Sfaturi pentru prepararea sănătoasă a bucatelor de Crăciun

Peste câteva zile soseşte, spre bucuria tuturor creştinilor, sărbătoarea mult aşteptată a Crăciunului. La sfârşitul postului premergător Naşterii Domnului Iisus Hristos suntem curaţi, atât fizic, cât şi sufleteşte, şi pregătiţi pentru întâmpinarea sărbătorilor. Cu toate acestea, trebuie să ne amintim în tot acest interval să ne hrănim cumpătat, să nu facem abuz de mâncăruri grase şi să nu consumăm în exces băuturi alcoolice.

Pentru aceste zile speciale, cu mare încărcătură emoţională, în aproape toate familiile se fac pregătiri intense pentru mesele îmbelşugate din cele trei zile de Crăciun, prelungite apoi cu sărbătoarea Anului Nou şi apoi cu Boboteaza şi Sfântul Ioan. Gospodinele prepară în această perioadă felurite mâncăruri în care predomină carnea de porc, cu adaos de mezeluri, afumături, peşte prăjit, slănină, nelipsitele sarmale (eventual cu bucăţele de slănină), fripturi grase, prăjeli, sosuri grele, maioneze, cozonac şi alte dulciuri gătite în casă. Toatea acestea urmează să fie „udate“, din belşug, cu licori bahice (ţuici, coniacuri, bere şi vinuri) sau cu băuturi carbogazoase şi dulci, în timpul mesei şi după masă, care produc balonări.

După cum constatăm, din bogăţia culinară nu lipseşte carnea de porc, tradiţională, dar care, în exces, prin efectele toxinelor pe care le conţine, poate declanşa unele afecţiuni destul de grave, mai ales la persoanele care au respectat, în totalitate, rigorile postului alimentar. Foarte apreciată este carnea de porc prăjită în tigaie sau preparată la grătar, iar în alte cazuri pregătită sub formă de cârnaţi puternic condimentaţi sau caltaboşi. Adesea, toate aceste bucate sunt unse, în prealabil, cu grăsimi, pentru a intensifica mirosul şi gustul.

După 6 săptămâni de restricţii de la mâncare, omul este pus în faţa unor mese încărcate, care declanşează poftele gastronomice şi îndeamnă la consumul unor cantităţi prea mari de alimente. Mesele hipercalorice din zilele de Crăciun, care depăşesc adesea 3.000-5.000 calorii, pot da complicaţii digestive, reactivând ulcerul gastro-duodenal, hemoragiile digestive, colica biliară, pancreatita şi enterocolitele acute. În locul refacerii organismului şi a autovindecării unor maladii după cele şase săptămâni de post, pot apărea noi suferinţe, resimţite imediat (disconfort abdominal, greţuri, vome, diaree, constipaţii, ameţeli). Unele suferinţe pot avea manifestări necruţătoare sau urmări de durată.

Din „neatenţie“, puteţi lua în greutate cu până la 6 kg

Nu întâmplător, în aceste zile de sărbătoare, urgenţele medicale sunt foarte frecvent solicitate, iar spitalele se umplu cu bolnavi care au postit în preajma Crăciunului, iar de sărbători au mănâncat fără restricţii, orice şi oricât.

S-a constatat că în timpul sărbătorilor de iarnă este posibilă creşterea în greutate a unor persoane cu 3-6 kg. Acestă creştere în greutate nu este provocată numai de consumul excesiv de dulciuri şi carne.

Studii recente făcute în Italia au dovedit că organismul uman, privat de produse animale pe o perioadă mai lungă de timp, reacţionează printr-o serie de mecanisme care pot duce la îngrăşare. În primul rând creşte apetitul alimentar, antrenând toate funcţiile tubului digestiv şi glandele anexe, în special pancreasul. Creşte foarte mult viteza de secreţie a sucurilor digestive şi activitatea unor enzime, favorizând o metabolizare mai eficientă a alimentelor ingerate şi mărind aportul nutritiv.

În această situaţie, omul trebuie să înţeleagă că „mănâncă atât cât îi trebuie pentru a trăi şi nu trăieşte pentru a-şi face un hobby din multitudinea preparatelor alimentare,“ cum spunea Nicolae Iorga, care mai sublinia că „excesele sunt vicii care se comportă ca nişte călăi, ce te chinuie şi te omoară încet, cu o sabie neascuţită“.

Moderaţie şi calm în timpul meselor

Bune exemple ne dau popoarele orientale, în special cele tibetane şi japoneze, care pledează pentru o alimentaţie cumpătată, cu cantităţi reduse caloric, punând mare preţ pe evitarea prelucrării exagerate a hranei prin prăjeli şi tratamente chimice şi pe modul în care se desfăşoară ritualul mesei, în linişte, răbdare şi respect faţă de comeseni. Prin tradiţii multimilenare, aceste popoare consumă foarte puţine grăsimi, sosuri şi prăjeli, fapt ce se corelează cu rata scăzută a îmbolnăvirilor grave, inclusiv de cancer.

În timpul mesei se neglijează atmosfera care trebuie să asigure o ambianţă minunată pentru o digestie totală. Trebuie să nu se uite că digestia asigurată de distazele salivare, de bila fabricată în ficat şi de sucurile gastrice din stomac şi din intestine cere o atmosferă plăcută la masă, fără grabă şi cu o masticaţie completă a alimentelor. Nu sunt de lăudat cei ce golesc primii farfuriile şi paharele, pentru a cere o repetare.

Se întâmplă ca la îndemnurile insistente ale gazdei, foarte amabilă şi greu de refuzat, totul să se consume în mare viteză, atât mâncărurile, cât şi băuturile, pentru a se ajunge la cafele, cozonaci şi la plăcinte calde şi bine însiropate. Dumicaţii alunecă rapid pe gât, unii după alţii, fiind deosebit de apetisanţi şi delicioşi pentru papilele gustative.

Sfaturi pentru prepararea sănătoasă a alimentelor

Alegerea unor aperitive uşoare, cu muşchi de pui sau de curcan, brânzeturi degresate, fructe de mare, friptură de curcan, pui sau vită, peşte slab, cartofi piure, multe zarzavaturi proaspete, fructe şi necesarul de apă plată.

La prepararea mâncărurilor ar fi bine să se ţină seamă de următoarele:

- gătitul fără grăsime animală se face în abur, folosind vase cu teflon sau Zepter;

- la fripturi la cuptor se poate înlocui o parte din uleiul vegetal cu vin sau suc de lămâie;

- sosurile să nu fie îngroşate cu făină, ci cu brânză degresată de vaci;

- la desert, în locul tortului de ciocolată, se recomandă cozonac, prăjituri cu fructe sau salată de fructe.

Somnul după masă, un duşman sigur

După o masă copioasă este indicată o plimbare uşoară, timp de 30-60 minute în aer liber, pentru a ajuta digestia. Nu este indicată culcarea în poziţie orizontală, deoarece favorizează creşterea acidităţii în stomac, cu deversarea acidului clorhidric în esofag, unde declanşează arsurile (pirozis).

Sunt şi cazuri ca la aceste mese festive, când se adună mai multe familii, să se discute probleme cu caracter conflictual, legate de afaceri neizbutite, nerealizări şcolare sau în gospodării, toate însoţite de o sonorizare acută a muzicii, ce „zgârie“ pe creiere. În plus, stresul poate creşte glicemia, cu mare pericol pentru persoanele diabetice. De aceea, este indicată ascultarea unei muzici plăcute, în ritm lent.

Iată că o petrecere ce trebuie să rămână de neuitat poate avea urmări nedorite, din cauza nerespectării celor mai elementare raţiuni medicale. Mai întâi apare senzaţia de oboseală, toropeală, stare de stres şi prea-plin. Ca urmare a indigestiei greoaie, încep balonările, durerile gastro-ulceroase şi abdominale, colitele acute şi crizele de ficat, pancreas şi vezică biliară.

De aceea se recomandă ca în zilele de mare înălţare sufletească ale sărbătorilor de Crăciun să predomine, în fiecare familie, cumpătarea, evitarea abuzurilor, buna dispoziţie, armonia, calmul şi multă dragoste faţă de cei din jur.

▲ Ceaiuri pentru suferinţele provocate de mesele copioase

Printre afecţiunile cel mai frecvent întâlnite după sărbători se numără gastritele, hemoragiile digestive, pancreatitele şi chiar ulcerul gastric.

Tratarea naturistă a gastritelor

Gastritele hiperacide se tratează cu plante care conţin principii active slab alcaline, antiinflamatoare şi cicatrizante, administrate neîndulcite sub formă de infuzii sau decocturi din flori de salcâm, muşeţel şi gălbenele, herba de coada-calului, păpădie, patlagină şi rădăcini de tătăneasă, obligeană şi lemn-dulce. Dimineaţa şi seara este indicat să se ia câte o lingură de ulei de sunătoare.

Gastritele hipoacide se tratează cu infuzii sau tincturi din schinel, gălbenele, sovârv, mentă, roiniţă, obligeană, sunătoare, ţintaură, măghiran, chimion şi portocale (coji).

Gastritele toxialimentare se tratează cu ceaiuri de muşeţel, mentă, roiniţă şi coada-racului, îndulcite cu miere de albine. La acestea se adaugă o cură cu oţet de mere, diluat în apă (două linguriţe la 200 ml) din care se bea câte o lingură la intervale de 5 minute până la încetarea durerilor.

Gastritele foarte dureroase se ameliorează cu ceaiuri calmante care conţin herba de mătăciune, pelin şi coada-racului, flori de siminoc, muşeţel şi coada-şoricelului, rădăcini de tătăneasă, valeriană, genţiană şi obligeană, seminţe de anason, chimion şi fenicul. Efect imediat are şi o cană cu apă caldă şi purificată prin 6 fierberi repetate, băută înainte de mese.

Gastritele alcoolicilor sunt remediate cu decocturi din frunze de roiniţă, seminţe de fenicul şi rădăcini de lemn-dulce, câte 3 căni de ceai cald pe zi.

Gastritele cu hemoragii interne, prin care se elimină sânge de culoare închisă (brun-negru) din cauza reacţiei cu acidul clorhidric din sucul gastric, se tratează cu un decoct din scoarţă de stejar, rădăcini de troscot, flori de muşeţel şi herba de traista-ciobanului şi urzică vie.

În toate tipurile de gastrite, mai ales în cele hipoacide, se recomandă să se bea câte un păhărel de 50 g cu miere de albine, de trei ori pe zi, cu 30 de minute înainte de mesele principale.

Remedii pentru tratarea pancreatitei

Pentru tratamentul pancreatitei sunt indicate plante cu proprietăţi colagoge şi acidifiante cum sunt: nalba de grădină, lichenul de piatră, anason, coada-racului, sub formă de infuzie sau macerat, dar şi decocturi din amestecuri de plante (arnică, muşeţel, mentă, păpădie, valeriană). De asemenea, pe suprafaţa abdomenului, în zona pancreasului, se unge cu alifie de gălbenele şi apoi se pune o cataplasmă cu herba de coada-calului.

În primele zile de pancreatită acută se interzice orice alimentaţie pe cale bucală, care ar putea stimula secreţia pancreatică şi accentua durerile. Se recurge la soluţii nutritive de glucoză şi aminoacizi, administrate prin catater nervos central. După 4-5 zile se trece la o dietă orală semilichidă (300-400 ml pe zi), bogată în glucide, formată din ceaiuri îndulcite şi sucuri nesărate din tomate, castraveţi, ridichi, cireşe, portocale şi lămâi, la care se adaugă fermenţii pancreatici (triferment şi procaină) şi vitamine liposolubile (A, D, K).

La 2-3 săptămâni după crizele pancreatice acute şi în cazul pancreatitei cronicizate se impune respectarea unui regim dietetic complet, hiperproteic şi hiperglucidic, pentru refacerea organismului, cu excluderea acloolului, a grăsimilar animale şi a exceselor alimentare, ţinând seama de bolile asociate (colecistite, duodenite, stomac operat).

Tratamente pentru ulcerul gastric reactivat

În uz intern cele mai eficiente sunt curele de lungă durată folosind zilnic, înainte de mesele principale, infuzii de gălbenele, luate separat sau în amestecuri cu tătăneasă, muşeţel, coada-şoricelului, patlagină, nalbă, lavandă, roiniţă, păpădie, pir, iarba-tâlharului, troscot, şovârv.

Este foarte eficace maceratul din rădăcină de tătăneasă, îmbogăţit cu alantoină, care contribuie la cicatrizarea nişelor în câteva săptămâni. În ulcerul duodenal cu hemoragii interne (melene) se recomandă speciile medicinale care au proprietăţi emoliente şi antibiotice, reacţii alcalinizante şi conţin vitamine regeneratoare (gălbenele, răchitan, iarba-tâlharului, patlagină, muşeţel, obligeană, sunătoare şi ienupăr).

Bune rezultate se obţin cu amestecul din ulei de gălbenele şi ulei de sunătoare, din care se ia câte o lingură dimineaţa şi seara, cu 30 de minute înainte de mese, timp de 20 de zile, având acţiuni cicatrizante, antiseptice şi antiinflamatoare.

În tratamente externe sunt recomandate comprese şi cataplasme cu bitter suedez în perioadele de criză sau cataplasme puse pe zona epigastrică, cu terci de tătăneasă şi coada-calului sau cu frunze de varză. Înainte de aplicarea cataplasmei se unge zona cu ulei sau unguent de gălbenele.

Apiterapia recomandă:

- cură cu polen (câte două linguriţe de două ori pe zi înainte de mese);

- propolis (2 g pe zi sau câte 20 de picături de tinctură, de două ori pe zi, în 6 linguri cu apă sau ceai).