Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Sănătate Terapii anti-durere diferite la femei şi bărbaţi

Terapii anti-durere diferite la femei şi bărbaţi

Un articol de: Ostin Mungiu - 07 Septembrie 2008

În acest număr vom vorbi, pe larg, despre durerea specifică bărbaţilor şi despre cea frecvent întâlnită la femei, dar şi despre tipurile de durere pe care le suferă nou-născuţii.

Un comitet special al Institutului de Medicină al Academiei Naţionale de Ştiinţă din SUA a primit în anul 2007 însărcinarea de a face un raport intitulat „Înţelegerea diferenţei biologice dintre sexe“. Iată un fragment din concluziile raportului: „Sexul contează. Sexul, adică a fi mascul sau femelă, este o importantă variabila umană, fundamentală, care ar trebui luată în considerare atunci când se proiectează sau se analizează studii în toate domeniile şi la toate nivelurile cercetărilor biomedicale sau a altor cercetări legate de sănătate. S-au acumulat acum suficiente cunoştinţe care să permită emiterea unor ipoteze. Următoarea etapă este trecerea de la nivel descriptiv la nivel experimental“. Domeniul durerii, ca parte a cercetării biomedicale, se încadrează în cele mai sus relatate. De aceea, nu este de mirare că în ultimii cinci ani s-au acumulat peste 300 de publicaţii ştiinţifice care se ocupă de interacţiunile fenomenului dureros cu sexul, vârsta, factorii socio-culturali etc. Câteva dintre concluziile acestor lucrări vor fi prezentate pe scurt. Astfel, se observă o predominanţă mai mare la femei în ceea ce privesc cefaleele (în special migrenele şi durerea de la nivelul cefei), durerea de dinţi, constipaţia cronică, cistitele, fibromialgia, artritele reumatoide, sindromul colonului iritabil etc. Bărbaţii prezintă mai frecvent decât femeile migrene posttraumatice, nevralgii postherpetice, nevralgii gutoase, ulcer duodenal, cancer bronşic, pancreatite. Trebuie menţionat faptul că în această prezentare nu au fost incluse durerile specific feminine (durerea ginecologică sau obstetricală) şi nici cele generate de bolile specifice bărbaţilor (legate de prostată).

La aceste date epidemiologice se adaugă şi unele date experimentale care arată o sensibilitate mai mare la femei la stimulii dureroşi de presiune sau electrici decât la cei termici, la nivelul pielei. Pe de altă parte, este dovedit experimental că sensibilitatea la durere a pielii, a muşchilor şi a organelor interne se schimbă în timpul ciclului menstrual, la menopauză sau sub influenţa administrării de hormoni sexuali.

Şi în privinţa acţiunii medicamentelor împotriva durerii au fost raportate diferenţe între cele două sexe. Astfel, aspirina are un efect mai prelungit la femeie decât la bărbat, în timp ce paracetamolul nu prezintă acest efect. S-a observat, de asemenea, că în perioada postoperatorie se înregistrează un mai mare consum de morfină la bărbaţi decât la femei. Acest fapt s-ar datora, după unii autori, nu atât eficacităţii mai mari a morfinei la femei, cât capacităţii acestora de a suporta durerea cu mai mult stoicism.

Încercarea de a explica diferenţele dintre sexe este sprijinită de argumente genetice, anatomo-fiziologice, hormonale şi chiar imunologice. Din analiza tutoror acestor factori, s-au tras concluzii care au condus la ipoteza necesităţii unui tratament diferenţiat pe sexe al durerii, în anumite cazuri, şi, chiar mai mult, a proiectării unor medicamente care să ţină seama de aceste diferenţe.

Durerea nou-născuţilor

Sunt destul de frecvente situaţiile în care copiii se nasc înainte de termen. În această situaţie, este necesar ca micuţii să rămână în spital în secţiile de neonatologie, locul unde pot sta de la câteva săptămâni până la câteva luni. Aceşti copii sunt expuşi într-un mediu în care, adesea, stimulii sunt excesivi (lumină, zgomot, activitatea necesară manipulării monitoarelor şi aparatelor de respiraţie artificială). Mai mult, terapia intensivă neonatologică implică un număr de procedee de diagnostic sau terapeutice cauzatoare de durere. Un autor american a arătat că la cei 124 de prematuri pe care i-a urmărit în primele două săptămâni de viaţă s-au realizat 134 de proceduri, cauzatoare de durere. Există situaţii limită, cum este cazul unui nou-născut care, într-o perioadă de 31 de săptămâni, a suferit 766 de proceduri invazive.

Cele mai multe intervenţii cauzatoare de durere sunt date de recoltările de sânge şi aspiraţia endotraheală. Toate aceste evenimente deranjante sau dureroase pot influenţa cererea de oxigen şi, ca urmare, pot determina tulburări ale oxigenării creierului.

Expunerea prelungită la stimulii dureroşi afectează dezvoltarea normală a circuitelor prin care se transmite durerea, perturbă dezvoltarea întregului sistem. S-a constatat că la aceşti copii se dezvoltă o sensibilitate crescută la durere în anii următori.

Cum poate fi alinată durerea micuţilor?

Plecând de la aceste realităţi, s-au conceput adevărate strategii pentru reducerea stresului şi managementul corect al durerii în secţiile de terapie intensivă pentru nou-născuţi. Ţinând seama de situaţia specială a acestora, se încearcă să se obţină prevenirea sau alinarea durerii fără a se folosi medicamente. În mod frecvent, se administrează sucroză (zahăr), care se pare că este eficace, deoarece stimulează eliberarea unor molecule din organism, cu rol analgezic.

Alte intervenţii nonfarmacologice ar fi utilizarea tetinei şi mângâierile mamei, manevre care ar determina eliberarea unei substanţe numite colecistokinina, care poate declanşa modificări biochimice care au ca rezultat înlăturarea durerii. Acelaşi efect îl au şi stimulii olfactivi emanaţi de regiunea mamelonară a mamei.

Alte metode care par a avea rezultate favorabile sunt mângâiatul pe cap, înfăşatul, cu excepţia picioarelor, sau ţinerea copilului scos din incubator pe pielea abdominală goală a mamei sau a tatălui, copilul fiind acoperit cu un prosop, pentru a nu modifica temperatura corpului, în aşa fel încât să se creeze un fel de marsupiu. Această tehnică a determinat o reducere semnificativă a durerii pentru o perioadă de peste o oră şi jumătate de la declanşarea procedurii dureroase. Se pare că efectele sunt mai bune la sugarii născuţi la termen decât la prematuri. Toate aceste fapte subliniază preocuparea neonatologilor pentru alinarea durerii micuţilor. Trebuie, însă, să menţionăm că atunci când este vorba de sugari, bolnavi sau suferinzi de durere cronică se impune utilizarea medicamentelor pentru înlăturarea durerii.