecare masă principală se vor lua câte două tablete de Redigest, iar după mese bolnavul va sta culcat şi i se va aplica parafină caldă pe epigastru. Tratamentul balneoclimateric Este eficient consumul zilnic, înainte de mese, a apelor minerale provenite de la staţiunile Slănic-Moldova, Călimăneşti, Căciulata şi Sângeorz.