Fructele călugărului (sau para călugărului) sunt mici, verzi şi se aseamănă cu nişte tărtăcuțe sau cu pepenele galben. Provin din Asia de Sud-Est și erau folosite încă din secolul al XIII-lea. Nu se
23 Dec, 2024
Tratamentul naturist al rectocolitelor ulcero-hemoragice
În fitoterapia rectocolitei ulcero-hemoragice sunt eficiente speciile de plante medicinale cu efecte calmante, antiinflamatorii şi antibiotice
Rectocolita ulcero-hemoragică este o boală inflamatorie cu caracter ulcerativ-purulent, care poate cuprinde tot colonul. Boala este declanşată îndeosebi ca urmare a intervenţiei unor factori infecţioşi şi endocrini sau tulburări neurovasculare şi trofice ale mucoasei colonului.
În fitoterapia acestei afecţiuni sunt eficiente speciile de plante medicinale recomandate şi în colite şi hemoragii digestive:
- infuzie din petale de floarea-soarelui (o linguriţă în 250 ml de apă clocotită, cu infuzare timp de 15 minute); se consumă două-trei ceaiuri pe zi;
- infuzie din flori de coada-şoricelului, gălbenele sau muşeţel, din care se beau două-trei ceaiuri, cu efecte antibiotice în combaterea candidozei şi stafilococilor;
- infuzie din flori şi frunze de păducel (o linguriţă la 250 ml de apă clocotită, cu infuzare 15 minute), din care se consumă două-trei ceaiuri pe zi, având efecte cicatrizante şi de calmare a durerilor;
- infuzie din frunze de afin, cocăz negru, mentă, roiniţă sau salvie, din care se beau două-trei ceaiuri, cu efecte calmante;
- infuzie din herba de păpădie, patlagină, răchitan, saschiu, sulfină, sunătoare, talpa-gâştei, traista-ciobanului sau volbură, din care se consumă câte două-trei ceaiuri pe zi, îndulcite cu miere, după mese, cu efecte cicatrizante, purgative sau hemostatice;
- decoct din rădăcini de angelică, brusture, cerenţel, coada-racului, tătăneasă sau valeriană, cu acţiuni antibiotice, sedative şi de diminuare a durerilor;
- decoct din scoarţă de alun, mesteacăn sau stejar, din care se consumă câte două-trei căni pe zi, cu efecte cicatrizante şi antihemoragice;
- pulbere din flori şi fructe de afin, din care se ia câte o linguriţă de trei ori pe zi, cu afecte antidiareice şi antibiotice;
- pulbere din rădăcini de coada-racului, câte o linguriţă de praf după fiecare dintre mesele principale), cu efecte astringente, în caz de diaree acută;
- tinctură din frunze verzi de nuc, care se macerează în alcool de 70°, timp de patru săptămâni, cu agitare frecventă pentru omogenizare; după strecurare se consumă câte o linguriţă de trei ori pe zi, cu 15 minute înainte de mese, diluate cu apă;
- vin tonic din frunze de pătrunjel creţ sau din rădăcini de bujor (două linguriţe fierte timp de 10 minute în 500 ml de vin roşu), care se îndulceşte cu miere şi se consumă în cursul zilei cu efecte cicatrizante;
- sirop de urzică vie, preparat din 250 g frunze uscate, care se macerează timp de 12 ore într-un sirop fierbinte; se beau câte 50-100 ml de trei ori pe zi.
Sunt recomandate şi câteva reţete complexe, cu amestecuri de plante:
- infuzie din ceaiuri aromate de melisa, busuioc, chimen, gălbenele şi mentă (o lingură la 500 ml de apă clocotită) şi se consumă după fiecare masă câte o cană de ceai neîndulcit;
- infuzie din amestec cu coada-şoricelului (25 g), sunătoare (20 g), muşeţel (20 g), roiniţă (10 g), talpa-gâştei (10 g), mentă (5 g) şi capsule de mac (5 g); se iau câte două linguriţe de amestec la 200 ml de apă clocotită, se infuzează acoperit 15 minute, se îndulceşte cu miere şi se beau două-trei ceaiuri călduţe pe zi, după mesele principale, având acţiuni analgezice, carminative, antispastice şi antiseptice intestinal;
- infuzie din amestec cu sunătoare, muşeţel, roiniţă şi frunze de mur (câte 2 g din fiecare), care se pun în 750 ml de apă clocotită, se infuzează cinci minute şi se beau câte trei ceaiuri pe zi, având efecte antidiareice şi antiinflamatoare.
În uz extern se utilizează cataplasme din frunze de zmeur şi băi din herba de coada-racului.
