Simptome şi profilaxie în litiaza renală

Litiaza renală este o afecţiune caracterizată prin formarea de calculi (pietre) la nivelul rinichilor, în urma precipitării substanţelor care în mod normal se găseau dizolvate în urină. Litiaza renală reprezintă o afecţiune frecventă, care se poate întâlni la orice vârstă, fiind mai frecventă la sexul masculin.

În funcţie de compoziţia chimică a calculilor, litiaza renală poate fi clasificată astfel:

- litiază calcică (oxalică, fosfatică, mixtă);

- litiază urică;

- litiază cistinică;

- litiază xantinică.

Prezenţa calculilor mari din bazinet poate rămâne asimptomatică toată viaţa, în timp ce calculii de volum redus se manifestă prin dureri lombare intermitente. Frecvent, litiaza renală se manifestă printr-o durere lombară sau cu localizare toracică, apendiculară şi tulburări digestive. Nu rare sunt cazurile când există semnele unei infecţii urinare.

Migrarea unui calcul se caracterizează printr-un sindrom dureros paroxistic, provocat de creşterea brutală a presiunii în bazinet. Criza dureroasă debutează de obicei brusc, la nivelul regiunii lombare, iradiind spre abdomen, organele genitale, în faţa internă a coapsei (regiunea inghinală). Durerea are un caracter colicativ, uneori fiind foarte violentă, fiind întreruptă de perioadele de acalmie, care pot dura chiar ore. Pe măsură ce calculul înaintează pe căile urinare, stadiul durerii se deplasează. Colica renală încetează atunci când calculul se evacuează în vezică sau când, fiind deja în ureter, este împins în locul de plecare. Atunci când crizele dureroase se succed, fiind urmate de scurte perioade de acalmie, dar pe un fond dureros, este vorba de o încadrare a calculului pe căile urinare. În timpul crizei dureroase bolnavul devine neliniştit, agitat. Când colica renală dispare, se instalează poliuria.

Colica renală se poate însoţi şi de fenomene digestive, din cauza unor reflexe cu punct de plecare la organul feminin. Astfel, pot să apară vărsături, balonări abdominale, constipaţie, care pot simula un sindrom de ocluzie intestinală, o criză apendiculară acută, o anexită sau o sarcină extrauterină. Sindromul dureros poate fi provocat de oboseală, eforturi, călătorie cu motocicleta sau cu alte vehicule.

De cele mai multe ori evoluţia şi prognosticul pot fi severe, din cauza numeroaselor complicaţii. Factorii care pot influenţa evoluţia şi prognosticul sunt: natura litiazei, dimensiunile, forma calculilor, numărul, gradul de obstrucţie al căilor urinare, prezenţa sau absenţa infecţiei, riscul de recidivă.

Legat de natura litiazei, se ştie că cea urică este mai bine tolerată, este mai puţin dureroasă, iar tratamentul de dizolvare a calculului este eficace. Dintre litiazele calcice, cea fosfatică este mai gravă decât cea oxalică, prin faptul că recidivează şi se infectează. Calculii coliciali sunt, de obicei, bine suportaţi, dar cu minime şanse de eliminare. Dacă sunt prezenţi bilateral este un semn de prognostic sever. Gradul şi durata obstrucţiei are o mare importanţă pentru diagnostic, deoarece, atunci când este severă şi are sediul sus situat, se produce o distrugere nefrotică ireversibilă. Litiaza renală beneficiază de tratament profilactic şi medicamentos de strictă specialitate. Fiind o boală a întregului organism, litiaza renală necesită un tratament profilactic de lungă durată, fiind eficient în prevenirea recidivelor. Tratamentul profilactic cu ajutorul aportului hidric, dietei şi medicaţiei urmăreşte:

- scăderea concentraţiei urinare printr-un aport crescut de lichide;

- diminuarea aportului substanţelor formatoare de calculi;

- creşterea aportului de mediatori care inhibă cristalizarea;

- modificarea pH-ului urinar;

- lupta contra infecţiei.