Simptomele şi tratamentul insuficienţei tiroidiene

Tiroida este cea mai mare glandă endocrină a corpului uman. Aceasta joacă un rol important în creşterea, dezvoltarea şi maturarea fizică şi intelectuală a copiilor şi în reglarea proceselor metabolice, inclusiv a intensităţii arderilor ce se petrec în organism. Aceste funcţii sunt mijlocite de produşii glandei, hormonii tiroidieni tiroxina (T4) şi triiodotironina (T3). Pentru sintetizarea lor este necesar iodul, care provine din alimentaţie; acesta influenţează semnificativ funcţia glandei, când este în exces sau în cantităţi insuficiente.

În afară de aportul de iod, activitatea tiroidei este reglată strict, în funcţie de nivelurile circulante ale tiroxinei şi triiodotironinei, de către glanda hipofiză, prin hormonul său tireotrop sau tireostimulant - TSH. Producţia excesivă de hormoni tiroidieni determină hipertiroidismul, în timp ce deficitul de hormoni tiroidieni caracterizează hipotiroidismul.

Hipotiroidismul afectează aproximativ 2% dintre femeile adulte, în timp ce printre bărbaţi, boala este de 10 ori mai rară. Cazurile de hipotiroidism uşor, cu modificări ale analizelor de laborator la un individ asimptomatic (adică aparent normal) se numeşte hipotiroidism subclinic şi este mai răspândit decât forma clinică a bolii - până la 10% din populaţie. Hipotiroidismul congenital apare la 1 din 3.500 nou-născuţi.

Terapiile cele mai frecvente sunt intervenţiile chirurgicale (tiroidectomia) pentru diverse afecţiuni tiroidiene, administrarea iodului radioactiv - pentru tratamentul hipertiroidismului, bolile tiroidiene autoimune (tiroiditele autoimune), lipsa iodului -, administrarea unor substanţe chimice şi a unor medicamente.

Simptome în insuficienţa tiroidiană

Insuficienţa tiroidiană afectează, practic, toate organele şi sistemele organismului, iar simptomele sunt asemănătoare, indiferent de afecţiunea care a produs hipotiroidismul.

Bolnavii se pot plânge de astenie, toleranţă scăzută la frig, constipaţie, lipsa apetitului, somnolenţă, scăderea memoriei, dureri de cap. Pielea este palidă, uneori cu nuanţă gălbuie (carotenică), uscată. Părul este uscat, fără luciu, creşte încet şi se răreşte, atât pe cap, cât şi pe corp.

Ca urmare a reducerii intensităţii arderilor şi scăderii producţiei de căldură, pielea e rece, iar bolnavii sunt friguroşi. Lipsa hormonilor tiroidieni duce la acumularea în corp a unor substanţe glicoproteice; acestea reţin apă şi depunerea lor în ţesutul subcutanat duce la aspectul infiltrat, buhăit, mai evident la faţă, gât, mâini şi picioare.

Pulsul este rar, iar tensiunea arterială creşte, îndeosebi valoarea tensiunii arteriale minime. Constipaţia este frecventă şi e însoţită de meteorism abdominal (distensia abdominală, din cauza gazelor). Intensitatea redusă a proceselor metabolice (a „arderilor“) nu determină creştere semnificativă în greutate, pentru că apetitul este şi el redus şi aportul alimentar - subnormal.

Creşterea ponderală de câteva kilograme, care apare în hipotiroidismele severe, este urmarea acumulării de glicoproteine şi apă şi se remite rapid, după începerea tratamentului. Muşchii se relaxează întârziat şi pot fi dureroşi. Memoria şi capacitatea de concentrare scad, bolnavii sunt somnolenţi şi randamentul intelectual se reduce.

Uneori, apar tulburări psihice de tipul depresiei sau chiar tulburări delirante, care sunt reversibile cu tratamentul hipotiroidismului. Vocea este răguşită şi vorbirea lentă, iar auzul, ca şi vederea nocturnă sunt diminuate.

Analizele de laborator pot evidenţia anemie, valori crescute ale grăsimilor din sânge (colesterol, trigliceride), valori subnormale ale glicemiei.

La copii, hipotiroidismul conduce la întârzieri în creştere

Hipotiroidismul apărut în copilărie (juvenil) duce la întârzierea creşterii, în special la nivelul membrelor, cu nanism disarmonic (se păstrează proporţiile corporale caracteristice unei vârste mai mici decât cea cronologică), erupţie întârziată a dinţilor, dezvoltare pubertară întârziată şi deficitară. Hipotiroidismul congenital sever, dacă nu este diagnosticat şi tratat rapid după naştere, conduce la leziuni neurologice ireversibile şi retard mental, afecţiune care poartă numele de cretinism.

Hipotiroidismul mamei în timpul sarcinii influenţează negativ dezoltarea creierului fătului, cu reducerea uşoară a inteligenţei.

Boala e uşor de recunoscut în forma severă (denumită mixedem), dar, în cele mai multe cazuri, simptomele sunt nespecifice şi este necesară efectuarea unor analize de laborator pentru confirmarea diagnosticului. Netratat, hipotiroidismul adultului scurtează viaţa cu câţiva ani, mai puţini decât în cazul diabetului zaharat şi al bolilor cardiovasculare, dar alterează semnificativ calitatea vieţii. În plus, tratamentul este simplu şi uşor de condus, iar simptomele se remit complet în câteva luni de terapie.

Screening-ul nou-născuţilor, cea mai corectă metodă de diagnostic

Este important ca boala să fie diagnosticată corect, prin analize de laborator (dozare TSH, a fracţiunii libere a tiroxinei, eventual a triiodotironinei), la toţi pacienţii la care există o suspiciune pe baza simptomatologiei.

Spre deosebire de boala adultului, hipotiroidismul congenital sever, netratat prompt, lasă sechele neuropsihice toată viaţa, iar semnele de boală tiroidiană devin evidente abia la câteva luni după naştere, când deja s-au produs leziuni ireversibile. De aceea, diagnosticul se face, ideal, prin screeningul (testarea) tuturor nou-născuţilor, prin analiza sângelui, procedură care se aplică şi în ţara noastră, chiar dacă nu este încă universală (nu se aplică încă la toţi nou-născuţii).

▲ Tratamentul se face cu hormoni tiroidieni de sinteză

Tratamentul hipotiroidismului se cheamă tratament de substituţie tiroidiană şi se face cu hormoni tiroidieni obţinuţi prin sinteză, dar identici cu cei umani (iniţial, se folosea extractul de tiroidă de la animal), administraţi oral, sub formă de tablete. Terapia durează toată viaţa, iar doza se verifică periodic (de obicei anual), prin analize de laborator, deoarece necesarul de hormoni tiroidieni se poate modifica în diverse stări fiziologice sau patologice.

Copiii cu hipotiroidism recuperează întârzierea de creştere şi dezvoltare după instituirea tratamentul de substituţie tiroidiană. Femeile cu hipotiroidism pot naşte copii sănătoşi, dacă tratamentul este corect condus. Dozele necesare în timpul sarcinii sunt mai mari decât cele obişnuite şi tratamentul trebuie reevaluat frecvent.