Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Sănătate Sniffing, o toxicomanie periculoasă

Sniffing, o toxicomanie periculoasă

Un articol de: Ostin Mungiu - 10 Iunie 2008

Acest termen, de origine engleză, semnifică o toxicomanie prezentă în special la copii şi adolescenţi, care constă în inhalarea de solvenţi organici, cu scopul de a se îmbăta şi de a-şi modifica starea de conştienţă. Această toxicomanie, cunoscută în SUA încă din anii â50, s-a răspândit în Europa în deceniul al IX-lea. În România, una dintre „binefacerile“ postdecembriste a fost şi epidemia de „aurolaci“, fenomen care este prezent şi astăzi.

Datele toxicologice arată că riscul mortal al acestei toxicomanii nu este neglijabil, chiar dacă cele mai multe atingeri somatice s-au dovedit reversibile în mod obişnuit şi în scurt timp.

Pe plan socio-demografic, băieţii apar mai afectaţi în raport cu fetele, acest mod de intoxicare afectând masiv copiii străzii şi ridicând probleme majore de sănătate publică.

S-a constatat că de multe ori consumatorii prin inhalare de solvenţi volatili fac parte din familii-problemă, cu părinţi alcoolici, indiferenţi sau ostili faţă de copiii lor. Eşecul şcolar este foarte răspândit în cadrul acestui grup, deoarece familia este dezinteresată, iar relaţiile individului cu aceasta şi cu colegii sunt adesea conflictuale.

În ce priveşte produsele inhalate, este vorba, în afară de aurolac, şi de lipici şi adezivi, care conţin toluen sau tricloretilen. Utilizarea exclusiv solitară este mai puţin frecventă decât inhalarea în grup. Grupul furnizează o funcţie protectoare care lipseşte, de regulă, acestor adolescenţi. O abordare sistemică a fenomenului trebuie să ia în calcul contextul în care interacţioneaza adolescentul, deoarece, pe plan terapeutic, obiectivul principal constă în reluarea sau continuarea procesului maturizant al adolescenţei în ciuda experienţei toxice. Acţiunile educative comunitare care constau în furnizarea de informaţii pentru adolescenţi sunt relativ utile, deoarece, aplicarea lor este delicată, riscând să întărească efectele fascinaţiei. Este important a se evita o ruptură între adolescent şi mediu, fiind necesar a se institui acţiuni coordonate ale diferitelor reţele în cadrul familiei, şcolii sau cartierului pentru a preveni sau trata acest fenomen periculos.