Sniffing, o toxicomanie periculoasă

Acest termen, de origine engleză, semnifică o toxicomanie prezentă în special la copii şi adolescenţi, care constă în inhalarea de solvenţi organici, cu scopul de a se îmbăta şi de a-şi modifica starea de conştienţă. Această toxicomanie, cunoscută în SUA încă din anii â50, s-a răspândit în Europa în deceniul al IX-lea. În România, una dintre „binefacerile“ postdecembriste a fost şi epidemia de „aurolaci“, fenomen care este prezent şi astăzi.

Datele toxicologice arată că riscul mortal al acestei toxicomanii nu este neglijabil, chiar dacă cele mai multe atingeri somatice s-au dovedit reversibile în mod obişnuit şi în scurt timp.

Pe plan socio-demografic, băieţii apar mai afectaţi în raport cu fetele, acest mod de intoxicare afectând masiv copiii străzii şi ridicând probleme majore de sănătate publică.

S-a constatat că de multe ori consumatorii prin inhalare de solvenţi volatili fac parte din familii-problemă, cu părinţi alcoolici, indiferenţi sau ostili faţă de copiii lor. Eşecul şcolar este foarte răspândit în cadrul acestui grup, deoarece familia este dezinteresată, iar relaţiile individului cu aceasta şi cu colegii sunt adesea conflictuale.

În ce priveşte produsele inhalate, este vorba, în afară de aurolac, şi de lipici şi adezivi, care conţin toluen sau tricloretilen. Utilizarea exclusiv solitară este mai puţin frecventă decât inhalarea în grup. Grupul furnizează o funcţie protectoare care lipseşte, de regulă, acestor adolescenţi. O abordare sistemică a fenomenului trebuie să ia în calcul contextul în care interacţioneaza adolescentul, deoarece, pe plan terapeutic, obiectivul principal constă în reluarea sau continuarea procesului maturizant al adolescenţei în ciuda experienţei toxice. Acţiunile educative comunitare care constau în furnizarea de informaţii pentru adolescenţi sunt relativ utile, deoarece, aplicarea lor este delicată, riscând să întărească efectele fascinaţiei. Este important a se evita o ruptură între adolescent şi mediu, fiind necesar a se institui acţiuni coordonate ale diferitelor reţele în cadrul familiei, şcolii sau cartierului pentru a preveni sau trata acest fenomen periculos.