Fructele călugărului (sau para călugărului) sunt mici, verzi şi se aseamănă cu nişte tărtăcuțe sau cu pepenele galben. Provin din Asia de Sud-Est și erau folosite încă din secolul al XIII-lea. Nu se
Tratamente naturiste contra infecţiilor respiratorii
Tratamentele naturiste dau rezultate bune contra virozelor respiratorii şi gripelor. Mai întâi sunt recomandate ceaiurile din plante medicinale cu proprietăţi neurosedative, antiinflamatoare, emoliente, expectorante, sudorifice, antitusive şi de protecţie faţă de contaminarea virotică.
În uz intern, pentru tratarea virozelor respiratorii şi a gripei sunt indicate ceaiurile calde din flori de tei şi de soc (câte două linguriţe la o cană de apă), din care se beau 2-3 căni pe zi, îndulcite cu miere de albine, având acţiune sudorifică prin declanşarea transpiraţiei. Busuiocul (Ocimum basilicum) este cunoscut încă din Antichitate pentru capacitatea de a vindeca infecţiile respiratorii. Prezintă efecte antiseptice şi expectorante, fiind recomandat în inhalaţii cu decoct sau în consum intern sub formă de ceai fierbinte cu miere, pentru revitalizarea rapidă a organismului şi stoparea procesului gripal, mai ales în faza de debut. Într-un tratament de şoc se vor consuma zilnic 4-5 căni cu infuzii de busuioc, îndulcite cu miere, la intervale de o oră. Dacă apare febra ridicată, se adaugă una-două linguriţe de mentă. O altă specie de mare valoare este Echinaceea, folosită sub formă de extract, tinctură sau comprimate, care se administrează de câteva ori pe zi, ca mijloc terapeutic de bază în întărirea sistemului imunitar. Această plantă apără organismul de infecţiile virale, bacteriene şi fungice şi previne formarea unei enzime - hialuronidaza - care distruge bariera naturală dintre ţesuturile sănătoase şi cele infectate. Formule cu amestecuri foarte eficiente sunt: - flori de tei şi soc, frunze de mentă, herba de nalbă mare şi fructe de măceş; - flori de tei, frunze de salvie şi eucalipt; - flori de tei, soc şi muşeţel, herba de cimbrişor şi sovârv, rădăcină de cerenţel şi scorţişoară (infuzie îndulcită cu miere); - flori de tei şi soc, herba de ţintaură şi păpădie, scoarţă de salcie şi conuri de hamei; r flori de tei, soc, muşeţel, lumânărică, porumbar şi scoarţă de salcie (decoct cu efecte sudorifice în infecţiile gripale); - flori de tei, soc, salcâm şi trifoi roşu, frunze de coacăz negru şi urzică, herba de sovârv şi scoarţă de salcie (infuzie îndulcită cu miere). Efectele acestor ceaiuri cresc simţitor, dacă se adaugă o linguriţă de scorţişoară şi cuişoare, măcinate fin, care au acţiune antivirotică. În tratamentele externe sunt recomandate: - inhalaţii cu aburi fierbinţi din infuzie de busuioc, mentă, muşeţel şi chimion sau picături de ulei de pin şi lavandă (de 2-3 ori pe zi, dintre care una seara la culcare); - frecţii cu oţet aromatizat cu flori de lavandă (40 g), frunze de mentă (20 g), frunze de salvie (20 g), herba de cimbrişor (10 g) şi fructe de ienupăr (10 g); din amestec se iau 100 g la un litru oţet care se macerează 7 zile, se strecoară şi se fac frecţii pe piept; - frecţii cu macerat din boabe de ienupăr (zdrobite şi lăsate 7 zile în 250 ml alcool 40 %) sau cu oţet aromatic preparat prin macerarea, timp de 5 zile, din 100 g petale de trandafir (de dulceaţă) în 100 ml alcool 70 % şi 900 ml oţet; se strecoară prin tifon cu stoarcere şi se fac 2-3 masaje pe zi.