Remedii naturiste pentru combaterea sângerării nazale

▲ Epistaxisul este o hemoragie superioară, care provoacă o mare derută în viaţa bolnavului ▲ Aceasta este o sângerare nazală, unilaterală sau bilaterală, care apare atât în momente de repaus, cât, mai ales, în urma unor eforturi fizice, la toate vârstele ▲ Survine, mai ales, la copii, adolescenţi, bărbaţi adulţi şi vârstnici ▲ Denumirea derivă de la cuvântul grecesc „staxis“ - a curge picătură cu picătură ▲

Provenienţa sângelui nu este legată, obligatoriu, de vreo afecţiune a aparatului digestiv şi derivă din zone foarte diverse ale organismului. În primul rând, sângele provine din mucoasa nazală, în urma unei ruperi de vase din nas, în partea din faţă a septului nazal, în aşa-zisa «zonă Kiesselbach».

Cauzele care provoacă sângerările nazale sunt multiple. La copii, cu agitaţie psihomotorie accentuată, pot să apară hemoragii nazale nocturne, în special în a doua jumătate a nopţii. Frecvenţă mare a bolii survine şi la pubertate, în timpul sarcinii şi la insuficienţă ovariană din timpul menopauzei.

Epistaxisul posttraumatic se află într-o extindere sistematică, în urma accidentelor tot mai frecvente apărute la tineri şi la sportivi care primesc lovituri violente şi repetate la nivelul nasului şi a feţei (boxeri, practicanţi de arte marţiale, lupte greco-romane, lupte libere) sau la sportivii care fac eforturi mari în condiţii de temperaturi ridicate, în ore de caniculă (fotbal, tenis de câmp, maraton, ciclism).

Ce declanşează hemoragia nazală?

Factorii externi declanşatori ai hemoragiei nazale sunt de ordin local sau general. Ca factori locali, au efect direct: strănutul zgomotos şi suflarea incorectă a nasului; scărpinatul în nas, zgârâituri cu unghia şi introducerea de corpuri străine care pot provoca inflamarea şi infectarea foselor nazale; inhalarea de pulberi şi substanţe volatile corozive, provenite din industria chimică şi minieră; formarea de cruste prin uscarea mucoasei, după un guturai sau după o insolaţie prelungită; apariţia unor formaţiuni tumorale în cavităţile nazale; rinite acute şi alergice sau formarea de polipi nazali.

Numeroşi factori sunt de ordin general: schimbarea presiunii atmosferice, în cazul ascensiunilor montane sau în deplasările cu avionul la mari altitudini; schimbarea bruscă a condiţiilor de vreme, în special primăvara sau la sfârşitul toamnei; activitate fizică intensă la temperaturi înalte sau la mare adâncime; stări patologice hepatobiliare, cerebrale, cardiovasculare (cu tensiune arterială foarte mare), infecto-contagioase (gripă, scarlatină), afecţiuni pulmonare (emfizem pulmonar, astm bronşic, tuse convulsivă, tuberculoză); boli ale sângelui (anemii grave, hemofilie, leucemie); dereglări ale vitezei de sedimentare a globulelor roşii; carenţe de vitamine; intoxicaţii cu oxid de carbon, fosfor sau plumb; fracturi la baza craniului; excese gastronomice, alcoolism; folosirea în doze de exces a medicamentelor antialgice şi a aspirinei, care produce fragilitatea vasculară.

Dacă la copii, 90% dintre cazurile de hemoragii nazale sunt uşoare, la adulţi aceste afecţiuni pot indica o boală destul de gravă. La persoanele corpolente, hipertensive şi cu un procent ridicat de hemoglobină, hemoragiile repetate din nas nu trebuie să alarmeze, deoarece constituie o „supapă de echilibrare“, prin care se elimină o parte din excesul de sânge din vase, evitând astfel complicaţiile serioase, cum ar fi congestia cerebrală sau paralizia. Tratamentele hemoragiilor constau dintr-un arsenal de măsuri luate de urgenţă, în funcţie de debitul sângelui eliminat.

Măsuri de urgenţă, în caz de epistaxis

Ca prime măsuri se impun: repausul absolut la pat, culcat pe spate, cu genunchii îndoiţi, fără mişcări energice; în hemoragiile severe nu se consumă nici un aliment, în afară de apă îndulcită, luată cu linguriţa, la intervale mici, de 30-60 de minute; în hemoragiile uşoare se vor consuma numai ceaiuri simple sau în amestec cu lapte sau cu suc de fructe, luate cu linguriţa, în cantităţi reduse; administrarea de substanţe antiacide la intervale de 2-4 ore, precum şi medicamente antiulceroase, care pot rezolva sclerozările varicelor esofagiene sau a ulcerelor hemoragice; adăugarea de fier feros (200mg de 3 ori pe zi) până la redresarea hemoragiei şi la dispariţia anemiei feriprive; injectarea de adrenalină în craterul hemoragic.

Tratamentele fitoterapeutice

Atât în hemoragiile digestive, mai uşoare şi discontinue, cât şi în sângerările nazale sunt recomandate infuzii sau decocturi folosite fie intern, fie extern, prin tamponări locale sau cataplasme, cu plante medicinale care conţin cantităţi ridicate de taninuri şi vitamina K, cu acţiuni astringente, hemostatice şi cicatrizante.

În uz intern sau extern sunt eficiente: decoct de stejar din două linguriţe scoarţă uscată la 200 ml apă clocotită - se fierbe 5 minute, se strecoară, se îndulceşte cu miere şi se bea fracţionat, în cursul unei zile, la intervale de 30 de minute, având efecte astringente şi antiseptice asupra florei microbiene, hemostatice şi cicatrizante la apariţia sângerărilor interne sau externe; acelaşi decoct se foloseşte în tamponări în nara sângerândă sau cataplasme călduţe pe nas şi obraji; infuzie de salcie dintr-o lingură scoarţă la 200 ml apă clocotită - se infuzează 15 minute şi se beau 1-2 căni pe zi (cu excepţia persoanelor care sunt alergice la aspirină); infuzie de urzică vie dintr-o lingură frunze uscate şi mărunţite la 250 ml apă în clocot - se infuzează acoperit timp de 15 minute, se strecoară şi se beau 2-3 căni pe zi, cu efecte imediate de oprire a hemoragiilor datorită conţinutului ridicat în vitamina K. La persoane cu mare sensibilitate la sângerări, se recomandă o cură din ceaiuri de urzică, completate cu supe din urzică, morcov şi ceapă (bogate în fier), cu efecte fortifiante; infuzie de traista-ciobanului dintr-o lingură herba uscată şi mărunţită la 200 ml apă clocotită - se infuzează acoperit 15-20 de minute, se strecoară şi se beau 1-2 căni pe zi, având proprietăţi hemostatice, cu efecte asupra coagulării sângelui, vasoconstricţie şi în reducerea tensiunii arteriale. Acţiunea coagulantă a acestei plante era cunoscută de multă vreme. În timpul Primului Război Mondial, în lipsa medicamentelor, soldaţii foloseau infuzia de traista-ciobanului pentru spălarea rănilor sângerânde; infuzie de coada şoricelului dintr-o linguriţă flori mărunţite la 250 ml apă clocotită - se infuzează acoperit 10-15 minute şi se beau două căni pe zi, înainte de mese, prin înghiţituri rare. Aceeaşi infuzie se aplică sub formă de cataplasme pe frunte şi tâmple sau ca tampoane de vată puse în nara sângerândă. Datorită conţinutului în achileină şi vitamina K, se reduce durata de coagulare a sângelui şi se opresc hemoragiile nazale, într-un interval de 1-2 ore, inclusiv în cazul utilizării tampoanelor de vată îmbibate cu infuzie sau după comprese pe tâmple şi pe ceafă; infuzie sau decoct de coada calului (o linguriţă herba uscată la 200 ml apă), se infuzează 5-10 minute şi se foloseşte intern (câte 2-3 căni pe zi) sau extern pentru aspiraţii nazale, comprese în jurul nasului şi la nivelul cefei, spălături sau tamponări nazale.

Infuzia de troscot combate sângerările la copii

- infuzie de troscot din 1-2 linguriţe rădăcini uscate şi măcinate la 200 ml apă în fierbere; se infuzează acoperit 10-15 minute şi se beau 2-3 căni pe zi, în cură de lungă durată, având efecte cicatrizante în oprirea hemoragiilor interne şi a sângerărilor nazale, mai ales la copii;

- infuzie din frunze sau coji verzi de nuci (1-2 linguriţe la 250 ml apă clocotită); se beau 1-2 căni pe zi, având efecte antihemoragice datorită conţinutului ridicat în taninuri;

- decoct de ciuboţica cucului dintr-o linguriţă rădăcini uscate la 200 ml apă rece; se fierbe 5 minute, se infuzează 15 minute şi se pun cataplasme pe nas şi obraji, de mai multe ori pe zi;

Alte specii utilizate separat sunt: frunze (de afin, patlagină), herba (de coada racului, răchitan, sânziene galbene, sunătoare, creţuşcă), flori (de gălbenele), mătase (de porumb) şi rădăcini (de cerenţel şi brusture). În amestecuri pentru prepararea de infuzii sau decocturi sunt propuse: răchitan (40 g), urzică vie (30 g), coada racului (20 g), mătase de porumb (10 g) sau amestec din traista ciobanului, creţişoară, coada calului, coada racului, răchitan, urzică vie, nuc (frunze), alun (frunze), fiecare plantă luată în părţi egale.

Pulberea din scoarţă de stejar are efect asupra florei microbiene

- tincturi din coada şoricelului, traista ciobanului, echinacea, gălbenele, patlagină, preparate în raport 1:5 (20 g plantă macerată timp de 14 zile în 100 ml alcool 700) din care se consumă câte 15-20 picături, de 3 ori pe zi, cu efecte în reglarea hemoragiilor abundente;

- vinuri medicinale preparate din traista ciobanului, flori de alun, sclipeţi sau sânişoară care se consumă câte un pahar pe zi;

- ulei din cătină albă, luând 1-2 linguriţe de 3 ori pe zi, înainte de fiecare masă, cu puţină miere de albine;

- pulbere din herba de coada calului uscată şi măcinată din care se ia zilnic câte 3-4 vârfuri de cuţit;

- pulbere din scoarţă de stejar măcinată fin care se trage pe nas pentru a opri hemoragiile nazale, cu efect astringent asupra florei microbiene şi cu acţiune astringentă de precipitare a proteinelor.

Regimul alimentar

O atenţie deosebită se va acorda asigurării necesarului de vitamină K antihemoragică, o vitamină liposolubilă care intervine în coagularea sanguină. Doza zilnică de 10-55 mg se administrează sub formă naturală de legume proaspete (broccoli, spanac, varză, conopidă, mazăre verde), bogate în vitamina K, având rol în biosinteza protrombinei, un agent procoagulant natural, absolut necesar persoanelor cu frecvente hemoragii nazale.

Regimul de viaţă

Există un complex de metode care pot fi folosite pentru oprirea hemoragiilor nazale, în funcţie de intensitatea bolii: evitarea strănutului zgomotos şi a suflării puternice a nasului; evitarea eforturilor fizice şi ridicarea de greutăţi mari (haltere, saci, mobilă); aplecarea capului înainte şi nu spre spate, deoarece sângele scurs în faringe ar putea fi aspirat pe căile respiratorii; comprimarea cu degetul a aripilor nazale timp de 10-15 minute; ridicarea deasupra capului a mâinii de partea căreia este nara sângerândă; introducerea în nară a unui tampon de vată muiată în apă oxigenată sau în soluţie de antipirină 10%; aspiraţii nazale sau tamponarea foselor nazale cu vată îmbibată în zeamă de lămâie, suc de afine şi gutui, apă oxigenată, oţet de mere, soluţie de gelatină şi soluţie salină diluată (o linguriţă la 500 ml apă călduţă); ridicarea capului în timpul somnului cu ajutorul unei perne în plus; aplicarea pe nas, obraji, frunte şi ceafă a unor comprese reci sau cu gheaţă care pot contracta imediat vasele sanguine pentru a opri sângerarea; efectuarea de băi foarte reci la mâini şi picioare, de durate scurte, sau duşuri reci pe spate (de două ori pe zi); evitarea consumului de aspirină şi alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (Naproxen, Ibuprofen), a medicamentelor antihistaminice şi a medicamentelor aplicate sub formă de sprayuri nazale; efectuarea unor termocauterizări la nivelul petei vasculare din interiorul foselor nazale, după o prealabilă anestezie, în cazul unei fragilităţi vasculare accentuate.