Tratamentul bolilor pulmonare de primăvară

După o iarnă lungă, friguroasă şi, pe alocuri, cu zăpadă mai abundentă, mulţi locuitori ies în primăvară cu organismele mai sensibilizate, iar unii - mai bolnavi. Printre bolile mai frecvente la trecerea de la iarnă la primăvară, o atenţie deosebită trebuie să fie acordată afecţiunilor respiratorii.

Pneumonia, numită popular „aprindere de plămâni“, constituie cea mai frecventă complicaţie pulmonară care poate să apară în sezonul de trecere de la iarnă la primăvară. Boala constă dintr-o inflamare a parenchimului pulmonar, fără supuraţie, la unul sau la ambii plămâni, fiind urmarea unei răceli care nu a fost tratată corect. Este favorizată de frig, oboseală, surmenaj şi diverse infecţii (gripă, pojar, tuse convulsivă).

După modul de declanşare, pneumoniile pot fi bacteriene sau virale. Pneumonia bacteriană, produsă de prezenţa unor grupe de bacterii (pneumococi, stafilococi, streptococi), debutează brusc, cu febră mare (39-400C), frisoane repetate, junghiuri şi dureri la nivelul pieptului şi a umărului, slăbiciune în corp şi ameţeli. Pneumonia virală este provocată de virusuri (gripale, paragripale, adenovirusuri). Debutează mai lent şi se manifestă prin forme mai moderate: febră, dureri de cap şi de spate, tuse seacă cu evoluţie în expectoraţii mucoase, cu aspect ruginiu.

Fitoterapia recomandă specii de plante medicinale cu acţiuni diuretice, emoliente, sedative, hemostatice, antibacteriene, antitoxice, antiinflamatoare, vitaminizante şi mineralizante.

În consumul intern, au bune efecte infuziile sau decocturile cu plante medicinale, luate separat sau în amestecuri din flori de soc, tei, ciuboţica-cucului, nalbă mare, lumânărică, herba de isop, cimbrişor, salvie, podbal, patlagină, fructe de măceş, anason şi cătină, rădăcini de tătăneasă şi troscot, cu acţiuni emoliente şi antibacteriene. Se mai pot lua zilnic câte 3 linguri de vin alb diluat cu apă fierbinte în care se macerează rădicini de tătăneasă. Bune rezultate se obţin cu ulei de pin (câte 25 picături de 2-3 ori pe zi, cu 20-30 minute înainte de mesele principale, într-o cură de 2-3 săptămâni). În perioada de convalescenţă se recomandă ceaiuri călduţe, vitaminizante, cu măceşe, cătină, ciuboţica-cucului, roiniţă sau tei, îndulcite cu miere de albine.

Un copil din 20 suferă de astm bronşic

Astmul bronşic afectează, în prezent, circa 100 de milioane de persoane la nivel mondial şi peste un milion de bolnavi din România. Statisticile arată că, pe plan mondial, 7-10% dintre copii suferă de astm, mai frecvent în ţările dezvoltate (Statele Unite, Australia, Noua Zeelandă, Marea Britanie), fapt care duce la ideea că astmul a devenit o problemă majoră de sănătate în întreaga lume. Numărul copiilor din România afectaţi de astm bronşic este de 300.000-400.000. Din 20 de copii de vârstă şcolară, unul este bolnav de astm.

Accesele reversibile de sufocare, cu senzaţia lipsei de aer, pe o durată de la câteva minute până la câteva ore, sunt cauzate de o îngustare treptată a bronhiilor şi bronhiolelor, având ca efect declanşarea unei tuse cu expectoraţie, hipersecreţie, edeme şi spasme ale musculaturii netede din bronhiole. Inspiraţia este lentă şi dificilă, chiar dacă se face cu gura deschisă, iar expiraţia este mai greoaie, prelungită şi şuierătoare. Crizele astmatice se pot repeta de câteva ori pe zi, după care urmează o perioadă de calm relativ, cu respiraţie aproape normală, adesea înşelătoare. Pot interveni şi stări permanente de tuse, cu expectoraţie şi dispnee.

Principalii factori declanşatori ai astmului bronşic sunt: condiţiile agresive de climă (frig, ceaţă, vânt), unii agenţi alergici (polenul de crin şi zambile, praful de casă, mucegaiuri, fulgi, pene, peri de animale, insecte, fibre de bumbac şi lână, pulberi). Nu sunt de neglijat gazele de eşapament, pesticidele, detergenţii, parfumurile, substanţele chimice înecăcioase, fumul de ţigară şi unele medicamente de sinteză chimică, inclusiv peniciline, care pot duce la un atac astmatic violent. În ultimul timp, s-a stabilit că cei mai periculoşi declanşatori ai astmului sunt acarienii, rude microscopice ale păianjenilor, care se găsesc în praful din casă şi se hrănesc cu resturile minuscule de epidermă umană. Asemenea acarieni există, în număr de milioane, chiar şi în cele mai curate locuinţe, fiind localizaţi în covoare, saltele, perne şi pilote.

Tratamente fitoterapeutice pentru pneumonii

Sunt eficiente plantele medicinale cu proprietăţi antiseptice, expectorante, antialergice, vasodilatatoare şi sedative la nivelul musculaturii bronhiilor. Aceste tratamente vor asigura creşterea rezistenţei organismului, suprimarea crizelor astmatice prin dilatarea bronhiilor, fluidificarea secreţiilor cu expectoraţie şi vasodilataţia coronariană, care scade presiunea sângelui şi crează un echilibru în organism.

Pentru uz intern, se prepară separat:

- infuzii din flori (de muşeţel, soc, lumânărică, petale de trandafir sau de mac roşu, coada-şoricelului, gălbenele, lavandă), frunze (de podbal, de pătlagină), muguri (de mesteacăn, plop negru şi alun), herba (de cimbrişor, busuioc, rozmarin, isop, ventrilică, schinduf, unguraş, talpa-gâştei, sovârv, ciuboţica-cucului, trei-fraţi-pătaţi, scai-vânăt) şi fructe (de anason şi fenicul), din care se beau câte 2-3 căni pe zi pentru acţiuni antiseptice, antitusive, antispastice, antibiotice, antiinflamatoare şi calmante;

- decoct din rădăcini (de angelică, valeriană, iarbă-mare) din 3-4 linguri care se fierb în 250 ml apă şi se beau câte 3-4 linguri pe zi;

- decoct din fructe de fenicul (două linguri, fierte în 250 ml lapte) cu efecte antibronşitice, expectorante şi antiseptice;

- decoct din usturoi (25 g fierte în 200 ml apă timp de 15 minute) din care se bea o cană pe zi;

- decoct din seminţe de in (125 g fierte în 400 ml apă), se adaugă zeama de la 3 lămâi, 400 g miere, se lasă la macerat 2-3 zile şi se consumă câte o linguriţă, înainte de mese;

- macerat în alcool 40% din nalbă mare, săpunariţă, cimbrişor, cimbru, podbal, talpa-gâştei, unguraş şi usturoi (se consumă câte 20-50 de picături de 3 ori pe zi, între mese, timp de două luni pe trimestru);

- tinctură din rădăcină de valeriană sau angelică (20 g în 100 ml alcool 40%, macerate 8 zile, din care se iau 10-20 de picături, de 2-3 ori pe zi);

- vin de sunătoare, hamei şi hrean ras (30 g amestec macerat într-un litru vin alb, timp de 10 zile) din care se beau 3 linguri pe zi;

- sirop din frunze de nuc şi bulbi de ceapă roşie.

Bronşitele sunt favorizate de schimbările bruşte de temperatură

Bronşitele sunt afecţiuni maladive, acute sau cronice, care constau din inflamarea persistentă a bronhiilor, cu tuse şi expectoraţii, provocate de o mare diversitate de factori, îndeosebi infecţii respiratorii cu virusuri, streptococi, stafilococi, ciuperci patogene. Proliferarea microorganismelor dăunătoare este favorizată de anumite condiţii cum ar fi: frigul, ceaţa, vântul, schimbări bruşte de temperatură, inhalarea aerului rece, umed sau prea cald, atmosferă insalubră şi puternic viciată, consum de apă rece, surmenaj, subnutriţie, debilitate şi stare gripală. În fază acută, bronşita apare atât la copii, cât şi la adulţi, mai frecvent după vârsta de 40 de ani.

Fitoterapia în bronşite

Bune rezultate dau unele tincturi, siropuri şi sucuri.

Tincturile în alcool 40% cu talpa-gâştei, tuia, podbal, obligeană, rostopască şi roua-cerului (în părţi egale); se folosesc câte 20-40 de picături, de 2-3 ori pe zi, între mese, timp de 1-2 luni pe trimestru.

Siropul din muguri de pin sau de brad se prepară din 100 g muguri zdrobiţi, care se macerează 12 ore în 100 ml alcool 70%; apoi se toarnă 500 ml apă clocotită, iar după 6 ore, se strecoară şi se adaugă 650 g zahăr care se dizolvă la cald. După completare cu apă până la un litru, se foloseşte de către bolnavii adulţi câte 3 linguri pe zi, între mese, iar la copii, câte 3 linguriţe pe zi.

În traheobronşitele acute sau cronice, se utilizează siropul de isop (3-5 linguriţe pe zi), patlagină sau balsam de Tolu, cu rol de stimulare a expectoraţiei, dezinfectant al căilor respiratorii şi antiseptic la nivelul musculaturii netede bronşice.

Sucul din frunze de patlagină şi lucernă (câte 50 ml din fiecare) se obţine la storcător şi se amestecă cu o linguriţă miere de albine şi două linguriţe oţet de mere. Întreaga cantitate se consumă imediat după preparare, procedeul repetându-se de 4 ori pe zi, la intervale de 4 ore. După 6 săptămâni, se constată ameliorarea sigură sau chiar vindecarea bronşitei.

▲ Emfizemul pulmonar, frecvent la bărbaţii peste 50 de ani

Este o boală cronică ce se caracterizează prin creşterea în volum a plămânilor, dilatarea alveolelor pulmonare şi sclerozarea pereţilor aortei pulmonare, ca urmare a pierderii elasticităţii şi degenerarea treptată a învelişului elastic pulmonar, afectând mai frecvent pe bărbaţii vârstnici, de peste 50 de ani.

Cauzele declanşării bolii sunt multiple: bronşite cronice, astmul bronşic cronicizat, pneumonia acută, sclerozarea plămânilor, paralel cu înaintarea în vârstă, tuberculoză pulmonară, infecţii bacteriene sau virale, boli profesionale la unele grupe de meserii (sticlari-suflători, mineri, muzicanţi la instrumente de suflat), fumul de ţigară şi poluarea permanentă a atmosferei din unele zone industriale şi din centrele urbane cu trafic rutier intens de autovehicule care au pierderi de gaze toxice. După instalarea bolii, apar simptomele specifice: tuse seacă, expectoraţie muco-purulentă, scăderea ventilaţiei pulmonare şi a oxigenării alveolare a sângelui, insuficienţă respiratorie, şuierat în timpul expiraţiei, sufocare cu lipsă de aer, mai întâi la efort şi, ulterior, permanent, senzaţia de apăsare în piept, cianozarea feţei (buze şi obraji) şi a membrelor, bombarea coşului pieptului.

Tratamentele fitoterapeutice recomandă, în primul rând, infuzii cu flori şi frunze de podbal sau din combinaţia cu flori de ciuboţica-cucului, lăcrămioare, levănţică şi muşeţel, frunze de patlagină, plămânărică şi roiniţă, herba de isop, unguraş, salvie, cimbru, scai vânăt şi fumăriţă. Tot ca ceaiuri, se folosesc mugurii de alun (cu acţiune antisclerotică) şi rădăcinile de lemn dulce.

Bune rezultate se obţin cu tinctură 10% şi sirop din muguri de brad sau tinctură din herba proaspătă de călţunaşi în alcool 70% (2-3 linguriţe pe zi). Se mai recomandă o cură de 1-2 luni pe trimestru cu macerat de usturoi în alcool 96%, cu adaus de miere de salcâm şi propolis. Bolnavii din zonele montane nu vor neglija cura cu fructe de ienupăr care are efecte benefice pentru majoritatea afecţiunilor pulmonare.

* Constantin I. Milică este profesor universitar la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară (USAMV) din Iaşi. Este specializat în fitoterapie şi tratează anual sute de persoane din toate colţurile ţării, prescriind pentru orice boală preparate complexe din plante pe care cel mai adesea le ignorăm. A salvat oameni cărora nu li se mai dădeau şanse de supravieţuire, preparatele fiind realizate în laborator, după metode ştiinţifice şi după atenta analiză a fiecărei afecţiuni în parte